Poziții și formații de fotbal

Responsabilități pe poziții

Portarul

Portarul este singurul jucător care are voie să atingă mingea cu mâinile. De asemenea, el este, de obicei, singurul jucător care are o privire de ansamblu asupra terenului. Datorită acestui avantaj unic, este responsabilitatea portarului să își dirijeze și să își instruiască coechipierii. El trebuie să fie comunicativ și ar trebui să posede calități de lider.

Măturătorul

Măturătorul este întotdeauna „ultimul jucător” în apărare, deplasându-se lateral, în spatele celorlalți apărători. Cu toate acestea, el nu trebuie să oscileze prea mult spre liniile laterale. Treaba măturătorului este să anticipeze și să închidă golurile lăsate de ceilalți apărători. Deoarece măturătorul nu marchează niciodată atacanții adversari, el se poate deplasa ocazional în față, de exemplu în timpul jocurilor fixe sau al loviturilor de colț. În general, măturătorul trebuie să fie experimentat, perspicace și trebuie să mânuiască mingea cu încredere. Legenda germană Franz Beckenbauer a popularizat poziția de măturător în anii 1970.

Stopper / Fundaș central

Stopperul joacă în centrul apărării. Sarcina stoperului este de a marca atacatorii și de a se lupta cu ei pentru minge. Aceasta este poziția cea mai orientată spre defensivă din fotbal. Stopperii trebuie să rămână aproape tot timpul în linia de fund. Adversarii încearcă adesea să traverseze sau să forțeze mingea prin centrul apărării. Prin urmare, poziția de stoper necesită agresivitate, forță, o bună capacitate de cap și curaj. Unele echipe pot folosi doi stoperi în combinație.

Fullback

Fullbackii joacă de fiecare parte a stoperului, acoperind zona de-a lungul liniei laterale. În apărare, fundașul marchează un atacant sau acoperă flancul așteptând adversarii care se apropie. În timpul atacurilor, fundașii trebuie să rămână largi și să sprinteze pe linia laterală. Nu este neobișnuit ca un fundaș liber să se deplaseze pe flanc și să preia rolul de extremă. În general, fundașii trebuie să fie rapizi și să aibă o bună rezistență.

Mijlocaș defensiv

Mijlocașul defensiv este coloana vertebrală a echipei. El se deplasează lateral de la o linie laterală la alta și presează mingea. Mijlocașul defensiv intervine atunci când unul dintre coechipierii săi pierde mingea în mijlocul terenului. În atacuri, el ar trebui să facă curse de susținere și să ofere opțiuni de pase în spate, în special atunci când mingea se află în apropierea liniei laterale. Fostul căpitan al Braziliei, Dungha, este un bun exemplu de mijlocaș defensiv. El și-a condus echipa în finala Cupei Mondiale atât în 1994, cât și în 1998. Claude Makelele este un alt exemplu mai recent. Atât Makelele, cât și Dungha sunt atacanți agresivi, știu cum să protejeze mingea și sunt întotdeauna bine poziționați.

Mediu de bandă / Aripă

Mediul de bandă are responsabilități importante atât în apărare, cât și în atac. În apărare, el marchează de obicei adversarii pe flanc. Dacă nu sunt adversari în preajmă, el poate ciupi spre mijloc, rămânând în același timp în linie cu mingea. În atac, mijlocașul exterior trebuie să rămână în poziție largă. Rămânând aproape de linia laterală, el deschide jocul, în special în timpul acumulărilor. Mijlocașul exterior trebuie să fie capabil să dribleze pe flanc fără a pierde posesia. Pe lângă faptul că trebuie să fie în formă și activ, el ar trebui să aibă abilități bune de 1v1.Termenul de „extremă” s-a schimbat de-a lungul anilor, iar în prezent mijlocașii externi sunt adesea numiți aripi. În mod tradițional, aripile sunt jucători strict ofensivi care stau în lateral, driblează mingea în față și servesc la centrări.

