PMC

2. Rapoarte de caz

Prezentăm 4 cazuri de infecție cu SARS-CoV-2, spitalizate în perioada 1 aprilie 2020 până la 15 mai 2020, care au asociat sincopă de micțiune în timpul evoluției bolii. Detaliile privind caracteristicile demografice ale celor 4 pacienți, comorbiditățile și principalele caracteristici clinice ale acestora sunt prezentate în tabelul Tabelul11.

Tabelul 1

Caracteristicile demografice și clinice ale pacienților.

Primul caz este cazul unui bărbat caucazian în vârstă de 67 de ani, cunoscut cu hipertensiune arterială esențială, accident vascular cerebral la vârsta de 60 de ani, diabet zaharat de tip 2 sub tratament cu antihiperglicemiante orale, internat pentru tuse, durere toracică retrosternală și sub tratament pentru infecția cu SARS-CoV-2 confirmată prin testul RT-PCR din tampoane nazale și faringiene. Pacientul a fost în contact direct cu fiul său, care a fost, de asemenea, diagnosticat cu COVID-19 și a fost internat în spital cu 10 zile înainte de internarea tatălui său. La momentul internării la examenul fizic s-au observat următoarele modificări: saturație periferică a oxigenului 94%, examen pulmonar fără crepitații la auscultație, frecvență cardiacă de 76 bătăi pe minut, tensiune arterială 135 peste 94 mm Hg, deficit motor drept predominant la nivelul membrului superior. Radiografia toracică a confirmat prezența mai multor opacități pulmonare bazilare drepte. Cele mai importante studii de laborator sunt prezentate în tabelul Tabel3.3. Tratamentul a fost inițiat cu azitromicină 500 mg în prima zi, apoi 250 mg/zi timp de 4 zile, asociat cu hidroxiclorochină, 200 mg q12h timp de 5 zile, lopinavir/ritonavir 200/50 mg 2 comprimate q12h timp de 10 zile, insulină glargin 8 unități la aceeași oră în fiecare zi la ora 22:00 (ca înlocuitor al antihiperglicemiantelor orale) și terapie cronică cu agenți beta-adrenergici blocanți – nebivolol 5 mg în fiecare zi. În a opta zi de spitalizare, după micțiunea de dimineață, pacientul a prezentat o suspendare temporară a cunoștinței, care s-a repetat după ce s-a ridicat în poziție ortostatică. Sincopa a fost asociată cu o cefalee intensă și persistentă. Tensiunea arterială post-sincopă sau nivelul seric al glicemiei nu au explicat episodul sincopal. Deoarece pacientul a suferit o leziune cerebrală traumatică acută, au fost efectuate o tomografie computerizată (CT) craniană și o imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) craniană cu secvență rapidă, care nu au evidențiat modificări patologice. De asemenea, a fost efectuată o puncție lombară. Examenul lichidului cefalorahidian a fost citologic și biochimic în limite normale. Manitolul, soluția Ringers și vitaminele din grupul B au fost, de asemenea, incluse în tratamentul său. Pacientul a fost în cele din urmă externat în cea de-a 17-a zi de spitalizare, când s-a obținut clearance-ul viral (test RT-PCR repetat negativ pe tampon pentru SARS-CoV-2 la 24 de ore).

Tabelul 3

Studii de laborator.

