MADRID, 15 (EDIȚII)

Anxietatea este o emoție foarte comună și nu neapărat dăunătoare pe care oricine o poate experimenta înainte de un eveniment important, cum ar fi un examen. Cu toate acestea, anxietatea se poate manifesta și într-un mod mai grav: sub forma unor crize care pot alarma atât persoana care suferă, cât și pe cea care asistă la ele.

Primul lucru care trebuie să fie clar atunci când vorbim despre anxietate este că aceasta nu este întotdeauna dăunătoare. „Se consideră adesea că anxietatea este, în toate cazurile, dăunătoare, iar acesta este unul dintre marile mituri despre această emoție, întrucât, în realitate, acest tip de anxietate îndeplinește o funcție importantă în viața noastră, informându-ne despre prezența unei amenințări, activându-ne și pregătindu-ne să reacționăm și să ne adaptăm la ea”, explică pentru Infosalus secretarul Societății spaniole pentru progresul psihologiei clinice și a sănătății. Siglo XX (SEPCyS), Noelia Morán.

Prin urmare, anxietatea „este o emoție normală”, confirmă expertul. Se manifestă prin reacții fiziologice care iau forma de „palpitații, respirație rapidă și superficială, tensiune musculară sau transpirație”. În plus, apar sentimente de tensiune, îngrijorări, gânduri negative și catastrofale, comportament hiperactiv sau o rată crescută a mișcărilor”, subliniază Morán.

Totuși, în anumite cazuri, anxietatea este negativă pentru oameni. „Se întâmplă atunci când anxietatea este irațională și este prezentă în viața noastră într-un mod generalizat, frecvent și de lungă durată, și este mai intensă decât ne-am aștepta”, explică Morán, care este, de asemenea, profesor la Universitatea Complutense din Madrid (UCM).

Cu alte cuvinte, varianta nocivă a anxietății și cea care nu îl ajută pe cel care suferă este prezentă în situații „în care nu există nici o amenințare sau pericol”, potrivit expertului, care adaugă că acest tip generează „suferință personală semnificativă și/sau afectează zona profesională, socială sau familială, ceea ce îi împiedică să ducă o viață normală”. În cadrul grupului de probleme de anxietate se află „anxietatea generalizată, fobia socială, agorafobia sau tulburarea de anxietate”, precizează Morán.

Atunci când răspunsul de teamă sau disconfort se manifestă „temporar, brusc și izolat”, în care simptomele de anxietate descrise „sunt foarte puternice” este atunci când vorbim de crize de anxietate sau atacuri de panică, indică Morán.

Crizele pot apărea „pe neașteptate sau odată cu anumite situații de care persoana se teme sau în fața cărora anticipează că se va simți anxios”, adaugă profesorul de la UCM, care adaugă în ecuație și hiperventilația. „Percepția că ne putem confrunta cu aceste situații generează un răspuns inițial de anxietate care este însoțit de hiperventilație, o formă de respirație anormală care declanșează simptomele unui atac de panică”, precizează expertul.

Odată ce apare criza de anxietate sau atacul de panică, Morán subliniază că „important este să înțelegem că ceea ce simțim este anxietate și, ca atare, este enervantă, intensă și foarte neplăcută, dar nu este periculoasă sau dăunătoare pentru sănătatea noastră”. Primul lucru care trebuie făcut este, înainte de toate, să se controleze hiperventilația care, în opinia secretarului SEPCyS, este „una dintre cheile” acestui tip de anxietate.

„Atunci când o persoană respiră repede și profund pentru că este foarte anxioasă, este important să se modifice acest model de respirație. Pentru a face acest lucru, este recomandabil să respirați mai încet”, spune Morán. Cele mai cunoscute (și mai populare) trucuri sunt folosirea „unui sac sau a scobiturii mâinilor pentru a stabiliza respirația și, prin urmare, anxietatea”, spune expertul, care adaugă că „este necesar, de asemenea, să îi ajutăm să își încetinească respirația, respirând împreună cu ei”.

„Ne putem apropia de persoana respectivă și, vorbindu-i pe un ton calm, folosind fraze scurte și simple, va fi necesar să îi explicăm că are un atac de panică”, potrivit secretarului SEPCyS. Deci, de exemplu, ați putea spune: „Aveți o criză de anxietate, este foarte enervant, dar va trece în curând. Începeți să respirați mai încet, este important”, exemplifică Morán.

În cele din urmă, „puteți, de asemenea, să ajutați persoana să se concentreze, cerându-i să repete o sarcină simplă, cum ar fi să numere până la zece, sau să se concentreze asupra oricărui element care îi distrage atenția de la simptome, cum ar fi descrierea unei părți a mobilierului din jurul său”, conchide expertul.

AJUTOR PROFESIONAL

Totuși, dacă „aceste atacuri de panică se repetă, este necesară consultarea unui profesionist în domeniul sănătății mintale”, recomandă profesorul de la UCM. „Cheia diagnosticului „are de-a face cu apariția bruscă a unor simptome de anxietate foarte intense, cum ar fi senzația de strângere a pieptului, greață, tremurături, senzație de sufocare, amețeli, amorțeală a membrelor, teamă de moarte sau de a înnebuni*, care încep brusc și își ating expresia maximă în primele zece minute”, insistă expertul.

Psihologia include diverse abordări terapeutice ale anxietății „care s-au dovedit a fi eficiente și utile”, potrivit lui Morán. Expertul evidențiază „furnizarea de informații corecte despre anxietate, originea, menținerea și prognosticul acesteia; strategii eficiente de gestionare a anxietății, cum ar fi tehnicile de relaxare și de reglare emoțională; expunerea la anxietate și gestionarea gândurilor care favorizează anxietatea și strategiile de coping și de rezolvare a problemelor”.

Top