Presa turcă vizează Patriarhia Ecumenică Bartolomeu I al Constantinopolului

Media turcă vizează din nou Patriarhia Ecumenică de Constantinopol.

La 4 mai, o revistă turcă pro-guvernamentală a publicat o ediție specială în care se afirma în mod fals că Patriarhul ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului (Istanbul) a ajutat la organizarea tentativei de lovitură de stat din 15 iulie 2016.

În urma acestei tentative, guvernul turc a dat vina pe clericul islamic Fethullah Gülen, cu sediul în SUA, și pe adepții săi. A fost declarată starea de urgență, iar în Turcia a început o epurare masivă care a vizat mii de persoane.

Statul a justificat epurarea anunțând că un nou „grup terorist” – Organizația teroristă Fethullahistă/Structura de stat paralelă sau FETÖ/PDY – a fost responsabil pentru lovitura de stat:

Ultima ediție specială de 176 de pagini a revistei turcești Gerçek Hayat este intitulată „FETÖ: Cine este teroristul șef Fethullah Gülen? Istoria de 100 de ani a celei mai vicioase organizații teroriste”. Ediția revistei, care ar trebui să rămână în circulație până la 31 decembrie, se referă la Gülen „ca fiind cel mai mare dușman al Islamului din ultimele 10 secole”. De asemenea, susține că principalii lideri religioși, inclusiv Bartolomeu, sunt co-conspiratori ai FETÖ și au fost în spatele tentativei de lovitură de stat.

Revista vizează alți membri importanți ai comunităților religioase și include fotografiile acestora. De exemplu, îl vizează pe Ishak Haleva, rabinul șef al Turciei; Shenork I Kaloustian, fostul patriarh armean de Constantinopol; Papa Ioan Paul al II-lea, fostul șef al Bisericii Catolice; George Marovitch, fostul reprezentant al Vaticanului în Turcia; și Abraham Foxman, fostul director al Ligii Anti-Defăimare.

Liderii minorităților religioase din Turcia au condamnat aceste acuzații. Patriarhia ecumenică de Constantinopol, de exemplu, a emis o declarație scrisă, în care se spune:

Într-un articol publicat în revista Gerçek Hayat, membri ai comunității și lideri religioși sunt vizați de calomnii nefondate care îi supără enorm pe membrii creștini și evrei din țara noastră. Oricât de dureros ar fi acest lucru, aceste afirmații false care sunt făcute într-un mod atât de cumplit și iresponsabil fac comunitatea ortodoxă să fie îngrijorată. Din nefericire, este foarte probabil ca manifestările rasiste și violențele care au loc în multe țări să se întâmple și la noi.

Din păcate, previziunea patriarhiei s-a adeverit. Pe 8 mai, un individ a încercat să dea foc bisericii Dznunt Surp Asdvadzadni din Bakırköy într-un atac de ură.

Media turcă a făcut în mod repetat acuzații false similare împotriva lui Bartolomeu. De exemplu, la 6 septembrie 2016, ziarul pro-guvernamental Yeni Șafak a publicat un articol intitulat „Conexiunea CIA-Gülen-Fener și partenerii secreți din 15 iulie”. Ziarul Akșam a vizat, de asemenea, biserica în titlul său intitulat „Patriarhia-CIA- Alianța Gülen.”

Raporturile s-au bazat pe o scrisoare fabricată, care a fost atribuită ambasadorului american în retragere Arthur H. Hughes și care a fost plasată pe site-ul Oriental Review. Scrisoarea susținea în mod fals că Bartolomeu a fost implicat în tentativa de lovitură de stat pentru răsturnarea guvernului turc. Hughes a dezmințit apoi articolul din Oriental Review într-o scrisoare deschisă adresată Arhiepiscopului Demetrios, primatul Bisericii Ortodoxe Grecești din America.

Patriarhia ecumenică a răspuns, de asemenea, la povestea Akșam printr-o declarație trimisă ziarului Agos:

Această poveste nefondată a provocat o durere profundă în cadrul comunității grecești din Turcia și în special pentru Patriarhul nostru. Editorii cotidianului Akșam ar fi trebuit să știe că această poveste nefondată, care a fost publicată cu scopul de a incita la ură împotriva Eminenței Sale, ar putea duce la consecințe grave. Afirmăm că această poveste este cu adevărat regretabilă și dureroasă pentru noi.

