SCDHEC

Ce sunt meduzele?

Meduza descrie un număr de animale marine capabile să provoace o înțepătură dureroasă și, ocazional, amenințătoare de viață. Printre acestea se numără coralul de foc, meduzele (inclusiv „viespile de mare”) și anemonele. Înțepăturile apar atunci când o persoană intră în contact cu tentaculele sau alte apendice ale creaturii, care pot purta milioane de mici celule înțepătoare, nematociste, fiecare dintre ele fiind dotată cu venin și cu un ac microscopic. Tentaculele rupte care sunt fragmentate în valuri sau eșuate pe plajă își pot păstra toxicitatea timp de luni de zile și nu ar trebui să fie manipulate, chiar dacă par a fi uscate și ofilite.

De obicei, înțepăturile paralizează sau ucid doar creaturile mici, dar unele meduze sunt dăunătoare pentru oameni. Meduzele nu „atacă” oamenii. Înțepăturile apar atunci când înotătorii sau cei care vin pe plajă intră în contact cu nematocitele. Gravitatea înțepăturilor depinde de specia de meduză, de puterea de penetrare a nematocistului, de grosimea pielii expuse a victimei și de sensibilitatea victimei la venin. Majoritatea înțepăturilor provocate de meduze apar în apele tropicale și temperate calde. Majoritatea speciilor din largul coastelor sud-estice sunt capabile să provoace doar înțepături ușoare, ceea ce duce la un disconfort minor.

Meduzele apar într-o mare varietate de dimensiuni, forme și culori. Cele mai multe sunt semitransparente sau sticloase și în formă de clopot, măsurând de la mai puțin de un centimetru până la peste un metru și jumătate în diametru, deși unele pot ajunge la 2,5 metri. Tentaculele unor meduze pot atinge lungimi mai mari de 30 de metri. Indiferent de mărimea sau forma lor, majoritatea meduzelor sunt foarte fragile, conținând adesea mai puțin de 5% materie organică solidă.

Meduzele populează fiecare ocean major. Majoritatea trăiesc în apele de coastă de mică adâncime. Meduza adultă plutește în derivă în apă cu un control limitat asupra mișcărilor sale.

Ce tipuri de meduze se găsesc în Carolina de Sud?

Deși majoritatea meduzelor care locuiesc în apele din Carolina de Sud sunt inofensive pentru oameni, există câteva care necesită precauție. Cele mai comune meduze care se găsesc în Carolina de Sud sunt:

Meduza Cannonball Jelly – Cunoscute și sub numele de jellyballs, aceste meduze sunt cele mai comune în zona noastră. În timpul verii și toamnei, apar în număr mare în apropierea coastei și în lunile de estuare. Din fericire, în timp ce ghiuleaua este cea mai abundentă meduză din zonă, este și una dintre cele mai puțin veninoase. Ghiulelele de tun pot fi identificate după forma lor de clopoței albi, decorați cu benzi bogate, maro ciocolatiu. Nu au tentacule, ci un aparat de hrănire asemănător unui mușuroi format prin unirea brațelor orale.

Jeleul ciupercă – Jeleul ciupercă este adesea confundat cu jeleul ghiulea, dar diferă în multe feluri. Jeleul ciupercă mai mare, care crește până la 20 de centimetri în diametru, este lipsit de benzile maro asociate cu ghiuleaua de tun și este mult mai plat și mai moale. La fel ca și ghiuleaua de tun, ciuperca nu are tentacule, însă posedă apendice lungi asemănătoare unor degete care atârnă de aparatul de hrănire. Jeleul de ciupercă nu reprezintă un pericol pentru oameni.

Meduza Lună – Probabil cea mai larg recunoscută meduză, meduza Lună este relativ puțin frecventă în apele din Carolina de Sud. Are un clopot transparent, în formă de farfurie și este ușor de identificat după cele patru gonade roz în formă de potcoavă, vizibile prin clopot. De obicei, atinge un diametru de 6-8 centimetri, dar se știe că unele dintre ele depășesc 20 de centimetri. Jeleul de lună este doar puțin veninos. Contactul poate produce simptome de la senzații de înțepături imediate până la arsuri ușoare. Durerea este de obicei limitată la zona imediată de contact.

Coama de leu – Cunoscută și sub numele de jeleu de iarnă, coama de leu apare de obicei în timpul lunilor mai reci ale anului. Cloșca, care măsoară 15-8 centimetri, este în formă de farfurie, cu brațe orale maro-roșcate și opt grupuri de tentacule care atârnă dedesubt. Manelele de leu sunt în general considerate înțepătoare moderate. Simptomele sunt similare cu cele ale jeleului de lună, însă, de obicei, mai intense. Durerea este relativ ușoară și adesea descrisă ca fiind mai degrabă o arsură decât o înțepătură.

Urzica de mare – Urzica de mare este frecvent observată în apele din Carolina de Sud în timpul lunilor de vară. Această meduză are formă de farfurie cu pigmenți maro sau roșii, având de obicei un diametru de 6-8 centimetri. Patru brațe orale și tentacule marginale lungi atârnă de clopot. Considerate moderate până la severe, simptomele înțepăturilor de urzică de mare sunt similare cu cele ale coamei de leu.

