Abonează-te la actualizări

A fost o perioadă întunecată a vieții mele. Semnele de avertizare erau acolo. Interiorizasem mitul iubirii romantice. Ideea de The One s-a infiltrat în munca pe care o făcusem în ceea ce privește abilitarea de sine.

Simțeam că am ajuns; că această relație era destinația. Nu mi-am dat seama că îmi puneam valoarea și nevoile emoționale în mâinile altcuiva.

Apoi relația s-a prăbușit – și m-am prăbușit și eu

A fost o perioadă întunecată, dar una necesară. Această despărțire specială m-a condus într-o călătorie umilitoare de autodescoperire, alimentată de întrebarea: de ce mă simt atât de rău?

Nu a fost prima mea despărțire și nici nu va fi ultima. Dar eram pierdut.

Pierderea relației s-a simțit ca și cum aș fi pierdut o parte din mine

Până la momentul în care această relație s-a încheiat, cu câțiva ani în urmă, aveam deja o practică de meditație stabilită. Eram conștient și lucram la asumarea responsabilității depline pentru emoțiile mele, pentru a evita capcana egoistă de a căuta împlinirea în exterior. Dar cu toții avem puncte oarbe, iar al meu a fost romantismul.

Am ajuns față în față cu identitatea mea pierdută

Acesta a fost un moment puternic în înțelegerea ego-ului și a imaginii mele de sine. Aveam nevoie să ajung în acest punct pentru a mă confrunta față în față cu sentimentul de identitate pierdută. Prin meditație și cercetare de sine, m-am aplecat asupra tristeții, asupra sentimentului de pierdere. Durerea mea „sănătoasă” era însoțită de un sentiment de inutilitate.

Cum am reflectat, a devenit clar că întotdeauna am căutat validarea prin romantism. În termeni de bază, acest lucru s-a tradus prin:

Sunt demnă și iubibilă pentru că partenerul meu mă iubește.

Compensam lipsa iubirii de sine prin plasarea sentimentului meu de valoare în mâinile iubirii altcuiva. În plus, am constatat că s-au format sentimente de codependență. Cu inima în mână, am dat responsabilitatea pentru fericirea mea altcuiva.

Nu este nevoie de Dalai Lama pentru a-ți spune că aceasta este o rețetă pentru dezastru

Conștientizarea și acceptarea este primul pas în schimbare. Odată ce am văzut clar aceste trăsături și am început să înțeleg de ce mă simțeam atât de rău, am fost gata să mă transform. Călătoria spre redescoperirea identității este lungă, dificilă și, în cele din urmă, nu se termină niciodată. Toate călătoriile încep cu un singur pas.

Iată 4 pași pentru redescoperirea identității după o despărțire:

Evaluarea onestă a lumii tale interioare

Primul pas este o evaluare onestă. Aveam nevoie să-mi explorez lumea interioară cu compasiune și fără a judeca; nu era momentul să aprind autocritica, ci momentul să mă interesez cu curiozitate. Întrebările pe care mi le-am pus au inclus:

  • Unde îmi cedez puterea?
  • Ce așteptări aveam cu privire la împlinirea emoțională în această relație?
  • Unde caut împlinirea în exterior?

Aceste întrebări au dezvăluit că am transferat responsabilitatea pentru fericirea mea partenerului meu, că valoarea mea de sine era filtrată prin prisma relațiilor romantice. În cele din urmă, au evidențiat un adevăr dureros: îmi lipsea încrederea în capacitatea mea de a mă iubi pe mine însumi.

Evaluarea onestă a lumii exterioare

Dependența emoțională poate fi invizibilă. Ea se manifestă în tărâmuri emoționale și mentale, cum ar fi așteptările, îndreptățirea sau sentimentele de resentimente, amărăciune sau anxietate.

După ce am dobândit claritate asupra lumii mele interioare, m-am îndreptat spre cea exterioară. Ce trăsături comportamentale și activități erau alimentate de pierderea mea de identitate? Cum îmi cedasem identitatea în lumea fizică?

Am descoperit două domenii: echilibrul vieții și stabilirea obiectivelor

Modul în care îmi investeam timpul era dezechilibrat. Dădeam prioritate relației mele față de interesele, activitățile și prieteniile mele. Mă vedeam în mod implicit cu fostul meu iubit – timpul liber din programul meu era automat petrecut cu iubitul meu.

S-au sacrificat și obiectivele mele. Mi-am dat seama că mă deconectasem de la ceea ce îmi doream de la viață și de la valorile mele inerente. Ceea ce vedeam ca pe un act de iubire era un mod de a-mi neglija propriile vise și dorințe. Mi-am pus partenerul pe primul loc. Am uitat de mine însumi.

Cine sunt eu?

După ce am avut claritate în ceea ce privește aspectele emoționale, mentale și materiale, am analizat aspectul spiritual. Am explorat domeniile din viață în care nu îmi asumam responsabilitatea pentru împlinirea de sine, iubirea de sine și îngrijirea de sine. Apoi am întrebat: cine sunt eu?

Aceasta m-a dus în vizuina iepurelui de a deprinde credințele pe care le dezvoltasem despre identitatea mea. Mi-am explorat natura spirituală dincolo de ego. Mi-am făcut un jurământ față de mine însumi de a rămâne conștient și conștient de modul în care se formează identitatea mea de ego. M-am reconectat cu partea din mine aflată dincolo de toate conceptele. Am început să-mi simt propria putere.

Reconstruirea relației cu sinele tău

Înțelegerea faptului că identitatea mea nu era atașată de exterior mi-a permis să-mi reconstruiesc imaginea în mod autentic. M-am conectat cu valorile mele și am cultivat autocompătimirea.

Am adoptat o atitudine curioasă față de mine însumi. Am învățat despre nevoile și dorințele mele autentice. Am vrut să mă cunosc departe de toate definițiile, de toate relațiile, de toate etichetele. Am profitat de acest timp pentru a prioritiza relația mea cu mine însumi.

Practic, acest lucru a însemnat timp singur. Pentru a înflori în viitoarele relații, am devenit conștientă că aveam nevoie să mă simt întreagă. Dacă plasarea nevoilor mele pe altcineva era o cauză a suferinței, trebuia să lucrez la îngrijirea mea.

Acest lucru nu a însemnat să mă izolez – încă mă adresam prietenilor și familiei pentru sprijin – dar a însemnat să îmi iau un angajament pe viață de a mă sprijini și pe mine.

De la întuneric la lumină

Pentru că trecusem de la o relație la alta, a fost important pentru mine să mă dezobișnuiesc de a fi un cuplu prin această perioadă de învățare și creștere. Am dezvoltat un simț al autocompătimirii și al iubirii de sine.

Ceea ce a început ca o perioadă de întuneric mi-a oferit o adevărată independență.

Mai bine, asumarea responsabilității pentru nevoile mele emoționale m-a eliberat pentru a iubi mai autentic. A șters un sentiment de nevoie. Asta nu înseamnă că vechile obiceiuri nu revin uneori. Am alunecat în trăsături codependente? Ocazional.

Dar ceea ce este important este conștientizarea și dorința de a evita să-mi confund identitatea cu ceva ce poate fi pierdut.

Mai multe dovezi că poți trece peste despărțire:

  • Iată cum să supraviețuiești unei despărțiri de sărbători – și să prosperi în schimb
  • Acestea sunt cele două tipuri de iertare de care ai nevoie pentru a merge mai departe
  • 7 strategii pentru a supraviețui relațiilor toxice – și pentru a prospera după
  • 4 motive pentru care faptul că nu câștigi despărțirea poate fi bun pentru tine

.