Nucleul suprachiasmatic din regiunea hipotalamusului din creier, conține ceasul principal al organismului. Acesta sincronizează ritmul zilnic intern cu indicii de mediu date de ciclul extern de zi și noapte. Pentru a fi mai precis, acesta folosește lumina și absența luminii pentru această sincronizare. Ceasul principal sincronizează ritmurile zilnice atât la nivel de organ, cât și la nivel celular. Modul în care lumina afectează corpul uman depinde de momentul și durata expunerii, de luminozitate, precum și de conținutul spectral al acesteia. Ritmul circadian influiențează multe procese din organism, inclusiv metabolismul, funcția imunitară, somnul și alte aspecte ale comportamentului și ale dispoziției. Ceasul principal primește informații exclusiv de la ipRGC-urile din ochi. Aceste celule sunt influențate în mod predominant de lumina albastră la intensități ridicate, deși primesc, de asemenea, informații de la alte lungimi de undă prin intermediul interconexiunilor cu bastonașele și conurile.

Expunerea la lumină, în special la lungimi de undă albastre, la o fază circadiană nepotrivită duce la perturbarea circadiană și la consecințe conexe asupra sănătății și comportamentului. Stilul nostru de viață din ce în ce mai mult 24/7 ne modifică tiparele de expunere la lumină și sfidează în mod direct impulsul nostru circadian pentru somnul de noapte. Expunerea la lungimi de undă albastre seara, inclusiv din cauza iluminatului casnic și a ecranelor care emit lumină, întârzie ceasul circadian. Această interferență îngreunează adormirea nocturnă, trezirea de dimineață și împiedică capacitățile de atenție în dimineața următoare.

Lucrul în ture are ca rezultat faptul că oamenii dorm și lucrează în momente suboptime ale zilei. Acest lucru duce la un somn și o sănătate mai proaste, la o productivitate redusă și la un risc crescut de erori și accidente. Munca în ture este un fel de dezaliniere circadiană nevoluntară, în timp ce jet lag-ul social este unul voluntar. Jetlag-ul social, care este o diferență în modelele de somn între zilele lucrătoare și cele de weekend, duce la o nealiniere circadiană cu ciclul solar, deoarece organismul primește o expunere inconsecventă la lumina zilei și la lumina de noapte.

Faptul că sistemul circadian se adaptează la expunerea la lumină este un lucru bun. Aceasta înseamnă că organismul se poate adapta la schimbarea ciclului zi-noapte pe parcursul unui an, dar și că ne putem adapta la decalajul orar cu care ne confruntăm atunci când călătorim între fusurile orare. Aceste adaptări la un nou mediu sunt însă lente. Durata unei zile se schimbă de obicei doar câteva minute pe zi, iar adaptarea la noile fusuri orare durează câteva zile. Se pare că este un lucru rău să fii în mod constant defazat în ceea ce privește faza circadiană. Se pare că are puțină importanță în ceea ce privește sănătatea dacă sunteți nealiniați printr-o schimbare constantă a ciclului de veghe și de somn sau dacă sunteți nealiniați prin schimbarea constantă a ciclului de veghe și de somn.

Faptul că ritmul circadian se adaptează la un nou mediu este un lucru pe care îl putem folosi pentru a obține o mai bună aliniere circadiană. Ritmul poate fi întărit cu lumină albă îmbogățită cu albastru la un moment potrivit pentru a îmbunătăți vigilența, performanța, starea de spirit și calitatea somnului. Expunerea naturală la lumina albastră de la soare în timpul zilei este o modalitate bună de a realiza acest lucru. Intensitatea luminii albastre este cea mai mare în jurul amiezii. Expunerea la lumina albastră dimineața va avansa ceasul circadian. Acest lucru va ajuta persoanele care doresc să își mute somnul la o oră mai devreme. Activitățile în aer liber, inclusiv camparea în condiții de lumină naturală, pot crește expunerea la lumina de intensitate ridicată în timpul zilei și pot recalibra ritmul circadian. Expunerea la lumina puternică a zilei poate reduce, de asemenea, sensibilitatea sistemului circadian la expunerea la lumină pe timp de noapte, în comparație cu cei care se confruntă cu lumină slabă în timpul zilei, cu un contact minim cu lumina exterioară.

Cum s-a menționat mai sus, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, mai puțină lumină albastră este transmisă către retină. Se crede că acest nivel mai scăzut de transmitere în timpul zilei afectează în mod negativ somnul persoanelor în vârstă. Persoanele în vârstă au nevoie, în general, de semnale mai puternice pentru a reseta ceasul principal. Persoanele mai tinere însă sunt mai sensibile la lumina albastră și setează mai ușor ritmurile circadiene.

La fel de important ca și obținerea de lumină puternică în timpul zilei este ca și întunericul să fie în timpul nopții. S-a demonstrat că flash-urile repetate de lumină albastră saturată (480 nm) în timpul nopții circadiene, chiar și transmise prin pleoapele închise, modifică ceasul circadian uman. Lumina albastră și verde din timpul nopții afectează calitatea somnului și scade producția de melatonină. Melatonina este un antioxidant foarte puternic, care ajută la repararea mitocondriilor în timp ce dormiți.

.