Toată lumea are o sosie?

Am făcut cu toții o dublă impresie când am confundat o persoană întâmplătoare de pe stradă cu cineva pe care îl cunoaștem sau pe care îl știm, cum ar fi sosia celebrităților Will Ferrell și Chad Smith – actorul și, respectiv, toboșarul trupei Red Hot Chili Peppers.

Dar oare toată lumea are o sosie? Există o șansă destul de decentă, de fapt, datorită numărului limitat de gene care influențează trăsăturile faciale.

„Există o diversitate genetică limitată”, a declarat Michael Sheehan, profesor asistent de neurobiologie și comportament la Universitatea Cornell, care studiază în mod obișnuit variațiile de aspect și genetica la specii precum viespile de hârtie și șoarecii de casă. „Dacă amesteci acel pachet de cărți de atâtea ori, la un moment dat, primești aceeași mână de două ori.”

Astfel spus, acel „pachet de cărți” este incredibil de voluminos, a remarcat Sheehan. Oamenii de știință nu au în prezent nicio idee despre câte gene joacă roluri în stabilirea, de exemplu, a formei fețelor umane sau a spațiului dintre ochii oamenilor.

Există un „număr uriaș de gene care contribuie la lucruri precum structura facială și, bineînțeles, la culoarea părului, a ochilor și a pielii, care sunt toate foarte variabile”, a declarat dr. Arthur Beaudet, profesor de genetică moleculară și genetică umană la Baylor College of Medicine din Houston.

Evoluția a părut să favorizeze un grad mare de distinctivitate în mutrele umane. Sheehan și un coleg au raportat anul trecut în revista Nature Communications că fețele umane diferă în dimensiunile lor mai mult decât, să zicem, mâinile variază în lățimea și lungimea lor. În plus, oamenii de știință au descoperit că sunt cunoscute mai multe gene legate de înfățișare decât de alte zone ale anatomiei umane.

„Fețele umane sunt mai variabile decât ne-am aștepta să fie, bazându-ne pe cât de variabile sunt alte părți ale corpului”, a spus Sheehan.

Un motiv plauzibil pentru aceste chipuri variate este acela că oamenii, la fel ca și alte animale sociale, beneficiază de posibilitatea de a distinge indivizii din specia lor. În acest fel, cei care servesc drept binefăcători sau care se comportă ca niște ticăloși pot fi abordați sau evitați în consecință. „Îți pasă cine este cine”, a spus Sheehan.

Membrii familiei, bineînțeles, seamănă în medie mult mai mult decât indivizii neînrudiți, demonstrând că fețele umane sunt în mod clar ereditare. Acesta este motivul pentru care așa-numiții gemeni identici – care s-au dezvoltat fiecare din același ovul fertilizat și, prin urmare, împărtășesc toate genele lor – de multe ori abia se disting.

Prin urmare, este de la sine înțeles că străinii care se aseamănă unul cu celălalt – precum Ferrell și Smith – sunt probabil mai strâns înrudiți (dar nu știu acest lucru) decât persoanele care nu seamănă deloc, a spus Beaudet.

În plus, oamenii de aceeași etnie au de obicei un set mai mare de gene în comun decât cei din afara grupului lor, motiv pentru care, de exemplu, asiaticii de sud au de obicei părul închis la culoare și pielea brună, iar scandinavii au de obicei părul blond și pielea deschisă.

„Nu este ca și cum ai găsi un asiatic și un european care să arate aproape identic”, a spus Beaudet. „Găsești doi oameni cu descendență similară care probabil că au, de fapt, o cantitate destul de mare de împărtășire genetică atunci când te întorci cu mult în urmă.”

Deși „etnia” este un concept complicat, implicând aspecte nongenetice precum cultura și limba, etniile mai mari sau „rasele” – un alt termen încărcat – dacă sunt considerate ca grupuri de oameni apropiați, înrudiți genetic, ar trebui să aibă, în mod logic, șanse mai mari de a genera dubluri.

Cele mai mari grupuri etnice sunt chinezii Han (aproximativ 1,3 miliarde de oameni) și hindustanii (poate până la 1,2 miliarde de oameni, din Asia de Sud). Dacă faceți parte din oricare dintre aceste grupuri, teoretic aveți șanse mai mari să dați peste un aproape-tu, aproape-el sau aproape-ea.

Cu toate acestea, această noțiune de oameni care împărtășesc genele și geografia și, prin urmare, aparențele, este din ce în ce mai încâlcită din cauza emigrației moderne, globale. Indivizi ale căror grupuri etnice fuseseră izolate în urmă cu multe milenii fac acum în mod obișnuit copii unii cu alții.

„Oamenii nu obișnuiau să se deplaseze foarte mult”, a spus Beaudet. „În zilele noastre, avem oameni care se împerechează cu oameni de pe alt continent.”

De-a lungul timpului, izolarea de alte populații umane, alături de expunerea la medii specifice – frigul latitudinilor nordice sau căldura celor ecuatoriale, ca un exemplu prea simplificat – a dus la apariția unor mutații genetice noi, care s-au înrădăcinat și au caracterizat etniile. (Rețineți că toți oamenii au început ca africani, cu milioane de ani în urmă.)

Acum, cu grupuri umane odată izolate care aduc laolaltă toate genele lor noi, efectul doppelganger ar putea fi atât îmbunătățit, cât și diluat. La urma urmei, populația lumii a explodat de la un simplu miliard la începutul secolului al XX-lea la mai mult de 7 miliarde în prezent.

Toate aceste persoane în plus în jur, chiar și cu linii de sânge neclare, ar putea crește probabilitatea ca oamenii să aibă o asemănare stranie.

„Dacă ai destui oameni”, a spus Sheehan, „vei ajunge să ai în final pe cineva care nu arată atât de nebunește de diferit.”

Follow Live Science @livescience, Facebook & Google+.

.