Cazul 2 este cazul unei femei caucaziene în vârstă de 65 de ani, cunoscută cu diabet zaharat de tip 2 sub tratament cu insulină, hipertensiune arterială esențială, bloc atrioventricular de gradul 3, pacemaker cardiac, care a fost internată la 3 zile de la debutul febrei de 38°C, tuse iritativă, astenie și pierderea poftei de mâncare. Pacientul a fost confirmat cu infecție SARS-CoV-2 prin testul RT-PCR. La momentul internării la examenul fizic s-au observat următoarele modificări: obezitate de clasa II cu un IMC de 39,2 kg/m2, murmur vezicular difuz diminuat datorat unui diametru anteroposterior toracic crescut, crepitații bazilare bilaterale la auscultație, saturație periferică a oxigenului 93%, zgomote cardiace ritmice, frecvență cardiacă de 80 de bătăi pe minut, tensiune arterială 140 peste 70 mm Hg, hepatomegalie, micțiune fiziologică și fără modificări neurosenzoriale. În a 6-a zi de spitalizare, din cauza creșterii zonelor de crepitații pulmonare și în contextul unei saturații periferice a oxigenului de 83%, o tomografie computerizată (CT) pulmonară a evidențiat un scor de severitate de 20 din 25 (tomografia a evidențiat următoarele modificări patologice: multiple zone de condensare în aspect de sticlă mată diseminate bilateral, atât periferic cât și central, de intensități diferite, cele mai dense având un halou de sticlă mată, iar cele din segmentul anterior al lobului superior al plămânului stâng având tendință de confluență, asociind și bronhograma cu aer fin. Leziunile au implicat >75% din lobul superior drept, între 50% și 75% din lobul mediu drept, >75% din lobul inferior drept, între 50% și 75% din lobul superior stâng și între 5% și 25% din lobul inferior stâng). Datele din studiile de laborator efectuate sunt prezentate în tabelul Tabel3.3. Evoluția bolii a fost favorabilă sub mască de oxigen cu debit mare (10 l/minut), hidroxicloroquină 200 mg q12 h timp de 5 zile, lopinavir/ritonavir 200/50 mg 2 comprimate q12h timp de 10 zile, dalteparină sodică 5000 UI în 0.2 ml soluție 2 seringi unidoză/zi pentru administrare subcutanată timp de 20 de zile (întreaga perioadă de spitalizare), sulfat de salbutamol 100 inhalator CFC-FREE – 100 μg/doză- 2 inhalații q12h, fosfat de codeină 15 mg de 3 ori pe zi, dexametazonă 8 mg de 2 ori pe zi timp de 5 zile, pantoprazol 40 mg/zi timp de 5 zile, paracetamol 1 g la nevoie și insulină. În a 11-a zi de spitalizare, pacientul, fără a avea nevoie de masca de oxigen, a prezentat o suspendare temporară a cunoștinței timp de câteva secunde, după prima micțiune, care a avut loc la ora 5 dimineața. Valorile tensiunii arteriale sistolice au fost de 95 mm Hg, glicemia de 191 mg/dl, s-a efectuat și o tomografie computerizată (CT) craniană și au fost excluse leziunile cerebrale acute (edem cerebral, hemoragie intracerebrală sau tumori). S-a administrat soluție Ringer 500 ml. Pacientul a fost externat în a 20-a zi de spitalizare, când s-a obținut clearance-ul viral și a fost confirmat cu 2 teste RT-PCR negative la tampoane pentru SARS-CoV-2.

Cel de-al treilea caz este cazul unui bărbat caucazian în vârstă de 61 de ani, spitalizat la 3 zile de la debutul disfagiei și tusei iritative. Pacientul a fost confirmat cu COVID-19 prin testul RT-PCR din tampoane nazale și faringiene. La examenul fizic, în momentul internării, s-au observat următoarele modificări: IMC de 28,1 kg/m2, crepitații pulmonare bilaterale la auscultație, saturație periferică a oxigenului 93% (în timp ce respira aerul din cameră), ritm cardiac de 94 de bătăi pe minut și tensiune arterială 135 peste 85 mm Hg. Cele mai relevante examene de laborator sunt prezentate în tabelul Tabel3.3. În timpul celei de-a treia nopți de spitalizare, după miezul nopții, pacientul s-a trezit pentru o micțiune urgentă. Când s-a întors în pat a prezentat o suspendare temporară a cunoștinței. După ce s-a ridicat, a repetat sincopa și a suferit un traumatism cerebral acut după ce a căzut. Ulterior, pacientul a fost sprijinit pentru a menține poziția ortostatică de către personalul medical. Au fost efectuate o tomografie computerizată (CT) craniană și o imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) craniană cu secvență rapidă, care nu au evidențiat modificări patologice. În timpul perioadei de spitalizare, pacientul a primit tratament cu soluții Ringers, insulină, hidroxicloroquină 200 mg q12h timp de 5 zile, lopinavir/ritonavir 200/50 mg 2 comprimate q12h timp de 10 zile și enoxaparină 60 mg în 0,6 ml, 2 seringi doză unică/zi pentru administrare subcutanată. Pacientul a fost externat în ziua 15 după 2 teste negative pentru SARS-CoV-2 și după ce a fost trimis în ambulatoriul de diabet zaharat.

