Moțiune și/sau declarație pe proprie răspundere privind ordonanța de sechestru asigurător, §77.031 Fla .Stat.

Sechestrul asigurător este un remediu legal utilizat pentru a atinge bunurile personale tangibile sau intangibile ale unui debitor în timp ce aceste bunuri se află în mâinile unei terțe părți. Un exemplu foarte comun în acest sens este sechestrarea salariului unui debitor de la angajatorul său sau sechestrarea contului bancar al unui debitor. În Florida, mandatele de sechestru preventiv sunt reglementate de capitolul 77 din Florida Statutes. La fel ca și în cazul sechestrului, poprirea are loc, în mod normal, după ce instanța a pronunțat o hotărâre judecătorească, însă, în circumstanțe excepționale similare cu mandatele de sechestru preventiv, o instanță de judecată are autoritatea de a ordona un mandat de sechestru asupra bunurilor unui debitor înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.

Întocmirea mandatului de sechestru preventiv este reglementată în mod specific de § 77.031, Fla. Stat. Pentru a obține un ordin de poprire anticipată, reclamantul trebuie să depună la instanță o moțiune verificată sau o declarație sub jurământ, în care să invoce:

  1. Natura cauzei acțiunii;
  2. Cuantumul datoriei;
  3. Datoria este scadentă;
  4. Datoria este neplătită;
  5. Percheziția de poprire nu este intentată pentru a prejudicia nici pârâtul, nici sechestratul; și
  6. Domnul consideră că pârâtul nu va avea în posesia sa, după emiterea executării silite, bunuri corporale sau necorporale în acest stat și în comitatul în care acțiunea este pendinte, asupra cărora se poate face o executare silită suficientă pentru a satisface creanța reclamantului.

Spre deosebire de mandatele de sechestru preventiv, mandatele de poprire preventivă sunt disponibile numai dacă datoria pentru care reclamantul acționează în justiție este efectiv datorată. Aceasta este o normă mai strictă decât cea pentru mandatele de sechestru preventiv. Acest lucru înseamnă că orice datorie datorată pârâtului care nu poate fi stabilită sau care este eventuală nu face obiectul popririi.

Pentru a efectua în mod corespunzător o poprire preventivă, reclamantul trebuie să depună o cauțiune către pârât de cel puțin două ori mai mare decât valoarea datoriei datorate.

Domnul reclamant, la fel ca și pentru un ordin de sechestru preventiv, trebuie să depună o cauțiune în valoare de cel puțin dublul sumei datoriei solicitate înainte ca un ordin de sechestru preventiv să fie emis. Cauțiunea trebuie să fie dată cu garanție și aprobată de către grefierul instanței. Cauțiunea îl protejează pe pârâtul ale cărui bunuri au făcut obiectul unei ordonanțe de sechestru preventiv. Garanția trebuie să fie condiționată de plata tuturor costurilor, daunelor și onorariilor de avocat pe care pârâtul le suportă ca urmare a faptului că reclamantul a acționat în mod necorespunzător în justiție în urma unui ordin de poprire. Singura excepție de la obligația de a depune o cauțiune este în cazul în care a fost deja emis un mandat de sechestru pe numele reclamantului. În plus, reclamantul trebuie să plătească 100 de dolari către sechestrat, la cererea acestuia, pentru plata onorariului de avocat pe care sechestratul (terțul aflat în posesia bunurilor pârâtului) îl cheltuiește pentru a obține reprezentare ca răspuns la mandatul de sechestru.

După ce notificarea de sechestru este trimisă sechestrului, sechestratul are la dispoziție douăzeci de zile pentru a răspunde. În cazul în care reclamantul nu este de acord cu răspunsul sechestrului asigurător, reclamantul are la dispoziție încă douăzeci de zile pentru a depune un răspuns la sechestru.