Patriarhatul s-a confruntat în mod obișnuit cu astfel de presiuni și campanii de calomnie. Multe cărți sunt pline de conspirații care vizează patriarhatul ca fiind o sursă de „trădare”, „dezordine” și „înșelăciune”. Printre titluri se numără Moles of Patriarchate: Planul de distrugere a Turciei și rolul grecilor locali, Pumnalul din noi : Patriarhia greacă Fener, Hagia Sophia și jocurile secrete jucate asupra Patriarhiei, Puterea monahală și cartea ortodoxă a imperialismului, Spionii Patriarhiei și Gheara Greciei, a Patriarhiei și a Ortodoxiei, printre altele.

Cu toate acestea, comunitatea ortodoxă greacă este un popor autohton care este moștenitorul legitim al pământurilor sale, unde a fost cândva majoritară și a condus Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin). Patriarhul ecumenic este considerat de biserică drept succesorul Apostolului Andrei. Potrivit site-ului oficial al patriarhiei ecumenice:

Patriarhia Ecumenică este cel mai important centru ecleziastic al Bisericii Ortodoxe din întreaga lume, care își urmărește istoria până în ziua Cincizecimii și până la primele comunități creștine fondate de apostolii lui Iisus Hristos. Potrivit tradiției, „cel dintâi chemat” dintre acești apostoli, Andrei, a predicat Evanghelia în toată Asia Mică, Marea Neagră, Tracia și Ahaia, unde a fost martirizat. În anul 36 d.Hr., el a întemeiat Biserica pe malul Bosforului, în orașul cunoscut atunci sub numele de Bizanț, mai târziu Constantinopol și astăzi Istanbul.

În 1071, turcii selgiucizi din Asia Centrală au invadat și au început să cucerească teritoriile din Anatolia, care constituiau atunci Imperiul Roman de Răsărit. În 1453, turcii otomani au inițiat o campanie militară sângeroasă care a dus la cucerirea Constantinopolului, capitala Imperiului Roman de Răsărit. De atunci, patriarhia ecumenică a Constantinopolului, biserica mamă a majorității bisericilor ortodoxe, s-a aflat sub dominația turcă.

De-a lungul secolelor, guvernele turcești au modificat caracterul demografic al Constantinopolului și al Anatoliei. An după an, atrocitate după atrocitate, comunitatea ortodoxă vorbitoare de limbă greacă din Turcia aproape că a dispărut.

Cea mai mare lovitură a fost dată comunității grecești din Anatolia în 1914-23, în timpul genocidului grecesc. În anul de încheiere a acestuia, a avut loc un schimb forțat de populație între Turcia și Grecia, în care mulți dintre supraviețuitorii genocidului au fost alungați cu forța din Turcia. Chiar și după înființarea noii Republici Turce în 1923, politicile anti-grecești au continuat. Grecilor, ca și celorlalți creștini și evrei, li s-a interzis accesul la funcțiile publice. Guvernul turc sau cetățeni privați au confiscat în mod sistematic proprietățile victimelor genocidului.

Treizeci și doi de ani mai târziu, o altă lovitură a venit pentru comunitatea ortodoxă greacă care trăia în Constantinopol. În timpul pogromului anti-grecesc din 6-7 septembrie 1955, casele, școlile, afacerile, birourile, cimitirele, mănăstirile și bisericile grecilor au fost vizate în mod violent. Atacurile sălbatice au accelerat foarte mult emigrarea grecilor din Turcia. Ca urmare a acestor presiuni și a altor presiuni, comunitatea greacă din Anatolia, cândva înfloritoare, a dispărut.

„Comunitatea greacă este pe moarte, și nu este o moarte naturală”, a declarat un grec de vârstă mijlocie pentru Helsinki Watch în 1991. Astăzi, populația ortodoxă greacă din Turcia mai numără doar aproximativ 2.000 de persoane.

Într-un interviu acordat CBS News în 2009, Patriarhul Bartolomeu a declarat că „personal simte că este crucificat uneori”, adăugând că creștinii ortodocși din Turcia sunt tratați ca cetățeni de mâna a doua.

Se pare că eliminarea comunității grecești din Constantinopol și Anatolia este pe cale să ajungă la o concluzie „de succes”. Între timp, guvernul turc continuă să hărțuiască populația greacă autohtonă aproape dispărută și continuă să-l vizeze pe Bartolomeu, întruchiparea vie a unei națiuni extirpate.

.