Virusul rubeolei

FIȘA DE DATE DE SECURITATE A PATOGENEI – SUBSTANȚE INFECȚIOASE

SECȚIUNEA I – AGENT INFECȚIONOS

NUMIRE: Virusul rubeolei

SINONIMĂ SAU REFERINȚĂ ÎNCRUCIȘATĂ: Rujeola germană(1-5), rujeola de 3 zile(4), sindromul rubeolic congenital (SRC)(1-5).

CARACTERISTICI: Familia Togaviridae, genul Rubivirus. Fiecare virion are 55-89 nm și conține o moleculă de ARN cu catenă pozitivă. Materialul genetic este învelit într-o nucleocapsidă izometrică. Capsida este formată din mai multe copii ale unei proteine specifice virusului, înconjurată de un bistrat lipidic care conține două glicoproteine specifice virusului.

SECȚIUNEA II – IDENTIFICAREA PERICOLULUI

PATOGENICITATE/TOXICITATE: Rubeola: Infecție ușoară caracterizată prin erupție cutanată care începe pe față și se răspândește treptat la picioare, febră, limfadenopatie și alte simptome asemănătoare gripei, cum ar fi tuse, durere în gât și strănut(2,3). Copiii mai mari și adulții pot prezenta afectare articulară și erupții purpurice(2). Complicațiile rare includ encefalită, trombocitopenie cu manifestări hemoragice, nevrită, conjunctivită și ocită(3). Indivizii sunt infecțioși cu până la 7 zile înainte de debutul erupției cutanate și până la 7 zile după dispariția acesteia(2).

Sindromul rubeolic congenital: Femeile aflate în primul trimestru care contractează rubeola au un risc crescut de transmitere a infecției la fătul în curs de dezvoltare(3). Atunci când este contractată în timpul primului trimestru, efectele asupra copilului sunt cele mai accentuate. Defectele oculare, cardiovasculare și ale sistemului nervos central sunt frecvente, alături de surditate și retard de creștere intrauterină. Contractarea rubeolei mai târziu în timpul sarcinii reduce riscul și severitatea simptomelor. Infecțiile din al doilea trimestru sunt asociate cu surditate, retinopatie, microcefalie și retard mental, în timp ce infecțiile din al treilea trimestru sunt asociate cu retard de creștere intrauterină.

EPIDEMIOLOGIE: La nivel mondial(1,3). Epidemiile au avut loc aproximativ la fiecare 6-9 ani, dar programele de imunizare au redus mult numărul de cazuri în țările dezvoltate(1,3). Infecțiile ating vârful la sfârșitul iernii și primăvara(3).

ARBITRU DE OSPITE: Oameni(1,5).

DOSE INFECȚIOASE: Treizeci de unități virale pe cale subcutanată, >10 unități virale prin pulverizare faringiană și 60 de unități prin picături nazale sunt suficiente pentru infecție(6).

MODE DE TRANSMITERE: Virusul se transmite prin aerosoli din tractul respirator la persoanele infectate(7). Transmiterea poate avea loc, de asemenea, prin intermediul secrețiilor nazale și ale tractului respirator purtate pe mâinile care vin în contact cu mucoasa nazală.

PERIOADA DE INCUBAȚIE: Perioada de incubație este de 14-17 zile, cu un interval de 14-21 de zile(8). Erupția cutanată este primul simptom care apare. Erupția apare la 2 săptămâni după infecție(1,3).

COMUNICABILITATE: Purtătorul este infecțios timp de 7 zile înainte de apariția erupției cutanate și timp de 5-7 zile după apariția erupției(2,3). Transmiterea necesită un contact strâns de la persoană la persoană(7).

SECȚIUNEA a III-a – DISEMINAȚIA

RESERVORII: Oameni(3,5)

ZOONOSIS: Niciuna

VECTORI: Nici unul

SECȚIUNEA IV – STABILITATE ȘI VIABILITATE

SUSCEPTIBILITATE LA MEDICAMENTE: Nu a fost raportată sensibilitatea la medicamente antivirale(1).

SUSCEPTIBILITATE LA DEZINFECTANȚI: Virionii de rubeolă sunt susceptibili la eter, cloroform, dodecil sulfat de sodiu (SDS), saponină, formaldehidă, oxid de etilenă și beta- propiolactonă(1). Hipocloritul de sodiu 1% și etanolul 70% sunt, de asemenea, dezinfectanți eficienți(7).

INACTIVARE FIZICĂ: Temperaturile care depășesc 56 °C timp de 2-20 de minute, 37 °C timp de 48 de ore sau -20 °C inactivează virusul rubeolic(1). Virusurile sunt, de asemenea, sensibile la lumina UV. Virionii nu sunt stabili la un pH mai mic de 6,8 sau mai mare de 8,0(1).

SURVIEȚUIRE ÎN AFARA HOȚEI: Rubeola are un timp de înjumătățire de 1 oră la 37 °C în afara gazdei(9). Timpul mediu de supraviețuire este de 0,9 zile.

SECȚIUNEA V – PRIMUL AJUTOR / MEDICAL

SURVENIRE: Monitorizați simptomele. Confirmați diagnosticul cu teste serologice(1). Testele imunoenzimatice (ELISA), testul de inhibiție a hemaglutinării (HI) și testul anticorpilor imunofluorescenți (IFA) sunt metode utilizate frecvent. Testele serologice pot fi, de asemenea, utilizate pentru a confirma sindromul de rubeolă congenitală la un sugar, care poate produce mai mult rău decât virusul rubeolic în sine.

