Definiția utopiei

Termenul literar utopie desemnează un loc iluzoriu care proiectează cititorului noțiunea unei societăți perfecte. Aici, „societatea perfectă” se referă la condițiile ideale realizate în lumea materială, spre deosebire de idealismul așteptat al vieții de după moarte din creștinism sau din alte religii. Mai mult, cetățenii care prezidează în astfel de utopii sunt purtători ai unui cod moral perfect sau, cel puțin, orice persoană care încalcă codul moral este aspru pedepsită. O societate utopică este una în care toate relele sociale au fost vindecate.

Utopie și heterotopie

O distincție importantă care trebuie apreciată este aceea dintre o utopie imaginară și o heterotopie vie. Cu toate acestea, termenii nu trebuie tratați ca fiind opuși unul altuia. Ei denotă o experiență intermediară, cu instanțe care sunt deopotrivă reale și ireale. Cele mai multe dintre exemplele pe care Foucault le oferă de heterotopii includ mai multe aspecte utopice. Cu toate acestea, relația dintre aceste două noțiuni a avut tendința de a fi ignorată în interpretarea heterotopiei.

Descrierea literaturii utopice

O scriere care se preocupă de descrierea unei societăți perfecte în lumea fizică, spre deosebire de perfecțiunea vieții de după moarte, este considerată a fi literatură utopică. Motivele inițiale care au stat la baza romanelor utopice au fost politice, sociale și filosofice. Republica lui Platon, scrisă în jurul anului 380 î.Hr. este, de obicei, considerată primul exemplu de utopie din istorie.

Câteva urme de elemente utopice pot fi găsite în literatura arthuriană – în idealizarea curții regelui Arthur la Camelot – dar tendința urmată de poeții medievali a implicat romanțarea unui trecut imaginar, mai degrabă decât folosirea utopiilor ipotetice cu scopul de a critica instituțiile politice și de a sugera alternative. Până la apariția cărții Utopia a lui Sir Thomas More, scrisă în 1516, noțiunea de utopie s-a manifestat practic, iar numele său pentru regatul imaginar a devenit noua denumire a genului de scriere.

Exemplele de utopie prezintă caracteristici comune, printre care se numără următoarele:

  • O descriere elaborată a peisajului geografic, adesea oferită de ghizi nativi din regiune.
  • Naratorul sau protagonistul poveștii este un străin de societatea utopică.
  • Este foarte sceptic cu privire la problemele politice, sociale, economice sau etice moderne ale societății.

Una dintre neînțelegerile comune despre modelele utopice este aceea că ele servesc la proiectarea unui mod de viață mai bun. Dimpotrivă, motivul care stă la baza unei astfel de literaturi este acela de a ajuta cititorul să vizualizeze problemele, paradoxurile sau defectele înrădăcinate într-un astfel de cadru politic.

Exemple de utopie în literatură

Exemplele citate mai jos înfățișează diverse scenarii de utopie:

  1. Descriere a Republicii Christianopolis, de Johannes Valentinus Andreae, 1619
  2. Orașul Soarelui, de Tommaso Campanella, 1602
  3. Noua Atlantida, de Francis Bacon, 1627
  4. Nova Solyma, orașul ideal, de Samuel Gott, circa 1649
  6. Legea libertății într-o platformă, de Gerrard Winstanley, 1652
  7. Privind în urmă, de Edward Bellamy, 1888
  8. Noutăți de nicăieri, de William Morris, 1890
  9. Freeland: a Social Anticipation, de Theodor Hertzka, 1891
  11. O utopie modernă, de H. G. Wells, 1905

Funcția utopiei

De-a lungul timpului, viziunea care înglobează noțiunea de utopie a suferit transformări radicale. Evenimente precum războiul, reforma bisericească, revoluția și schimbările economice au contribuit la construirea unui nou tip de utopie.

Termenul utopie a formulat noi forme și noi prefixe, fiecare tip având propria sa funcție și propria sa utilizare. Ele sunt în general folosite ca mijloc de construire a unei societăți organizate în mintea cititorului. Scriitorul se folosește de acest instrument pentru a evidenția discrepanțele care predomină într-un cadru politic și juridic existent.

O societate utopică este formulată în așa fel încât să prezinte cititorului ideea unei culturi sociopolitice ideale. Cu ajutorul utopiei, scriitorul prezintă publicului său un exemplu standard al unei societăți potrivite din punct de vedere social și moral, pentru a-l face să realizeze diversele deficiențe ale cadrului societal existent.

Utopia este un instrument de expunere a defectelor prevalente în cadrul unei structuri politice existente. Mai mult, acest instrument a fost utilizat pe scară largă de către scriitorii care intenționau să aibă un impact asupra conștiinței cititorilor. Scriitorul se folosește de utopie pentru a înfățișa o imagine pitorească în ochii cititorului, în încercarea de a-l face să aprecieze pe deplin diferiții factori divergenți care contribuie la eșecurile societății existente. Acesta se ocupă de construirea unei societăți sociopolitice standard în mintea cititorului, pentru a critica normele juridice predominante.

.