Un ghid pentru abuzul și tratamentul DXM

Ce este Dextrometorfanul?

Dextrometorfanul, sau DXM, este principalul medicament antitusiv care se găsește în mai multe medicamente pentru tuse eliberate fără prescripție medicală (OTC). DXM este considerat o substanță legală de către FDA și nu este nevoie de o rețetă pentru a obține medicamente care îl conțin. În dozele medicinale recomandate, DXM prezintă puține riscuri. Cu toate acestea, în doze mari, poate avea efecte psihoactive similare cu PCP și ketamină, cu multe consecințe potențiale asupra sănătății.1

Numele de stradă comune pentru DXM includ CCC, Triple C, Skittles, Tussin și Robo (prescurtare de la Robitussin). Utilizarea ilicită a DXM este uneori menționată ca „skittling” sau „Robo-tripping”. Acesta este cel mai adesea achiziționat prin intermediul medicamentelor pentru tuse OTC, dar poate fi, de asemenea, cumpărat sub formă de pulbere online.

Dosarul tipic de medicament este de 15-30 mg, dar abuzul de DXM tinde să implice doze cuprinse între 100 și 1500 mg, în funcție de efectele dorite.1,2 Aceste doze mari pot produce efectele psihoactive care caracterizează o excursie cu DXM, dar pot provoca, de asemenea, vătămări grave pentru utilizator.

Cercetarea efectelor și pericolelor DXM este extrem de limitată și se concentrează în principal pe studii de caz, care nu pot fi generalizate la publicul larg. Pe măsură ce tot mai multe informații sunt dezvăluite, devine din ce în ce mai clar că abuzul de DXM poate avea consecințe foarte grave pentru utilizator.

Care sunt efectele?

DXM poate avea efecte euforice, halucinogene, atunci când este abuzat. Mulți utilizatori raportează simțuri intensificate, întreruperi ale percepției timpului și halucinații vizuale. Aceste efecte depind în mare măsură de doză. La doze medicinale, utilizatorul va experimenta pur și simplu beneficiul medical preconizat de reducere a tusei. Cu toate acestea, pe măsură ce doza crește, intră în joc efectele psihoactive. Mulți utilizatori descriu aceste faze de călătorie ca fiind „platouri” de efect, cu simptome particulare pentru fiecare etapă:1,3

• Platou 1, 100-200 mg: Stimulare ușoară, neliniște, o oarecare euforie.
• Plateu 2, 200-400 mg: Încep halucinațiile, simțuri exagerate, senzații euforice, dezechilibru.
• Plateau 3, 300-600 mg: Coordonare motorie slabă, vederea/auzul este distorsionată, timpi de reacție lenți, manie, panică, unele disocieri ușoare.
• Plateau 4, 500-1500 mg: Sedare extremă, halucinații, halucinații, iluzii, pierderea controlului corpului, disociere completă.

Aceste efecte reprezintă high-ul dorit în urma abuzului de DXM, dar există și o parte urâtă. Intoxicația cu DXM implică, de asemenea, în mod obișnuit, epuizare, dificultăți de vorbire, transpirație, tensiune arterială anormal de ridicată, pierderea controlului corpului și hiperreactivitate la stimuli.2 Efectele durează, în general, 5-6 ore, dar acest interval de timp poate varia în funcție de doză și de utilizarea altor substanțe.1,2

Superficialitatea DXM poate include și alte efecte secundare deranjante, cum ar fi:2

• Atac de panică.
• Nausee.
• Vărsături.
• Tensiune arterială crescută.
• Vomă.
• Paranoia.
• Împiedicarea performanței mentale.
• Flash-uri fierbinți.
• Rapiditate rapidă a ritmului cardiac.
• Pierderea sentimentului de sine (disociere completă).

Aceste efecte secundare reflectă interacțiunea adversă dintre DXM și mai multe procese fiziologice care au impact atât asupra corpului cât și asupra creierului utilizatorului. Aceste efecte pot da naștere chiar și la probleme psihologice acute dacă trip-ul cu DXM devine prea intens. Disocierea completă înseamnă că utilizatorul își pierde complet simțul de sine, ceea ce se poate transforma cu ușurință într-o călătorie terifiantă.

Este sigur?

