Cercetătorii din domeniul memoriei au făcut lumină într-un limbo cognitiv. O nouă amintire – numele unei persoane pe care tocmai ați întâlnit-o, de exemplu – este păstrată timp de câteva secunde în așa-numita memorie de lucru, în timp ce neuronii creierului continuă să se activeze. Dacă persoana respectivă este importantă pentru dumneavoastră, numele va intra peste câteva zile în memoria pe termen lung, păstrat prin conexiuni neuronale modificate permanent. Dar unde se duce în timpul orelor intermediare, când a părăsit memoria de lucru standard și nu este încă încorporat în memoria pe termen lung?

În Science, o echipă de cercetători arată că amintirile pot fi resuscitate din acest limbo. Observațiile lor indică o nouă formă de memorie de lucru, pe care ei o numesc memorie pe termen lung prioritară, care există fără o activitate neuronală ridicată. În concordanță cu alte lucrări recente, studiul sugerează că informația poate fi cumva reținută printre sinapsele care conectează neuronii, chiar și după ce memoria de lucru convențională s-a estompat.

„Aceasta este o descoperire cu adevărat fundamentală – este ca și cum ar fi materia întunecată a memoriei”, spune Geoffrey Woodman, cercetător în neuroștiințe cognitive la Universitatea Vanderbilt din Nashville, care nu a fost implicat în această lucrare. „Este greu să o vezi cu adevărat sau să o măsori într-un mod clar, dar trebuie să fie acolo. Altfel, lucrurile ar zbura în afară.”

Cercetătorul în neuroștiințe cognitive Nathan Rose și colegii de la Universitatea Wisconsin (UW) din Madison au pus inițial subiecții să privească o serie de diapozitive care arătau fețe, cuvinte sau puncte care se mișcau într-o singură direcție. Aceștia au urmărit activitatea neuronală rezultată cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) și, cu ajutorul unui algoritm de învățare automată, au arătat că pot clasifica activitatea cerebrală asociată cu fiecare element. Apoi, subiecții au vizualizat elementele în combinație – un cuvânt și o față, de exemplu – dar au fost îndemnați să se concentreze doar asupra unui singur element. La început, au apărut semnăturile cerebrale ale ambelor elemente, măsurate în această rundă cu ajutorul electroencefalografiei (EEG). Dar activitatea neuronală pentru elementul necuprins a scăzut rapid la nivelul de bază, ca și cum ar fi fost uitat, în timp ce semnătura EEG a elementului indicat a rămas, un semn că acesta era încă în memoria de lucru. Cu toate acestea, subiecții puteau totuși să își amintească rapid elementul nesemnalizat atunci când li s-a cerut să și-l amintească câteva secunde mai târziu.

Rose, care a părăsit recent UW pentru Universitatea Notre Dame din South Bend, Indiana, și colegii săi au apelat apoi la stimularea magnetică transcraniană (TMS), o metodă neinvazivă care folosește câmpuri magnetice care se schimbă rapid pentru a furniza un impuls de curent electric în creier. Aceștia au pus subiecții să efectueze aceeași sarcină de memorare, apoi au aplicat un impuls larg de TMS imediat după ce semnătura elementului de memorie neindicat s-a estompat. Activitatea neuronală adecvată pentru acel element „uitat” a crescut brusc, arătând că memoria a fost reactivată în conștiința imediată din starea sa latentă. Mai mult, atunci când TMS a vizat direct zonele cerebrale care au fost inițial active pentru elementul neluat în evidență, răspunsul de reactivare a fost și mai puternic.

Studiul nu abordează modul în care sinapsele sau alte caracteristici neuronale pot menține acest al doilea nivel al memoriei de lucru, sau câte informații poate stoca. „Este un prim pas primitiv în înțelegerea modului în care aducem lucruri în minte”, spune Bradley Postle, cercetător în neuroștiințe cognitive la UW, co-autor al studiului.

Woodman este de acord. „Studiile bune tind să scoată la lumină mai multe întrebări decât răspunsuri”, spune el. „Această lucrare face absolut acest lucru”. În cele din urmă, spune el, această nouă stare de memorie ar putea avea o serie de implicații practice, de la a-i ajuta pe studenții de la facultate să învețe mai eficient până la a-i ajuta pe cei cu afecțiuni neurologice legate de memorie, cum ar fi amnezia, epilepsia și schizofrenia.

Pentru mai multe cercetări și știri despre memorie, vizitați pagina noastră tematică.