Majorarea profitului este scopul principal al oricărei afaceri și, prin urmare, este, de asemenea, un obiectiv al managementului financiar. Maximizarea profitului, în managementul financiar, reprezintă procesul sau abordarea prin care se mărește profitul Earning Per Share (EPS). Cu cuvinte simple, toate deciziile, fie că este vorba de investiții sau de finanțare etc., se concentrează pe maximizarea profiturilor la niveluri optime.
Majorarea profitului este abordarea tradițională și obiectivul principal al managementului financiar. Aceasta implică faptul că fiecare decizie referitoare la afaceri este evaluată prin prisma profiturilor. Toate deciziile cu privire la noile proiecte, achiziția de active, obținerea de capital etc. sunt studiate pentru impactul lor asupra profiturilor și rentabilității. Dacă rezultatul unei decizii este perceput ca având un efect pozitiv asupra profiturilor, decizia este luată în continuare pentru a fi implementată.
Teoria / Modelul de maximizare a profitului
Raționament / Beneficii:
Teoria maximizării profitului de dirijare a deciziilor de afaceri este încurajată datorită următoarelor avantaje asociate cu aceasta.
Supraviețuirea economică
Teoria maximizării profitului se bazează pe profituri, iar profiturile sunt o necesitate pentru supraviețuirea oricărei afaceri.
Standard de măsurare
Profiturile sunt adevărata măsură a viabilității unui model de afaceri. Fără profituri, afacerea își pierde obiectivul principal și, prin urmare, are un risc direct pentru supraviețuirea sa.
Obiectivul de maximizare a profitului se adresează indirect bunăstării sociale. Într-o afacere, profiturile dovedesc utilizarea și alocarea eficientă a resurselor. Alocarea resurselor și plățile pentru terenuri, muncă, capital și organizare se ocupă de bunăstarea socială și economică.
Limitații ale maximizării profitului ca obiectiv al managementului financiar
Majorarea profitului este criticată pentru unele dintre limitările sale care sunt discutate mai jos:
Neclaritatea conceptului „Profit”
Termenul „Profit” este un termen vag. Aceasta se datorează faptului că mentalități diferite vor avea o percepție diferită a profitului. De exemplu, profitul poate fi profitul net, profitul brut, profitul înainte de impozitare, profitul pe acțiune sau rata profitului etc. Nu există o regulă de maximizare a profitului clar definită cu privire la profituri.
Ignoră valoarea în timp a banilor
Formula de maximizare a profitului sugerează pur și simplu „mai mare profitul mai bună este propunerea”. În esență, aceasta ia în considerare profiturile goale, fără a lua în considerare momentul în care acestea sunt realizate. Un alt dicton important al finanțelor spune că „un dolar astăzi nu este egal cu un dolar un an mai târziu”. Așadar, valoarea în timp a banilor este complet ignorată. Alternativ, putem spune că ignoră modelul temporal al fluxului de numerar.
Ignoră riscul
O decizie bazată exclusiv pe modelul de maximizare a profitului ar lua o decizie în favoarea profiturilor. În urmărirea profiturilor, se ignoră riscul implicat, care se poate dovedi uneori inaccesibil pentru simplul fapt că riscurile mai mari pun direct sub semnul întrebării supraviețuirea unei afaceri. Între proiectul A și B, proiectul A poate fi mai profitabil, însă dacă este substanțial mai riscant decât proiectul B poate fi preferabil.
Ignoră calitatea
Cel mai problematic aspect al maximizării profitului ca obiectiv este că ignoră beneficiile intangibile, cum ar fi calitatea, imaginea, progresele tehnologice etc. Contribuția activelor intangibile în generarea de valoare pentru o afacere nu merită ignorată. Acestea creează indirect active pentru organizație.
Majorarea profitului a guvernat mentalitatea tradițională de afaceri, care a trecut prin schimbări drastice. În abordarea modernă a afacerilor și a managementului financiar, o importanță mult mai mare este atribuită maximizării bogăției în comparație cu Maximizarea profitului vs. Maximizarea bogăției. Pierderea importanței maximizării profitului nu este lipsită de temei și nu numai pentru că ignoră anumite domenii importante, cum ar fi riscul, calitatea și valoarea în timp a banilor, ci și din cauza superiorității maximizării bogăției ca obiectiv al afacerilor sau al managementului financiar.
.
Lasă un răspuns