Doar pentru că DXM este disponibil în medicamentele pentru tuse OTC nu înseamnă că este sigur. Atunci când se abuzează în mod regulat, DXM poate provoca, de fapt, insomnie și nefericire generală.2 Atunci când este luat în doze care depășesc beneficiile medicinale, DXM poate pune utilizatorul într-o stare foarte vulnerabilă de confuzie, disociere și somnolență. Aceștia pot ajunge să se rănească accidental pe ei înșiși sau pe alții.

Pe lângă riscul de efecte secundare și de rănire accidentală, abuzul de DXM are un pericol ascuns care poate fi una dintre cele mai mari amenințări pentru utilizator: alte ingrediente. Multe dintre medicamentele pentru tuse pe bază de DXM au o serie de alte ingrediente medicamentoase pentru a ajuta la ameliorarea altor simptome ale răcelii, care vin cu propriile lor riscuri grave atunci când sunt luate în doze mari:2,4

• Acetaminofen (analgezic): Afectarea ficatului
• Antihistaminice (ameliorarea alergiilor): Coordonare deficitară, probleme cardiace, convulsii, comă
• Pseudoefedrină (ameliorarea nasului înfundat și a sinusurilor): Creșterea tensiunii arteriale
• Guaifenesin (curățarea mucoaselor): Vărsături severe

În doze mari, aceste alte ingrediente pot provoca leziuni grave, de lungă durată. În cazul unor complicații precum leziuni hepatice și leziuni cardiovasculare, este posibil ca aceste probleme cronice să trebuiască să fie gestionate pentru tot restul vieții persoanei în cauză. Administrarea DXM în doze mari pur și simplu nu este sigură. De fapt, poate fi de-a dreptul periculoasă.

Dangers of Mixing

Câțiva utilizatori amestecă DXM cu alte substanțe, cum ar fi alcoolul sau MDMA (ecstasy sau „Molly). Acest lucru este deosebit de periculos atunci când vine vorba de abuzul de DXM. Majoritatea deceselor legate de consumul de DXM au implicat co-abuzul de DXM și alte substanțe.4 Administrarea de doze mari de DXM în combinație cu alcool sau alte droguri poate sinergiza efectele acestora, ceea ce înseamnă că efectele respective ale fiecărei substanțe, inclusiv cele periculoase, pot fi amplificate de prezența celorlalte substanțe în organism.2

Insumarea de doze mari de DXM cu alcool poate duce la probleme de respirație sau chiar la oprirea respirației în unele cazuri, ceea ce poate fi mortal.5 Combinarea medicamentelor DXM pentru tuse și a alcoolului poate duce, de asemenea, la leziuni hepatice extinse din cauza efectelor combinate ale alcoolului și ale unor substanțe precum paracetamolul, care sunt dăunătoare pentru acest organ vital.

Când este combinat cu un medicament care afectează activitatea serotoninei în creier, cum ar fi MDMA sau anumite medicamente antidepresive, dozele mari de DXM pot provoca un set de simptome foarte periculoase – cunoscute sub denumirea colectivă de sindrom serotoninic.3 Sindromul serotoninei poate pune viața în pericol, situațiile extreme având potențialul de a duce la comă sau deces. Simptomele includ:6

• Anxietate.
• Ingrijorare.
• Disorientare.
• Tremorâre a corpului.
• Rigiditate musculară.
• Tensiune arterială ridicată.
• Ritm cardiac anormal de ridicat.
• Temperatură corporală ridicată.
• Trepida.
• Vomitoarea.
• Diarree.

Mixarea DXM cu alte medicamente poate fi extrem de riscantă, mai ales având în vedere celelalte ingrediente care însoțesc adesea DXM în medicamentele pentru tuse. Efectele periculoase ale fiecărui medicament pot fi amplificate de celălalt, rezultând consecințe asupra sănătății care pot fi de lungă durată, inclusiv decesul.

Puteți face supradozaj?

