A. Atunci când o persoană este acuzată de agresiune simplă prin încălcarea subsecțiunii A din § 18.2-57, în cazul în care victima a fost un membru al familiei sau al gospodăriei persoanei respective, sau de o încălcare a § 18.2-57.2, instanța poate amâna procedurile împotriva acestei persoane, fără a constata vinovăția, și o poate plasa în probațiune în condițiile prezentei secțiuni.

B. Pentru ca o persoană să fie eligibilă pentru o astfel de amânare, instanța trebuie să constate că: (i) persoana era adultă în momentul comiterii infracțiunii; (ii) persoana nu a fost condamnată anterior pentru nicio infracțiune în temeiul prezentului articol sau în temeiul vreunei legi a Statelor Unite sau a vreunui stat sau al vreunei ordonanțe a vreunei administrații locale referitoare la o agresiune sau la o agresiune și bătaie împotriva unui membru al familiei sau al gospodăriei; (iii)(a)(a) persoana nu a fost condamnată anterior pentru un act de violență, astfel cum este definit la § 19.2-297.1 sau (b) în cazul în care o astfel de persoană a fost condamnată anterior pentru un astfel de act de violență, avocatul Commonwealth-ului nu se opune amânării; (iv) persoanei nu i s-a respins anterior o procedură împotriva sa pentru încălcarea unei astfel de infracțiuni, astfel cum se prevede în prezenta secțiune; (v) persoana pledează vinovată sau pledează nevinovat sau nolo contendere, iar instanța consideră că dovezile sunt suficiente pentru a o găsi vinovată de agresiune simplă, încălcând subsecțiunea A din § 18.2-57 în cazul în care victima a fost un membru al familiei sau al gospodăriei persoanei sau o încălcare a § 18.2-57.2; și (vi) persoana consimte la o astfel de amânare și la renunțarea la dreptul său de a face apel împotriva unei constatări a faptelor suficiente pentru a justifica o constatare a vinovăției în temeiul prezentei secțiuni, pronunțată în conformitate cu subsecțiunea F pentru o încălcare a unui termen sau a unei condiții de eliberare condiționată. În cazul în care instanța amână continuarea procedurilor, în acel moment, instanța stabilește dacă grefierul instanței a primit informațiile de identificare a amprentelor digitale sau amprentele digitale ale persoanei, prelevate de un ofițer de aplicare a legii în conformitate cu § 19.2-390 și, în caz contrar, dispune ca amprentele digitale și fotografia persoanei să fie prelevate de un ofițer de aplicare a legii. O persoană poate depune o cerere de retragere a consimțământului său la amânare și de renunțare la dreptul său la recurs în termen de 10 zile de la intrarea ordonanței de amânare a procedurilor, pe un formular prescris de Biroul secretarului executiv al Curții Supreme din Virginia. Instanța programează o audiere în termen de 30 de zile de la primirea moțiunii și notifică în mod rezonabil avocatul Commonwealth-ului, precum și persoana în cauză și avocatul acesteia, dacă este cazul. În cazul în care persoana se prezintă la audiere și solicită să își retragă consimțământul, instanța dă curs acestei cereri, pronunță o hotărâre definitivă prin care se declară vinovată și condamnă persoana în consecință. În cazul în care persoana nu se prezintă la audiere, instanța respinge cererea sa de retragere a consimțământului.

C. Instanța (i) în cazul în care o agenție locală de servicii de probațiune comunitară înființată în conformitate cu articolul 9 (§ 9.1-173 și următoarele) din capitolul 1 al titlului 9 (§ 9.1-173 și următoarele).1 este disponibilă, dispune ca persoana eligibilă să fie plasată la o astfel de agenție și impune, ca o condiție a probațiunii locale bazate pe comunitate, ca persoana să finalizeze cu succes toate programele de tratament, programele de educație sau serviciile, sau orice combinație a acestora, indicate de o evaluare obținută de agenția locală de servicii de probațiune bazate pe comunitate, în cazul în care astfel de evaluări, tratamente sau servicii de educație sunt disponibile sau (ii) impune finalizarea cu succes a programelor de tratament, a programelor de educație sau a serviciilor, sau a oricărei combinații a acestora, astfel încât, în opinia instanței, să fie cel mai bine adaptate la nevoile persoanei.

D. Instanța solicită persoanei care intră într-un astfel de program sau servicii de educație sau de tratament în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni să plătească toate sau o parte din costurile programului sau serviciilor, inclusiv costurile oricărei analize, evaluări, testări, educații și tratamente, în funcție de capacitatea de plată a persoanei. Astfel de programe sau servicii trebuie să ofere o structură de tarifare progresivă sau un alt mecanism pentru a ajuta participanții care nu sunt în măsură să plătească toate costurile programelor sau serviciilor necesare.

Tribunalul trebuie să dispună ca persoana să aibă o bună conduită pentru o perioadă totală de cel puțin doi ani de la amânarea procedurilor, inclusiv perioada de probațiune supravegheată, dacă este disponibilă.

E. După îndeplinirea termenilor și condițiilor specificate în ordonanța instanței și după ce se stabilește că grefierul instanței a primit informațiile de identificare a amprentelor digitale sau amprentele digitale ale persoanei respective, instanța eliberează persoana și clasează procedura împotriva acesteia. Eliberarea și respingerea cauzei în temeiul prezentei secțiuni nu implică declararea vinovăției și constituie o condamnare numai în scopul aplicării prezentei secțiuni în cadrul procedurilor ulterioare. Nicio acuzație respinsă în temeiul prezentei secțiuni nu este eligibilă pentru radiere în temeiul § 19.2-392.2.

F. În cazul încălcării unui termen sau a unei condiții de probațiune supravegheată sau a perioadei de bună purtare, instanța poate să pronunțe o hotărâre de vinovăție și să procedeze în alt mod prevăzut de lege. Orice persoană plasată în perioada de probațiune în temeiul prezentei secțiuni care este ulterior declarată vinovată în urma încălcării unui termen sau a unei condiții de probațiune nu are dreptul de a face apel cu privire la o astfel de hotărâre.

G. Fără a aduce atingere oricărei alte dispoziții din prezenta secțiune, ori de câte ori o instanță plasează o persoană în perioada de probațiune în conformitate cu termenii și condițiile prevăzute în prezenta secțiune, o astfel de acțiune este tratată ca o condamnare în sensul articolului 6.1 (§ 18.2-307.1 și următoarele) din capitolul 7.

.