Essay as a complex piece of writing with a long history. Atunci când navigați pe internet în căutarea unor site-uri academice, de câte ori găsiți site-uri care oferă servicii profesionale de redactare a eseurilor? Probabil, s-a întâmplat nu o dată. Realitatea este că a fi un scriitor de eseuri astăzi este o mare oportunitate de muncă, iar această carieră devine din ce în ce mai populară în rândul profesioniștilor din multe domenii.
Ce vrem să spunem cu un eseu și de ce este atât de dificil să faci unul decent încât atât de multe agenții oferă ajutor în scrierea lor? La școală toată lumea scrie eseuri despre literatură, dar, de fapt, acest gen este mult mai complex. Un eseu este o scriere care discută și analizează un anumit subiect. Astăzi, în fiecare colegiu sau universitate, studenții trebuie să scrie eseuri pentru aproape fiecare clasă. Un eseu este o modalitate prin care elevii își pot demonstra gândirea analitică și critică strălucită, aplicând abilități excelente de scriere în limba engleză. Scrierea unui eseu necesită timp și abilitatea de a face cercetări pentru a prezenta fapte din surse credibile pentru a exprima o opinie academică.
Istoria eseului datează de la mijlocul anilor 1500, când Michel de Montaigne, unul dintre cei mai remarcabili filosofi ai vremii, a publicat pentru prima dată volumul său Essais. Această carte conținea peste 100 de scrieri scurte pe care autorul le numea „încercări” de a-și pune pe hârtie gândurile și ideile. Se spune că acestea sunt predecesorii eseului modern.
Astăzi, când vorbim despre un eseu, ne gândim mai ales la el ca la un instrument academic. În SUA, Canada și Marea Britanie, eseurile au devenit o sarcină obligatorie care testează capacitatea elevilor de a analiza și de a-și exprima ideile. Cu toate acestea, eseurile scrise în școli și eseurile care sunt atribuite studenților de la colegiu sau universitate sunt tipuri diferite de scriere. Eseurile de colegiu și de universitate trebuie să fie scrise logic și să aibă un anumit format, altfel nu vor fi acceptate.
Care scriitor profesionist de eseuri știe că eseurile academice au o structură fixă. De obicei, acestea sunt alcătuite din cele trei secțiuni majore:
- Introducerebr
- Parlament de corp
- Concluzie
Potrivit Harvard College Writing Center, eseurile trebuie să efectueze următoarele operațiuni: introducerea argumentului, oferirea contraargumentelor și analiza datelor și realizarea unei concluzii. Introducerea și concluzia au poziție fixă. Introducerea deschide eseul, iar concluzia îl rezumă. Analiza datelor, informațiile de fond și contraargumentele pot apărea în diferite părți ale scrierii. Contraargumentele, de exemplu, pot sta chiar la începutul scrierii sau înainte de concluzie; ele pot fi incluse în paragraf sau pot fi prezentate ca o secțiune separată.
Ce informații sunt conținute în fiecare secțiune a unui eseu? Scopul unei introduceri este de a-l face pe cititor să se implice în discuție. O bună parte introductivă trebuie să conțină o scurtă declarație de teză. O teză este una sau două propoziții care prezintă cititorilor subiectul eseului. Scriitorii de eseuri trebuie să își amintească faptul că o declarație de teză este responsabilă pentru ceea ce cititorii se așteaptă să vadă în scrierea ta, prin urmare, o teză trebuie să fie mereu actualizată. Dacă vă recitiți eseul și constatați că accentul s-a mutat de la un subiect la altul, va trebui să vă rescrieți declarația de teză.
Din moment ce sarcina principală a unui eseu este de a prezenta un argument și de a-l demonstra, corpul unui eseu ar trebui să fie cea mai puternică secțiune. Corpul constă, de obicei, din două sau mai multe paragrafe în care un scriitor oferă cititorilor dovezi și își explică poziția bazându-se pe surse credibile. Primul paragraf al corpului trebuie să conțină cel mai puternic argument sau cel mai bun exemplu posibil. Scopul acestui paragraf este de a-i face pe cititori să considere poziția scriitorului ca fiind rezonabilă și să dorească să continue lectura. De asemenea, autorul eseului trebuie să facă în așa fel încât fiecare paragraf să aibă la sfârșit o afirmație care să creeze o tranziție logică de la un punct la altul. Al doilea și, dacă este necesar, al treilea paragraf introduc argumente mai puțin puternice și au ca scop susținerea gândului anterior.
Când lucrați la o concluzie, ar trebui să rezumați pe scurt ideile pe care le-ați menționat în eseu. Concluzia trebuie să facă legătura între ultimul paragraf și primul pentru ca întregul eseu să pară complet. Ați putea beneficia de faptul că discuția dvs. face parte dintr-un context mai larg pentru a demonstra că subiectul în discuție are un mare potențial și că aparțineți unei comunități mai mari de scriitori care sunt interesați de același subiect. Acest lucru arată capacitatea dumneavoastră de a privi mai departe și de a dezvolta idei noi. Nu ar trebui să repetați ideile prezentate în concluzie: scopul dvs. este de a demonstra modul în care punctele și exemplele dvs. sunt conectate.
Scrierea unui eseu depinde de cât de bună și profundă este cercetarea dvs. și de cât de bine înțelegeți subiectul. Când știi despre ce vrei să scrii, îți poți structura lucrarea într-un mod clar pentru tine și pentru cititorul tău. Eseul trebuie să curgă, iar acest lucru nu poate fi posibil dacă diferitele părți ale unui eseu nu sunt conectate. De aceea, scriitorii profesioniști nu numai că lucrează la argumentele lor, ci și îmbunătățesc tranzițiile pentru ca eseurile lor să pară complete. Un nou paragraf poate începe acolo unde s-a încheiat paragraful anterior pentru a demonstra că discuția continuă. Acest lucru este crucial pentru că îi ajută pe cititori să nu fie confuzi și să poată vedea cum diferite părți ale scrierii lucrează împreună și dovedesc același punct.
.
Lasă un răspuns