Decesele datorate utilizării DXM singur sunt foarte rare, dar nu nemaiauzite. Atunci când DXM face parte dintr-o formulă diversă de multe alte medicamente, așa cum este adesea cazul medicamentelor pentru tuse, evaluarea riscurilor de supradozaj este o sarcină complicată. Multe dintre medicamentele adăugate în formulele pentru răceală și tuse pot induce vărsături în doze mari. Unele persoane care caută o doză mare de DXM folosesc aceste medicamente pentru tuse OTC în doze mari, ceea ce le poate provoca involuntar vărsături. Acest lucru elimină o mare parte din DXM înainte ca acesta să poată fi metabolizat, ceea ce poate ajuta la prevenirea unei situații de supradozaj.4

În jur de 5-10% dintre caucazieni metabolizează greu DXM, ceea ce le poate crește riscul de a suferi un supradozaj mortal.4

Cele mai multe decese legate de DXM au mai mult de-a face cu alte substanțe: fie cu alte ingrediente din medicamentele OTC pentru tuse, fie cu alte droguri recreaționale luate în același timp. Unele dintre celelalte ingrediente prezente în medicamentele OTC împotriva tusei, cum ar fi paracetamolul, pot provoca tot felul de daune organismului utilizatorului. În doze mari, aceste substanțe medicamentoase pot deveni mortale, provocând leziuni ale organelor, atac de cord sau chiar accident vascular cerebral.2 Aproximativ 5-10% dintre caucazieni metabolizează greu DXM, ceea ce le poate crește riscul de a suferi un supradozaj mortal.1

Consumul de DXM împreună cu alte droguri, cum ar fi alcoolul, MDMA sau anumite medicamente antidepresive, poate induce simptome care pun viața în pericol, inclusiv sindromul serotoninei.2,4 Alte medicamente pot interacționa cu DXM în organism pentru a produce simptome care sunt chiar mai periculoase decât oricare dintre substanțe pe cont propriu.2

În plus față de pericolele directe ale simptomelor, o persoană drogată cu DXM poate fi atât de intoxicată și lipsită de contact cu realitatea încât ajunge să se rănească sau să se omoare accidental pe sine sau pe alții. Dacă o persoană se droghează cu DXM și încearcă să conducă, de exemplu, ar putea sfârși prin a avea un accident grav de mașină. DXM are efecte puternice asupra percepției vizuale și auditive a unei persoane, punând utilizatorul într-o stare extrem de vulnerabilă care l-ar putea conduce, fără să știe, într-o situație periculoasă.

Consecințe pe termen lung

Efectele pe termen lung ale abuzului de DXM nu au fost investigate în mod exhaustiv.5 Nu există prea multe informații cu privire la tipurile de consecințe pe care le poate suferi un utilizator pe termen lung, dar studiile de caz disponibile indică atât tulburări de sănătate fizică, cât și mentală. S-a constatat că abuzul regulat de DXM provoacă insomnie și disforie, sau o nemulțumire generală față de viață.2

Utilizarea frecventă a unor doze mari de DXM poate duce la o afecțiune cunoscută sub numele de psihoză toxică.2 Psihoza toxică implică, în general, pierderea contactului cu realitatea, persoana aflându-se într-o stare de confuzie constantă.2 Această stare constantă de psihoză poate fi atât deranjantă, cât și periculoasă pentru persoana care o suferă.

Pe lângă aceste potențiale consecințe, utilizatorii frecvenți de DXM se pot trezi că intră într-un tipar de abuz și dependență.2 S-a constatat că DXM are unele calități de dependență, utilizatorii cronici raportând toleranță și dependență ușoară.

Dă dependență?

Utilizatorii frecvenți de DXM în doze mari au raportat dependență fizică moderată și toleranță la acest medicament.2 Toleranța înseamnă că utilizatorul are nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a obține aceleași efecte. Dependența înseamnă că organismul utilizatorului s-a obișnuit atât de mult cu prezența DXM încât se străduiește să funcționeze normal fără el. Atât toleranța, cât și dependența sunt factori de risc pentru dezvoltarea unei dependențe.

Un alt aspect al dependenței este prezența simptomelor de sevraj atunci când o persoană încetează să mai folosească medicamentul. Consumatorii cronici de DXM au raportat că simptomele de sevraj încep de obicei la 3 zile după întreruperea consumului de DXM și se rezolvă în 2 zile de la apariție.3 Simptomele de sevraj ale DXM pot include:2,3,7

• Insomnie.
• Anxietate.
• Diarree.
• Instabilitate.
• Vomitoarea.
• Upset stomach.
• Pierdere în greutate extremă.
• Frisoane.
• Dureri musculare.
• Intoleranță la frig.

