Când am împlinit 40 de ani, m-am simțit ca și cum aș fi avut o a doua trezire. Acum, asta nu înseamnă că m-am trezit într-o zi și m-am simțit mai bine – m-am simțit mai rău în legătură cu o mulțime de lucruri – să-ți vezi copiii crescând și începând să devină adulți poate fi greu.

Dar ceea ce am observat este că m-am simțit mai bine echipată pentru a face față lucrurilor, pur și simplu pentru că am trăit mai multe experiențe și emoții dificile decât oricând și eram încă în preajmă pentru a vorbi despre toate acestea.

Acum sunt la jumătatea vârstei de 40 de ani și cu fiecare an care trece mi-am dat seama de ceva: Folosești binele, răul și urâtul ca o hartă pentru a naviga în a doua parte a vieții tale.

Utilizează binele, răul și urâtul pentru a te ajuta să navighezi în a doua jumătate a vieții tale. (Twenty20 @stevemalonephoto)

Vederea vieții de la jumătatea vârstei de 40 de ani

1.S-ar putea să ai adolescenți care te fac să plângi și te frustrează la culme.

Adevărul este că a fi părinte de adolescenți este foarte greu – nu-mi pasă cât de bun este copilul tău. Această perioadă din viața ta va necesita mai multe Kleenex, Tylenol și medicamente împotriva anxietății decât oricând. Fă doar ceea ce trebuie să faci pentru a supraviețui până a doua zi și lasă restul (mă refer la vinovăție, rușine și mersul la întâlnirea aia de la Sports Booster) să dispară.

Nu ai timp pentru prieteni falși.

Cineva care îți suflă razele soarelui în fund are la fel de mult folos pentru tine ca și vasul acela de fondue pe care l-ai primit de Crăciun acum 10 ani și care a adunat praf. Ai trecut prin destui prieteni pentru a-ți da seama când adevărata afacere este aproape. Și știi că o relație cu adevărat serioasă este singurul tip de relație pe care îl vrei sau de care ai nevoie în viața ta.

Nu mai faci curățenie ca dracu’ înainte să vină musafirii.

Nu mai ștergi pervazul ferestrelor pentru că îți dai seama că nimeni nu se uită la ele. Ți-ai rupt spatele de destule ori ca să-ți dai seama că dacă îți pui toată energia în pregatirea mesei, nu te bucuri de oaspeți, decizi că urăști să primești oameni la tine și așteptările tale nu sunt niciodată îndeplinite.

Să economisești energie pentru a te concentra pe relaxare și pe distracție în loc să pufnești fiecare pernă (nu vor face decât să se strice) și să dai cu aspiratorul sub canapea (unde oricum aterizează toți iepurașii de praf când ai musafiri) nu sunt necesare. Dar, să fii prezentă este.

Nu ai nicio dorință de a te integra acolo unde nu-ți este locul.

Dacă acel grup de mame nu este pe placul tău, îți dai seama că este mai satisfăcător să te îndepărtezi decât să încerci să te simți acceptată. Când nu te simți confortabil undeva, ai curajul să te îndepărtezi. Dacă nu te simți ca acasă sau binevenit în anumite locuri sau în preajma unor oameni, îți dai seama că ai de ales. Poți continua să încerci sau poți să te oprești cu totul. Nu mai este ca în liceu, când simțeai că nu ai de ales și că trebuie să te conformezi pentru a te simți acceptat.

Știi ce blugi îți fac fundul să arate bine și nu ai nicio problemă în a cheltui bani în plus pe ei.

Ți-ai câștigat al naibii dreptul de a cheltui câțiva dolari în plus pe blugii tăi favoriți. Te fac să te simți mai bine și ăsta este tot motivul de care ai nevoie. Nu simți că ar trebui să te zgârcești la haine așa cum o făceai când aveai 20 de ani fără bani sau când copiii erau mici și să arate bine era mai important. Fundul tău și încrederea ta merită tot ce e mai bun.

Nu mai ai energia de a te certa cu oamenii pentru lucruri stupide.

Ai descoperit că a lăsa prostiile să treacă este o utilizare mai bună a energiei tale decât a încerca să dovedești că ai dreptate sau să-i faci pe alții să vadă lucrurile în felul tău. Acesta este momentul din viața ta în care ești mai fericit dacă oamenii vor să creadă ceea ce le convine. Chiar dacă nu ești de acord cu ceva ce spun sau fac, pentru a-ți păstra sănătatea mintală îi lași să își facă treaba. Apoi, îți vezi de treaba ta și îți păstrezi energia pentru a face schimbări în viața ta, în loc să încerci să faci pe altcineva să o schimbe pe a lor.

Știi ce meriți.

În loc să te enervezi așa cum o făceai odată, îți iei la revedere. Lucrurile devin foarte clare la această vârstă. Știi ce meriți de la un partener, de la prietenii și de la un sandwich cu club de curcan. Dacă nu primești ceea ce meriți, știi asta, chiar dacă nu acționezi în consecință și returnezi sandvișul și ceri mai multă șuncă, sau îi spui prietenului tău că profită de tine.

Ai zile în care devii foarte bun la a vorbi, iar altele în care ești nașpa la asta și juri că te vei descurca mai bine data viitoare. Important este că la această vârstă: ai trecut prin destule ca să știi când ceva nu este în regulă și, așa cum spune proverbul, „cunoașterea este putere.”

Ești în mijlocul schimbărilor hormonale.

Chiar dacă vrei să recunoști sau nu, acest lucru se întâmplă. Într-o noapte ești atât de epuizat încât nu mai vezi bine și adormi îmbrăcat. În următoarea, nu puteți dormi și vă răsuciți. Ți-e cald tot timpul, iar copiii tăi te imploră să dai căldura mai tare. Habar nu ai când vei avea din nou menstruație, pentru că programul tău a zburat de mult pe fereastră și nici stările tale de spirit nu sunt un indiciu. Te simți literalmente ca și cum ai suferi de sindromul premenstrual în fiecare secundă.

Îmi place să fiu o femeie de vârstă mijlocie. Nu pentru că nu-mi mai pasă de nimic, pentru că nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Ci pentru că știu cum să îmi pese de lucrurile care chiar vor avea un impact asupra vieții mele.

Și știu cum să las restul deoparte.

S-ar putea să vă placă și:

7 semne ale apocalipsei îmbătrânirii