După ce mandatul de executare silită este înregistrat, acesta este trimis sechestrului asigurător, care este obligat să notifice un răspuns reclamantului în termen de douăzeci de zile de la notificarea sau comunicarea mandatului. Răspunsul trebuie să precizeze dacă sechestratul are datorii față de pârât la momentul răspunsului sau la momentul notificării sau comunicării somației, la care se adaugă până la o zi lucrătoare pentru ca pârâtul să acționeze cu celeritate cu privire la somație. Răspunsul trebuie să precizeze, de asemenea, suma/valoarea și bunurile personale corporale sau necorporale ale pârâtului pe care sechestrul asigurător le are în posesia sa în momentul răspunsului sau al notificării sau comunicării somației, precum și dacă sechestrul asigurător are cunoștință de vreo altă persoană îndatorată reclamantului sau care ar putea avea în posesie bunuri ale pârâtului.

În termen de cinci zile de la notificarea sau comunicarea către reclamant a răspunsului sechestrului asigurător sau după ce a expirat termenul (douăzeci de zile) pentru răspunsul sechestrului asigurător, reclamantul trebuie să notifice, prin poștă, următoarele documente pârâtului: (1) o copie a răspunsului sechestrului asigurător și (2) o înștiințare prin care se avertizează destinatarul că trebuie să solicite dizolvarea ordinului de poprire în termen de douăzeci de zile de la data indicată în certificatul de notificare din înștiințare, în cazul în care oricare dintre afirmațiile din cererea de poprire a reclamantului nu este adevărată. § 77.055 Fla. Stat. Documentele trebuie să fie notificate sau comunicate pârâtului la ultima sa adresă cunoscută și la orice altă adresă indicată în răspunsul sechestrului, precum și oricărei alte persoane indicate în răspunsul sechestrului ca având un interes de proprietate în depozitul, contul sau alte bunuri controlate de sechestru. Id.

Când un sechestru asigurător răspunde, iar reclamantul nu este mulțumit de răspuns, acesta poate notifica un răspuns în termen de 20 de zile de la primirea răspunsului, negând afirmațiile din răspuns, după cum dorește. § 77.061 Fla. Stat. În cazul în care reclamantul nu răspunde la răspunsul sechestrului asigurător, răspunsul va fi considerat ca fiind adevărat. Id. Iar în cazul în care bunurile sunt dispuse în mod corespunzător, sechestrul asigurător are dreptul la un ordin prin care să fie exonerat de răspunderea ulterioară a somației. Id.

Secretarul trimite, de asemenea, înștiințarea de poprire debitorului

Înștiințarea este, de asemenea, trimisă debitorului de către grefierul atașat la actul de poprire. Înștiințarea oferă debitorului informații cu privire la bunurile care sunt scutite de poprire. De asemenea, aceasta îi explică debitorului cum să solicite o scutire și cum să solicite o audiere pentru a determina validitatea scutirii solicitate. Forma notificării este descrisă la § 77.041(1) Fla. Stat. Reclamantul trebuie să trimită prin poștă, prin poșta de primă clasă, debitorului (1) o copie a ordonanței de poprire, (2) o copie a moțiunii pentru ordonanța de poprire și (3) în cazul în care debitorul este o persoană fizică, „Notificarea către pârât” la ultima adresă cunoscută a debitorului, în termen de cinci zile lucrătoare de la emiterea ordonanței sau de trei zile lucrătoare de la notificarea sau comunicarea ordonanței către sechestrat, în funcție de care dintre acestea este mai recentă. În cazul în care documentele sunt trimise la ultima adresă cunoscută și sunt returnate de către oficiul poștal ca nedeplasabile sau dacă ultima adresă cunoscută nu poate fi descoperită în urma unei căutări diligente, reclamantul trebuie să trimită documentele prin poșta de primă clasă către pârât la locul de muncă al acestuia. De asemenea, reclamantul trebuie să depună la grefier un certificat de notificare sau comunicare. În cazul în care debitorul completează formularul de cerere de scutire și îl depune la instanță împreună cu o cerere de audiere, instanța trebuie să organizeze o audiere cât mai curând posibil pentru a stabili validitatea scutirilor solicitate. De aici, dacă reclamantul nu depune o declarație scrisă sub jurământ care să răspundă la cererea de scutire a debitorului în termen de opt zile lucrătoare de la predarea în mână a cererii și a cererii sau, alternativ, de paisprezece zile lucrătoare dacă cererea și cererea au fost notificate prin poștă, nu este necesară nicio audiere, iar grefierul trebuie să dizolve automat mandatul și să notifice părțile cu privire la dizolvare prin poștă.