O tulburare de consum care implică o substanță precum DXM poate avea un impact asupra fiecărui aspect al vieții consumatorului, de la performanța la locul de muncă și la școală până la funcționarea socială și interpersonală. Atunci când diagnostichează o tulburare legată de consumul de substanțe, profesioniștii în domeniul dependenței vor lua în considerare dacă persoana:8

• Consumă drogul în doze mai mari sau pentru o perioadă mai lungă de timp decât era prevăzut.
• Dorește să reducă sau să înceteze consumul de droguri, dar nu poate face acest lucru.
• Își petrece mult timp încercând să obțină, să folosească sau să se recupereze de la drog.
• Experimentează pofte sau are o dorință puternică de a consuma drogul.
• Nu reușește în mod repetat să își îndeplinească obligațiile majore acasă, la școală sau la locul de muncă din cauza consumului de droguri.
• Continuă să consume în ciuda problemelor interpersonale sau sociale persistente sau recurente cauzate sau agravate de consumul de droguri.
• Reduce sau întrerupe activități profesionale, sociale sau recreative importante din cauza consumului de droguri.
• Utilizează în mod repetat drogul în situații periculoase din punct de vedere fizic, cum ar fi la volan.
• Continuă să utilizeze drogul în ciuda dificultăților psihologice sau fizice persistente sau recurente legate de consumul de droguri.
• Dezvoltă o toleranță la efectele drogului, ceea ce înseamnă fie că are nevoie de mai mult drog pentru a obține aceleași efecte, fie că constată că aceeași cantitate nu mai are același efect.
• Experimentează simptome de sevraj atunci când nu folosește drogul sau folosește drogul pentru a evita simptomele de sevraj.

Îndeplinirea a 2-3 dintre criteriile de mai sus într-o perioadă de 12 luni ar putea indica o tulburare ușoară de consum de substanțe; 4-5 îndeplinește criteriile de diagnostic pentru o tulburare moderată, iar 6-7 pentru o tulburare severă de consum de substanțe.8 Îndeplinirea oricăruia dintre aceste criterii este un semn rău și este foarte important să obțineți ajutor profesional pentru o problemă de abuz de DXM cât mai curând posibil.

Despre dezintoxicare

Prima etapă a tratamentului dependenței implică curățarea organismului de toate medicamentele din sistem, un proces cunoscut sub numele de dezintoxicare. Acest lucru se face prin abstinență susținută, care poate fi o sarcină dificilă odată ce simptomele de sevraj încep să apară. Colaborarea cu un program de tratament profesionist vă poate asigura că beneficiați de cea mai bună îngrijire pe parcursul acestei etape. O dezintoxicare medicală poate oferi chiar și suport farmaceutic pentru a ajuta la atenuarea unora dintre simptomele de sevraj, astfel încât să fiți cât mai sigur și confortabil pe tot parcursul dezintoxicării.

După ce corpul dumneavoastră este liber de DXM, puteți începe procesul formal de tratament, unde veți învăța cum să vă trăiți viața fără suporturile dezadaptative ale DXM sau ale oricărei alte substanțe de care ați abuzat. Tratamentul vă va ajuta să identificați situațiile cu risc ridicat de recidivă și vă va învăța abilități pentru a face față poftelor, astfel încât să puteți menține abstinența pe termen lung. Există multe tipuri diferite de programe de tratament, fiecare dintre acestea utilizând abordări terapeutice oarecum diferite. Primul lucru pe care veți dori să îl luați în considerare este dacă doriți să participați la un program de internare sau la un program ambulatoriu.

Un program de internare este atunci când rămâneți la unitatea de tratament pe durata planului de tratament. Această evadare din viața de zi cu zi vă permite să vă concentrați în întregime asupra recuperării într-un mediu 100% sobru. Programele pentru pacienți internați oferă sprijin medical și psihologic 24 de ore din 24, deși adesea vor costa mai mult decât programele pentru pacienți externi.

