„Toate războaiele de succes ale omenirii, domnilor, au fost războaie preventive.” Adolf Hitler, 12 decembrie 1944 (Vagts 1956: 267) Războiul preventiv și războiul preventiv au fost mult timp considerate două fenomene complet separate, dar administrația americană a lui George W. Bush și Richard B. Cheney (2001-2008) a ales să numească războiul preventiv „preempțiune” (Statele Unite, Casa Albă 2002). În consecință, ceea ce este frecvent denumit astăzi, atât de susținători, cât și de oponenți, „război preventiv” este de fapt un război preventiv. În 2002, „atacul preventiv” a fost definit oficial de armata americană ca fiind „un atac inițiat pe baza unor dovezi incontestabile că un atac inamic este iminent” (Statele Unite, Departamentul Apărării 2002: 33). „Războiul preventiv” a fost definit ca fiind „un război inițiat pe baza convingerii că un conflict militar, deși nu este iminent, este inevitabil și că o amânare ar implica un risc mai mare” (Statele Unite, Departamentul Apărării 2002: 336). Astfel, potrivit armatei americane, preempțiunea răspunde la o amenințare care este iminentă, iar războiul preventiv răspunde la o amenințare care nu este iminentă. Distincția este clară și este în general acceptată în afara cercurilor politice americane recente. Având în vedere că scopul doctrinei strategice anunțate de administrația Bush/ Cheney a fost acela de a elimina amenințările cu arme de distrugere în masă (ADM) înainte ca acestea să devină iminente, pe motiv că riscul de a aștepta este prea mare (Statele Unite, Casa Albă 2002: 23), aceasta este caracterizată mai exact ca o doctrină de război preventiv etichetată greșit și propusă ca fiind limitată la amenințările cu ADM (Shue și Rodin 2007: 1-12).

.