Contestarea popririi/dizolvarea somației

Debitorul poate depune o moțiune în termen de douăzeci de zile de la notificarea de poprire prin care contestă poprirea. Debitorul poate obține dizolvarea unui act de poprire, cu excepția cazului în care reclamantul dovedește motivele pentru care a fost emis actul de poprire, iar în cazul unui act premergător, există o probabilitate rezonabilă ca hotărârea definitivă în acțiunea de bază să fie pronunțată în favoarea sa. Instanța stabilește o audiere imediată a cererii de desființare. Eventualele chestiuni ridicate prin pledoarii se judecă în același timp cu chestiunile ridicate în cererea pârâtului la cererea reclamantului. În cazul în care reclamantul nu depune o cerere de desființare sau o cerere de hotărâre definitivă în termen de șase luni de la depunerea actului de poprire, actul de poprire se dizolvă automat, iar sechestratul este exonerat de orice răspundere ulterioară în temeiul actului. Reclamantul are dreptul de a prelungi mandatul de executare cu încă șase luni, notificând mandatarului și pârâtului o notificare de prelungire și un certificat de notificare. Această chestiune poate fi judecată de un juriu dacă oricare dintre părți solicită acest lucru.

Concluzie

Ca și mandatul de sechestru asigurător, mandatul de sechestru asigurător este un alt instrument util din arsenalul reclamantului pentru a asigura o recuperare cu succes. Reclamanții ar trebui să urmeze cu atenție statutul dacă doresc să manevreze în mod corespunzător acest instrument, inclusiv potențialele întârzieri în litigiul propriu-zis și costurile suplimentare asociate contestării popririi. Reclamanții ar trebui să fie încrezători în șansele lor de a obține o hotărâre judecătorească, deoarece au depus cauțiunea pentru a reuși să execute cu succes sechestrul asigurător asupra proprietății unui debitor prejudiciu. Prin urmare, reclamanții care speră să colecteze, dar sunt îngrijorați de bunurile debitorului și de volatilitatea locației acestora pe tot parcursul litigiului în curs, ar trebui să se consulte cu avocatul lor pentru a fi informați cu privire la această cale înainte de a depune cererea și declarația pe proprie răspundere la instanță.

„Garnishee” este terțul de la care reclamantul încearcă să colecteze bunurile pârâtului. De exemplu, atunci când colectează de la un pârât un reclamant încearcă să sechestreze salariile de la angajatorul pârâtului, angajatorul este considerat sechestrat.

§ 77.031(2) Fla. Stat

Id.

Cobb v. Walker, 198 So. 324 (Fla. 1940).

§ 77.031(3) Fla. Stat.

Id.

Id.

Id.

§ 77.28 Fla. Stat.

§ 77.04 Fla. Stat.

Id.

Id.

§77.04 Fla. Stat.

Id.

§ 77.041(2) Fla. Stat.

Id.

Id.

§77.031(3) Fla. Stat.

Id.

§ 77.07(2) Fla. Stat.

§77.07(1) Fla. Stat.

Id.

§ 77.07(4) Fla. Stat.

§ 77.07(5) Fla. Stat.

Id.

§ 77.08 Fla. Stat.

Prejudiciu Writ of Attachment în Florida

.