Viespea de mare – Cunoscută sub numele de jeleu de cutie datorită clopotului său în formă de cub, viespea de mare este cea mai veninoasă meduză care locuiește în apele noastre. Înțepătura lor puternică poate provoca dermatită severă și poate necesita chiar spitalizare. Viespile de mare sunt înotători puternici și grațioși care ating 5-6 centimetri în diametru și 4-6 centimetri în înălțime. Mai multe tentacule lungi atârnă din cele patru colțuri ale cubului. O specie similară, Tamoya haplonema cu patru tentacule, se întâlnește, de asemenea, în apele noastre.

Omul de război portughez – Deși omul de război portughez nu este o meduză „adevărată”. Aceste animale sunt alcătuite dintr-o colonie complexă de membri individuali, inclusiv un plutitor, polipi de hrănire modificați și meduze de reproducere. Ele locuiesc de obicei în apele calde ale tropicelor, subtropicilor și ale Curentului Golfului. Propulsate de vânt și de curenții oceanici, ele plutesc uneori în derivă în apele costiere din Carolina de Sud. Deși nu vizitează frecvent coasta noastră, înotătorii ar trebui să învețe să identifice aceste creaturi foarte veninoase. Plutonul plin de gaz al omului de război este de culoare albastru-violet și poate ajunge la o lungime de 30 de centimetri. Sub flotor, tentaculele echipate cu mii de nematocite atârnă de polipii care se hrănesc și se întind până la 65 de picioare. Omul de război poate provoca înțepături extrem de dureroase. Simptomele includ dureri puternice prin împușcare, descrise ca o senzație asemănătoare unui șoc, precum și dureri articulare și musculare intense. Durerea poate fi însoțită de dureri de cap, șoc, colaps, leșin, isterie, frisoane, febră, greață și vărsături. Contactul inițial cu Războiul omului portughez poate avea ca rezultat doar un număr mic de înțepături. Cu toate acestea, eforturile de a scăpa de tentacule pot elibera în continuare nematocite și intensifica înțepăturile. Trebuie să se aibă grijă la îndepărtarea tentaculelor aderente. Se pot produce înțepături grave chiar și atunci când animalul este eșuat sau mort.

Care sunt simptomele?

Înțepăturile pot avea o severitate variabilă, de la arsuri ușoare și înroșirea ușoară a pielii până la dureri atroce și bășici severe cu boală generalizată (greață, vărsături, dificultăți de respirație, spasme musculare și tensiune arterială scăzută).

Cum se tratează înțepăturile de meduză?

Dacă este înțepată de o meduză, victima trebuie să îndepărteze cu grijă tentaculele care aderă la piele folosind nisip, haine, prosoape, alge marine sau alte materiale disponibile. Atâta timp cât tentaculele rămân pe piele, acestea vor continua să elibereze venin.

Clătiți zona afectată cu apă sărată. Nu clătiți cu apă dulce, deoarece apa dulce va activa și mai mult nematocitele și va înrăutăți reacția. Imobilizați zona care a fost otrăvită pentru a preveni răspândirea ulterioară. De exemplu, dacă a fost înțepat un picior, încurajați victima să mențină zona nemișcată, cu cât mai puține mișcări posibil.

O varietate de substanțe au fost folosite pentru a reduce efectele înțepăturilor de meduză. Îndulcitorul de carne, zahărul, oțetul, sucurile de plante și bicarbonatul de sodiu au fost toate folosite cu diferite grade de succes. O pastă făcută din frăgezitor de carne neasonat poate fi utilă, dar nu depășiți 15 minute de aplicare, în special pe pielea sensibilă a copiilor mici. Orice formă de alcool nu ar trebui să fie folosită, deoarece ar putea stimula de fapt celulele înțepătoare. Urina umană provoacă, de asemenea, o scurgere de nematocite și nu trebuie folosită.

Victimele înțepăturilor grave trebuie să depună toate eforturile pentru a ieși din apă cât mai repede posibil pentru a evita înecul. Dacă umflăturile și durerile provocate de înțepăturile mai grave persistă, trebuie să se solicite imediat asistență medicală. Perioadele de recuperare pot varia de la câteva minute la câteva săptămâni.

Fiți pregătit să tratați o reacție alergică în urma unei înțepături de meduză. Dacă este posibil, aveți la dumneavoastră un antihistaminic oral și un kit pentru alergii, dacă este necesar. În cazul în care victima are o suprafață mare afectată, este foarte tânără sau foarte bătrână sau prezintă semne de boală generalizată (greață, vărsături, slăbiciune, dificultăți de respirație sau dureri în piept), solicitați ajutorul unui medic.

Aplicați un strat subțire de loțiune de hidrocortizon (0,5 până la 1 la sută) de două ori pe zi. Un unguent anestezic (cum ar fi clorhidrat de lidocaină 2,5 la sută sau un spray care conține benzocaină) poate asigura ameliorarea durerii pe termen scurt. Utilizarea medicamentelor pentru durere fără prescripție medicală, cum ar fi paracetamolul (Tylenol) sau ibuprofenul (Advil, Motrin), poate ajuta, de asemenea, la controlul simptomelor durerii.

Ce se poate face pentru a preveni înțepăturile de meduză?

Fiți atenți atunci când cercetați meduzele care au eșuat la țărm. Deși pot fi moarte, ele pot fi încă capabile să provoace înțepături. Nu uitați să luați măsuri de precauție atunci când îndepărtați tentaculele după contact sau pot rezulta înțepături suplimentare.