Sunt lamantinii cu adevărat responsabili de miturile sirenelor?

În timp ce unii oameni mai blânzi pot argumenta că văzând grațiosul lamantin alunecând prin apă – jucăuș și pașnic – ar fi putut inspira cu ușurință poveștile strălucitoare despre sirenele care se zbenguie, cred că o bună parte dintre noi ar putea fi iertată pentru că nu crede în totalitate în acest mit. Ați văzut un lamantin? Seamănă cu genul de creatură grumoasă, cu aspect supraalimentat, care ar rezulta din uniunea ilicită dintre un delfin și o focă călugăr. Trebuie să fii un tip de persoană deosebit de dulce ca să te uiți la unul și să te gândești: „Oh! Este Ariel!”

Și astfel începem căutarea noastră: A crezut cineva cu mintea întreagă că sirenele au fost create atunci când marinarii singuratici au văzut lamantini și i-au confundat cu frumoasele sirene ale mării? Depinde dacă credeți că Cristofor Columb era în deplinătatea facultăților mintale. Da, bătrânul Chris C. a fost primul care a susținut că a văzut o sirenă care era, de fapt, un lamantin. În 1493, era în drum spre Lumea Nouă (nu că ar fi știut-o încă) când a văzut o „formă feminină” ieșind din apă. Pentru a fi corect, el a recunoscut că erau mult mai urâte decât legenda declarată .

Publicitate

Dar iată cum stă treaba: Columb era pregătit să vadă o sirenă. Nu pentru că era nebun (cel puțin în această privință), ci pentru că oceanul era atât de misterios și neexplorat în vremea lui. (Și să nu pretindem că îl înțelegem complet acum.) În secolul al XV-lea, poveștile despre dragoni marini, monștri și, bineînțeles, sirene erau populare și acceptate. Așa că observarea unui lamantin de la distanță ar putea îndeplini cerințele pentru sirena pe care o aștepți. Are o coadă asemănătoare cu cea a unui pește, cu un cap și un spate care nu seamănă cu delfinul, rechinul sau balena obișnuită.

Desigur, este important să observăm linia timpului. Chiar și babilonienii antici aveau un zeu pe jumătate pește, pe jumătate om în secolul IV î.Hr. Ideea de creaturi asemănătoare sirenelor s-ar putea să nu fi apărut în totalitate cu lamantinul; s-ar putea ca lamantinul – atunci când era reperat – să se potrivească.

S-ar putea ca lamantinul să nu fi păcălit niște marinari cu ochi mai ageri și probabil că nu a fost motivul pentru care s-au născut legendele despre sirene (în general). Dar asta nu înseamnă că unii nu au confundat creaturile cu niște doamne încântătoare. (Sau, ăăă, doar domnișoare.) Să nu dăm lamantinului o așa mică atenție – ordinul său se numește chiar Sirenia, ceea ce amintește de ispitele lui Homer care atrăgeau marinarii în mare.

.