Mediu central / mijlocaș de atac

Mediul central este, de obicei, cel mai îndemânatic jucător din echipă. Un mijlocaș central bun scanează mereu terenul pentru a găsi opțiuni de pase și oportunități de joc. În timpul atacurilor, el trebuie să inițieze cursele de susținere prin deplasarea spre minge. În apărare, mijlocașul central se lasă în spate și presează mingea. În general, poziția necesită îndemânare, rezistență, precum și o bună înțelegere tactică. Mijlocașilor centrali care sunt foarte activi în dirijarea atacurilor li se atribuie adesea titlul de „playmaker”. Zinedine Zidane din Franța și Carlos Valderrama din Columbia sunt exemple excelente.

Atacant / Atacant

În afară de a marca, se așteaptă ca atacanții să alerge în spate și să sprijine mijlocul terenului. Acest lucru poate fi observat cel mai bine în jocurile de nivel înalt, unde atacanții joacă adesea cu spatele la poartă. Atunci când o echipă joacă cu doi atacanți, ambii trebuie să se deplaseze în conjuncție. Dacă mingea se află pe flancul stâng, de exemplu, ei trebuie să se deplaseze astfel încât unul dintre ei să se afle în centru, iar celălalt în apropierea liniei laterale. Prin menținerea constantă a distanței dintre ei, atacanții pot despărți în mod eficient apărarea adversă. Atacanții trebuie să manevreze rapid mingea, rămânând în același timp calmi, deoarece de obicei lucrează sub multă presiune.

Avansator

Spre deosebire de ceilalți atacanți, atacantul nu se deplasează atât de mult în lateral, ci rămâne în fața porții adverse. Atunci când este în inferioritate numerică, atacantul trebuie să facă scut și să joace mingea înapoi. Principala abilitate a atacantului este, de obicei, forța și capul său. Printre atacanții populari din acest joc se numără Jan Koller, Carsten Jancker, Christian Vieri și Andriy Shevchenko. Toți aceștia sunt puternici, buni în aer și este aproape imposibil să îi împingi de la minge.

Găsindu-ți poziția

În mod normal, vrei să încerci să joci în diferite poziții și să vezi unde te potrivești cel mai bine. Ține minte doar că poate exista o diferență între poziția ta preferată și cea în care ești cel mai eficient.

Ce face un bun apărător

Apărații de cel mai înalt nivel știu cum să citească jocul și sunt mereu cu un pas înaintea opoziției.Priviți orice apărător bun și veți vedea că anticipează mișcările persoanei pe care o marchează. chiar dacă atacantul este mai rapid, ei îl închid și îl înving la minge pur și simplu datorită bunei lor anticipări tactice.
O bună apărare nu înseamnă doar cât de agresiv ataci.Trebuie să fii capabil să recunoști diferite mișcări de dribling, trucuri și întoarceri.Pe măsură ce câștigi mai multă experiență, vei învăța să „intri în capul” adversarului, iar mișcările sale nu te vor mai surprinde niciodată.Una dintre cele mai mari greșeli pe care le comit jucătorii tineri este lipsa de răbdare.Nu ataca niciodată un adversar dacă nu știi că vei câștiga mingea.
Rapiditatea și forța sunt probabil cele mai importante abilități de care ai nevoie în apărare.Trebuie să fii agil pentru a marca și a face joc cu adversarii.Forța este importantă în câștigarea provocărilor 50-50 și atunci când protejezi mingea.