Un program pentru pacienți externi este atunci când continuați să trăiți și să dormiți acasă pe durata tratamentului. Acestea necesită să vă prezentați în mod regulat pentru sesiuni de tratament și controale medicale. Unele programe ambulatorii efectuează, de asemenea, teste de urină regulate pentru a verifica dacă vă mențineți sobrietatea pe parcursul programului. Programele de ambulatoriu sunt o opțiune excelentă pentru o persoană care are o motivație internă și externă puternică pentru a se curăța, dar pot reprezenta o provocare pentru cineva care nu este pe deplin angajat în recuperare.

Care dintre programele pe care le alegeți, cu internare sau ambulatoriu, veți lucra probabil prin consiliere și terapie de grup și individuală. Sesiunile de terapie pot utiliza multe abordări diferite, în funcție de nevoile dumneavoastră individuale. Ceea ce funcționează pentru o persoană nu va funcționa neapărat pentru alta. Este important ca programul pe care îl alegeți să vă adapteze planul de tratament la situația dumneavoastră particulară. Unele abordări terapeutice comune în tratamentul dependenței includ:

• Terapie comportamentală cognitivă: Învățați cum să identificați și să evitați factorii declanșatori ai recăderilor, precum și să dezvoltați o mai bună înțelegere a propriilor motivații legate de consumul de substanțe.
• Interviu motivațional: Veți lucra cu terapeutul pentru a explora și rezolva orice ambivalență pe care o aveți atunci când vine vorba de recuperare.
• Managementul contingențelor: Cunoscută și sub numele de stimulente motivaționale, această abordare vă oferă recompense pentru îndeplinirea obiectivelor de recuperare.

Tratamentul vă va ajuta să identificați situațiile cu risc ridicat de recădere și vă va învăța abilități pentru a face față poftelor.
După ce ați finalizat un program formal de tratament al dependenței, este posibil să doriți să luați în considerare explorarea diferitelor opțiuni de îngrijire ulterioară pentru a vă ajuta să vă mențineți abstinența. Multe programe de tratament vă vor ajuta în stabilirea unui plan de post-tratament, astfel încât să puteți rezista recidivei. Aftercare poate implica multe lucruri diferite, în funcție de ceea ce funcționează pentru dumneavoastră. Unele opțiuni de post-tratament sunt:

• Continuarea terapiei de grup sau individuale pentru a vă ajuta să vă consolidați abilitățile de abstinență.
• Grupuri de sprijin, inclusiv opțiuni în 12 pași, care sunt o opțiune gratuită pentru a construi o comunitate de abstinență și pentru a consolida lecțiile pe care le-ați învățat în tratament.
• Viața sobră, care ar putea implica o locuință de tranziție sau o altă formă de reședință sobră cu alți colegi în recuperare, unde puteți evita tentațiile de recidivă pe cât posibil.

Nu contează ce cale alegeți, cel mai important lucru este să evitați să vă întoarceți la problema consumului de substanțe. Abuzul de DXM poate avea multe consecințe negative, dar există întotdeauna ajutor disponibil pentru a vă motiva abstinența.

Pași următori

Recuperarea de la abuzul de DXM este posibilă; tot ce trebuie să faceți este să cereți ajutor. Dacă vă puteți angaja să vă curățați și să lăsați în urmă dependența de DXM, veți găsi o viață satisfăcătoare în recuperare. Nu așteptați până când este prea târziu pentru a obține ajutor pentru problema dvs. cu DXM. Găsiți ajutor astăzi.

1. Drug Enforcement Administration. (2014). Dextrometorfan.
2. Center for Substance Abuse Research. (2013). Dextrometorfan (DXM).
3. Antoniou, T., Juurlink, D. (2014). Abuzul de dextrometorfan. CMAJ, 186(16), E631.
4. National Drug Intelligence Center. (2004). Buletin de informații: DXM (Dextromethorphan).
5. National Institute on Drug Abuse. (2015). Halucinogene și droguri disociative: What Are the Effects of Common Dissociative Drugs on the Brain and Body?
6. Volpi-Abadie, J., Kaye, A. M., Kaye, A. D. (2013). Sindromul serotoninei. Ochsner J, 13(4). 533-540.
7. Martinak, B., Bolis, R., Black, J., et. al. (2017). Dextrometorfan în siropul de tuse: The Poor Man’s Psychosis (Psihoza omului sărac). Psychopharmacological Bulletin, 47(4). 59-63.
8. American Psychiatric Association. (2013). Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (ed. a 5-a). Arlington, VA: American Psychiatric Association.

.