Acamprosatul este un medicament anticraving putativ utilizat pentru a menține abstinența la pacienții dependenți de alcool. Mecanismul său de acțiune este incert, dar se crede că medicamentul interacționează cu receptorii NMDA neuronali și cu canalele de calciu, iar aceste proteine sunt implicate în inducerea dependenței de alcool. În aceste experimente, au fost studiate efectele acamprosatului asupra legării ligandului receptorului NMDA dizocilpină la membranele creierului de șobolan în condiții de non-echilibru; 10 microM glutamat și 1 microM glicină au fost prezente în testele de legare pentru a activa parțial receptorul. La concentrații relevante din punct de vedere clinic (în intervalul micromolar), acamprosatul a îmbunătățit semnificativ legarea dizocilpinei la membranele corticale de la animale de control (sugerând că acamprosatul poate crește rata de asociere a radioligandului), în timp ce la concentrații mai mari legarea a fost inhibată. Acest efect este în concordanță cu un efect agonist parțial al acamprosatului asupra proteinei receptorului NMDA. Cu toate acestea, atunci când șobolanii au fost făcuți dependenți de etanol (expunere la medicament timp de 10 zile prin inhalare) și membranele corticale au fost preparate de la aceste animale, acamprosatul in vitro nu a mai produs nicio intensificare a legării dizocilpinei. Rezultate similare au fost obținute atunci când s-au folosit membrane de la șobolani care au primit 400 mg/kg/zi de acamprosat în apa de băut, cu sau fără inhalare concomitentă de etanol timp de 10 zile. Astfel, în membranele cerebrale din toate aceste grupuri de tratament, acamprosatul in vitro a cauzat doar inhibarea legării dizocilpinei. Rezultatele sugerează că acamprosatul poate avea efecte excitatorii sau inhibitorii asupra receptorilor NMDA, în funcție de condițiile experimentale. Efectele medicamentului asupra acestui sistem par a fi deplasate spre inhibiție în dependența de alcool, iar această constatare poate fi importantă pentru mecanismul său clinic.