Ce face un mijlocaș bun

Mijlocașii ar trebui să fie capabili să păstreze posesia mingii prin dribling.Acest lucru este deosebit de important pentru mijlocașii externi, deoarece aceștia trebuie adesea să ducă mingea până la linia laterală.
Mijlocașii trebuie să fie buni atât la a găsi unde să paseze, cât și la a trimite efectiv mingea acolo.Ca mijlocaș, trebuie să fii atât conștient din punct de vedere tactic, cât și înzestrat tehnic.De asemenea, trebuie să fiți capabili să vă păstrați calmul în timp ce jucați sub presiune.
Jucând ca mijlocaș este solicitant din punct de vedere fizic și necesită acoperirea unei suprafețe mari de teren.Majoritatea mijlocașilor trebuie să ajute apărarea, să susțină atacanții și chiar să facă ei înșiși curse în față.Fără o bună rezistență, veți urmări o mulțime de jocuri de pe margine.

Ce face un atacant bun

Câțiva atacanți pot înscrie pur și simplu pentru că știu cum să se afle în locul potrivit la momentul potrivit.De exemplu, în momentul în care se execută o lovitură, atacantul inteligent ar alerga imediat la portar în cazul în care acesta manipulează greșit mingea.
În general, atacanții trebuie să joace în timp ce sunt marcați de cele mai multe ori.Unii își pot folosi viteza, alții își vor proteja mingea sau vor face trucuri.A face față presiunii din partea apărătorilor depinde de punctele forte și abilitățile tale personale.
Cea mai importantă abilitate pentru un atacant este atingerea finală. a avea o lovitură puternică de la distanță nu înseamnă mare lucru dacă trebuie să te oprești și să prinzi mai întâi mingea. un atacant eficient trebuie să fie capabil să șuteze și să înscrie la mijlocul cursei.FormațiiEste important să subliniem că nu există o formație ideală. din perspectiva antrenorului, „cea mai bună” formație este cea care se potrivește jucătorilor din echipa ta.

4-4-2

Este o formație foarte populară și versatilă. Principalul punct forte al 4-4-2 este legătura dintre apărare și mijlocul terenului. Punctul slab este reprezentat de cei doi atacanți care trebuie să fie susținuți în mod constant de mijlocaș. De multe ori, doi atacanți nu sunt suficienți pentru a distanța apărarea adversă, care poate fi formată din patru jucători sau mai mulți. Pentru a vă acomoda, trebuie să îi faceți pe mijlocașii externi să alerge pe linia laterală. De exemplu, atunci când echipa dvs. construiește un atac pe flancul stâng, mijlocașul de pe flancul drept trebuie să alerge în sus spre stâlpul îndepărtat.

4-3-3

În comparație cu alte formații, 4-3-3 este într-adevăr potrivită pentru jucătorii tineri. Atacanții externi trebuie să coboare în spate și să ajute în timpul acumulării. Este foarte important ca atacatorii externi să fie ținuți aproape de linia laterală. Jucătorii mai tineri au tendința de a forța mingea prin mijlocul terenului. Trebuie să-i învățați să construiască atacuri jucând mingea larg și în față, nu direct prin centrul terenului.

3-4-3

3-4-3 este considerată o formație de fotbal ofensivă. Cu această formație, un atacant trebuie să rămână mereu în vârful atacului, deci trebuie să fie capabil să se mențină pe teren. În apărare, cei trei fundași trebuie să lucreze împreună ca o unitate. Cel puțin un mijlocaș trebuie să coboare în spate și să joace în fața liniei defensive. Treaba lui este să preseze mingea, astfel încât apărarea să nu fie niciodată prinsă pe picior greșit.

4-5-1

4-5-14-5-1 este considerată o formație defensivă, deoarece aglomerează mijlocul terenului și încetinește opoziția. Este necesar un efort suplimentar pentru a se asigura că atacantul solitar nu rămâne izolat. Formația 4-5-1 se bazează pe atacuri pe flancuri și se așteaptă ca cele două aripioare să alerge pe linia laterală și să servească centrări în careu.

3-5-2

3-5-23-5-2 este o formație de fotbal relativ modernă care s-a dezvoltat ca răspuns la popularul 4-4-2. Formația 3-5-2 renunță la al patrulea apărător care adesea nu are pe cine să marcheze în timp ce opoziția joacă cu doar doi atacanți.

.