Cel de-al 4-lea caz este cel al unei femei caucaziene în vârstă de 48 de ani care a fost spitalizată la 2 zile de la debutul anosmiei și al ageusiei. Pacienta a fost confirmată cu infecție SARS-CoV-2 prin RT-PCR din tampoane nazale. Examenul fizic a fost cu toate constatările normale la momentul internării, saturație periferică a oxigenului de 99%, ritm cardiac de 80 de bătăi pe minut și tensiune arterială 110 peste 70 mm Hg. Cele mai importante studii de laborator sunt prezentate în tabelul Tabel3.3. A doua zi de spitalizare, după prima micțiune matinală, pacientul a revenit în secție prezentând cefalee intensă, dureri abdominale difuze și greață, care preced suspendarea temporară (de scurtă durată – secunde) a stării de conștiență. Valorile tensiunii arteriale sistolice post-sincopale au fost de 80 mm Hg, fiind perfuzați 500 ml de soluție salină. S-a efectuat o tomografie computerizată (CT) craniană și au fost excluse leziunile cerebrale acute (edem cerebral, hemoragie intracerebrală sau tumori). În timpul perioadei de spitalizare, pacientul a primit tratament cu hidroxicloroquină 200 mg q12h timp de 5 zile, lopinavir/ritonavir 200/50 mg 2 comprimate q12h timp de 10 zile și enoxaparină 40 mg în 0,4 ml, 2 seringi unidoză/zi pentru administrare subcutanată. Pacientul a fost externat în a 14-a zi de spitalizare după 2 teste negative pentru SARS-CoV-2.

Primul pacient se afla sub tratament cu beta-blocante adrenergice, care poate fi un factor favorizant pentru o sincopă. Ceilalți 3 pacienți nu se aflau sub tratament cu medicamente hipotensive sau cu medicamente antiaritmice, diuretice sau medicamente pentru depresie (detaliile sunt prezentate în tabelul Tabelul2).2). Doi pacienți au repetat sincopa de micțiune în următoarele 2 minute și au suferit o leziune cerebrală traumatică acută. Printre semnele de alarmă s-au numărat durerile de cap (în 2 cazuri), durerile abdominale și greața (în 1 caz) – detaliile sunt prezentate în tabelul Tabel2.2. Primele 2 cazuri au prezentat sincopa de micțiune în a doua săptămână de spitalizare, iar celelalte 2 în prima zi după internarea în spital.

Tabel 2

Factori favorizanți și semne de avertizare.

Datele de laborator au evidențiat hiperferitinemie (în 3 cazuri) și o concentrație crescută de zahăr în sânge. Cele mai importante studii de laborator sunt prezentate în tabelul Tabel33.

Investigația cardiologică a tuturor celor 4 pacienți printr-o electrocardiogramă (ECG) cu 12 derivații, a exclus orice posibile tulburări paroxistice de ritm cardiac. Monitorizarea tensiunii arteriale post-sincopă nu a evidențiat hipotensiune arterială la niciunul dintre pacienți. De asemenea, a fost efectuată o ecocardiografie transtoracică, care nu a evidențiat modificări patologice.

Am exclus alte cauze de sincopă, cum ar fi insuficiența suprarenală după utilizarea de corticosteroizi, tulburări de ritm cardiac (bradicardie, bloc atrioventricular, tahicardie paroxistică și fibrilație atrială paroxistică), afectare neurologică (accident vascular cerebral, boala Parkinson), deshidratare, medicație vasoactivă, tumori maligne, hipertensiune pulmonară și tuse.

.