„Fugiți de imoralitate. Orice alt păcat pe care îl comite un om este în afara trupului, dar omul imoral păcătuiește împotriva propriului său trup.” (1 Cor 6:18 NASB).

De ce este păcatul sexual evidențiat ca fiind în mod unic dăunător pentru trup într-un mod în care alte acțiuni fizice nu sunt? Abuzul de substanțe, lăcomia, tăierea – toate acestea sunt acte dăunătoare pentru trup, dar ele nu fac ceea ce face comportamentul sexual nepotrivit, potrivit lui Pavel. Răspunsurile tipice ale elevilor pentru a explica această excepție sunt că sexul implică întreaga persoană, sau poate pentru că implică pe altcineva. Același lucru s-ar putea spune și despre consumul de droguri ilegale, deci trebuie să fie ceva mai mult.

O teologie a corpului uman indică faptul că scopul corpului este pentru relația cu Dumnezeu, cu creația și cu alți oameni. Corpul este puntea noastră către realitatea creată (Francis Schaeffer). Prin corp suntem vulnerabili la durere și amenințare, iar prin corp comunicăm, răspundem, lucrăm și experimentăm viața în lume.

Comportamentul sexual nepotrivit, de genul celui pe care Pavel îl mustră la Corint (unde bărbații mergeau la prostituate la templu), încalcă și dăunează cumva corpului într-un mod în care alte acțiuni nu o fac. Excepția pare să fie din cauza scopului trupului pentru relații. Comportamentul sexual nepotrivit ia trupul și îl unește cu o altă persoană pentru o relație pe termen scurt sau altfel ilicită, în afara angajamentului căsătoriei. Scopul corpului în sexualitate este de a facilita ca un bărbat și o femeie să trăiască ca „un singur trup”. Comportamentul sexual necorespunzător neagă acest scop și întrerupe legătura trupului cu o altă persoană. Comportamentul sexual nepotrivit dezorientează, frustrează și încurcă trupul de la îndeplinirea scopului său dat de Dumnezeu în legătura fizică.

Legătura fizică prin intermediul trupului este mijlocul care servește scopului căsătoriei ca o relație de „un singur trup”. Comportamentul sexual necorespunzător separă mijloacele de scop. Acest lucru devalorizează scopul trupului de a avea doar o mică valoare în viața persoanei (pentru satisfacerea dorințelor) și nimic mai mult. Acesta este, cred eu, motivul pentru care imoralitatea sexuală este un păcat împotriva propriului trup ca niciun alt păcat.

Separarea mijloacelor de scop sau de finalitate în comportamentul sexual nepotrivit se aseamănă cu bulimia nervoasă, în care persoana bolnavă separă mijloacele de a consuma alimente de finalitatea de a hrăni trupul. În cazul comportamentului sexual nepotrivit, o căsătorie nu este servită, iar angajamentul unei relații de durată „un singur trup” nu este susținut.

Separarea mijloacelor de scopuri este, de asemenea, motivul pentru care pornografia, masturbarea și fantezia sexuală (pofta) sunt dăunătoare. Persoana care se complace în aceste practici a separat scopul trupului ca mijloc de relație de scopul de a servi acel angajament interpersonal al unei căsătorii. Aceste forme de comportament sexual necorespunzător se aseamănă cu îmbuibarea cu mâncare care însoțește adesea bulimia. La fel cum aceste practici de legare fizică fac să nu mai fie vorba despre relația de căsătorie angajată de „un singur trup”, tot așa și bulimia face ca mâncatul de mâncare în chefuri să nu mai fie deloc despre hrănire, ci despre controlul și înrobirea apetitului.

Acest lucru nu înseamnă că păcatul sexual este cel mai rău dintre toate păcatele, ci doar că este un păcat care dăunează în mod deosebit trupului. Desemnarea păcatului sexual ca fiind cea mai întunecată dintre toate categoriile de păcate, poate din cauza acestui pasaj biblic, pare să fi contribuit la o rușine nefolositoare cu privire la comportamentul sexual nepotrivit și la comportamentul sexual adecvat exprimat în căsătorie.

Note

Gregg R. Allison, „Toward a Theology of Human Embodiment,” Southern Baptist Journal of Theology 13.2 (2009): 4-17.

.