Nota: Toate metodele de diagnosticare nu sunt neapărat disponibile în toate țările.

PRIMUL AJUTOR/TRATAMENT: Tratamentul pentru rubeolă este de susținere(1). Nu au fost raportate cazuri de tratament cu succes cu medicamente antivirale.

IMUNIZARE: Vaccin disponibil; vaccinul este combinat cu vaccinurile împotriva rujeolei și oreionului și este cunoscut sub numele de vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR)(2,5). Vaccinarea femeilor este sugerată cu 1 lună înainte de concepție, dacă nu au fost vaccinate anterior(3). Studiile recente arată că orice risc pentru făt în prima lună de sarcină în urma vaccinului este neglijabil.

PROFILAXIE: Vaccinarea femeilor aflate la vârsta fertilă scade riscul de SRC(1,3). Imunoglobulina administrată la scurt timp după expunerea la rubeolă poate modifica sau suprima simptomele, dar nu este sigur că previne infecția, inclusiv infecția congenitală și, prin urmare, nu este recomandată pentru utilizare de rutină(10).

SECȚIUNEA VI – PERICOLE DE LABORATOR

INFECȚII DOBÂNDITE ÎN LABORATOR: Două cazuri de rubeolă la lucrătorii de laborator au fost raportate începând cu 1985, iar sursa acestor infecții poate proveni din comunitate(11). Se știe că lucrătorii din domeniul sănătății sunt purtători ai virusului și acționează ca o sursă de infecție pentru o comunitate mai mare(12).

SURSE/SPECIMENI: Sângele, materiile fecale, urina și secrețiile nazofaringiene conțin agentul viral în timpul evoluției infecției(2).

PERICOLE PRIMARII: Inhalarea aerosolilor în timpul manipulării probelor sau culturilor infecțioase reprezintă pericolele primare asociate cu virusul rubeolic(6,13). Împroșcarea probelor infecțioase în ochi prezintă, de asemenea, risc de infecție.

PERICOLE SPECIALE: Lucrul cu virusul rubeolic nu trebuie efectuat de către femeile care sunt sau pot rămâne însărcinate, deoarece rubeola este un teratogen dovedit(14).

SECȚIUNEA VII – CONTROLUL EXPUNERII / PROTECȚIA PERSONALĂ

CLASIFICAREA GRUPULUI DE RISC: Grupa de risc 2(15).

EXIGENȚE DE IZOLARE: Instalații, echipamente și practici operaționale de nivel 2 de izolare pentru lucrările care implică materiale, animale sau culturi infectate sau potențial infectate.

Îmbrăcăminte protectoare: Halat de laborator. Mănuși atunci când este inevitabil contactul direct al pielii cu materiale sau animale infectate. Protecția ochilor trebuie utilizată atunci când există un risc cunoscut sau potențial de expunere la stropi(13).

ALTE PRECAUȚII: Toate procedurile care pot produce aerosoli sau care implică concentrații ridicate sau volume mari trebuie efectuate într-o cabină de securitate biologică (BSC). Utilizarea acelor, a seringilor și a altor obiecte ascuțite trebuie să fie strict limitată. Trebuie avute în vedere precauții suplimentare în cazul lucrărilor care implică animale sau activități la scară largă(13).

SECȚIUNEA VIII – MANIPULARE ȘI DEPOZITARE

DEVERSĂRI: Lăsați toți aerosolii să se sedimenteze și, în timp ce purtați îmbrăcăminte de protecție, acoperiți ușor scurgerea cu un prosop de hârtie și aplicați dezinfectantul adecvat, începând de la marginile zonei de scurgere și mergând spre interior. Lăsați un timp de contact adecvat înainte de curățare(13).

ELIMINARE: Decontaminarea prin sterilizare cu abur, dezinfecție chimică sau incinerare trebuie efectuată înainte de eliminarea deșeurilor infecțioase(13).

DEPOZITARE: Toate materialele infecțioase trebuie depozitate în recipiente sigilate, cu etichetarea corespunzătoare(13).

SECȚIUNEA IX – INFORMAȚII DE REGLEMENTARE ȘI ALTE INFORMAȚII

INFORMAȚII DE REGLEMENTARE: Importul, transportul și utilizarea agenților patogeni în Canada sunt reglementate de mai multe organisme de reglementare, inclusiv Agenția de Sănătate Publică a Canadei, Health Canada, Agenția Canadiană de Inspecție Alimentară, Environment Canada și Transport Canada. Utilizatorii au responsabilitatea de a se asigura că sunt în conformitate cu toate actele, reglementările, orientările și standardele relevante.

ACTUALIZAT: Septembrie 2010

PREPARAT DE: Direcția de reglementare a agenților patogeni, Agenția de Sănătate Publică din Canada.

Deși informațiile, opiniile și recomandările conținute în această fișă tehnică de securitate a agenților patogeni sunt compilate din surse considerate de încredere, nu ne asumăm nicio responsabilitate pentru acuratețea, suficiența sau fiabilitatea acestora sau pentru orice pierdere sau prejudiciu rezultat din utilizarea informațiilor. Pericolele nou descoperite sunt frecvente și este posibil ca aceste informații să nu fie complet actualizate.