Obiective: Scopul studiului este de a evalua o modalitate optimă de evaluare a dimensiunilor rădăcinii aortice și a fiecăruia dintre sinusurile de Valsalva și de a examina modul în care o singură măsurătoare în 1 plan (ecocardiografie sau tomografie computerizată bidimensională) poate subestima dimensiunea maximă a rădăcinii aortice.

Metode: Au fost analizate imaginile de tomografie computerizată și ecocardiografie transtoracică ale rădăcinii aortice și aortei ascendente a 112 pacienți. Dimensiunile minime și maxime ale rădăcinii aortice, perimetrul rădăcinii și suprafața totală a tuturor celor 3 sinusuri de Valsalva au fost măsurate pe un plan perpendicular pe axa lungă a aortei folosind reconstrucția multiplanară tridimensională. Mai mult, dimensiunea maximă a rădăcinii a fost comparată cu măsurătorile obținute în urma ecocardiografiei și a măsurătorilor angiografice prin tomografie computerizată bidimensională.

Rezultate: Diferența dintre măsurătorile dimensiunii minime și maxime a rădăcinii a fost de 5,4 ± 3,2 mm (interval, 0-21 mm, P < 0,0001) și a fost semnificativ mai mare la pacienții cu valvă aortică bicuspidă comparativ cu cei cu valvă tricuspidă (6,3 ± 4 mm, interval, 0-21 mm vs 4,9 ± 2,6 mm, interval, 0-15 mm, P = 0,036). Dimensiunea maximă a rădăcinii măsurată în reconstrucția multiplanară tridimensională (49,1 ± 9,0 mm) a fost semnificativ diferită de dimensiunea rădăcinii măsurată în ecocardiografia transtoracică în vedere parasternală pe axa lungă (44,8 ± 8,4 mm) și în tomografia computerizată bidimensională (plan axial: 45,5 ± 9,0 mm, plan coronal: 46,1 ± 8,8 mm, plan sagital: 45,1 ± 8,9 mm) (P < 0,001).

Concluzii: Diferența dintre măsurătorile dimensiunilor minime și maxime ale rădăcinii aortice este semnificativă și poate depăși 20 mm, în special la pacienții cu valve aortice bicuspide. Prin urmare, dimensiunile rădăcinii aortice pot fi semnificativ subestimate cu măsurarea (ecocardiografie, angiografie prin tomografie computerizată) efectuată într-un singur plan.