Pe lângă faptul că reprezintă o prezență interesantă și veselă în cartierul prezidențial, animalele de companie de la Casa Albă sunt, de asemenea, cunoscute ca având o semnificație politică.
- Scris de Adrija Roychowdhury | New Delhi |
- Updated: 21 ianuarie, 2021 8:34:13 am
De la stânga la dreapta, Franklin Roosevelt cu Fala, Ronald Reagan cu El Alamein și familia Kennedy cu câinii lor. (Wikimedia Commons/ editat de Gargi Singh)
O tradiție veche de secole ar urma să fie restabilită în curând la Casa Albă, animalele de companie urmând să se întoarcă la reședința prezidențială după o pauză de patru ani.
Se așteaptă ca președintele ales, Joseph R. Biden, să își aducă cei doi ciobănești germani, Champ și Major, la reședința executivă atunci când se va muta în ianuarie anul viitor. Donald Trump a fost primul președinte din ultimii peste o sută de ani care nu a avut un animal de companie la Casa Albă. Înainte de el, singurii alți președinți care nu au deținut un animal de companie au fost James K Polk (1845-49) și Andrew Johnson (1865-69), deși cel din urmă este cunoscut pentru faptul că a hrănit o familie de șoareci albi în timpul procedurii sale de destituire.
Animalele de companie prezidențiale au fost în centrul atenției publice încă din primele zile ale republicii. „Sortimentele variate de animale care trăiau la reședința executivă le reflectau pe cele întâlnite în multe case americane”, scrie expertul social al Casei Albe, Jennifer B. Pickens, în cartea sa, „Animale de companie la Casa Albă”. „Prin urmare, cai, vaci, capre, găini și chiar oi puteau fi găsite la Casa Albă, alături de animalele mai domestice, cum ar fi câini, pisici, păsări și alte animale de companie mici.”
Președintele Theodore Roosevelt și familia sa cu câinele lor, Skip. (Wikimedia Commons)
Animale mai exotice și-au făcut și ele simțită prezența în compania primei familii. De exemplu, președintele Theodore Roosevelt, un binecunoscut naturalist, avea o colecție mare de animale, inclusiv un urs, un bursuc și o hienă.
Dar, pe lângă faptul că fac o prezență interesantă și veselă în camerele prezidențiale, animalele de companie de la Casa Albă sunt cunoscute și ca având o semnificație politică. Acestea și-au găsit frecvent mențiunea în discursuri prezidențiale importante și chiar au făcut unele titluri istorice.
„Dovezile abundă că animalele de companie prezidențiale fac parte integrantă din strategia politică a Casei Albe”, scriu politologii Forrest Maltzman, James H. Lebovic, Elizabeth N. Saunders și Emma Furth într-o lucrare de cercetare publicată în 2012, intitulată „Unleashing presidential power: The politics of pets in the White House”. Aceștia detaliază modul în care președinții fac o utilizare strategică a animalelor de companie în public: „În vremuri de război sau scandal, animalele de companie sunt tovarăși bineveniți în public, dar nu și în perioadele de dificultăți economice.”
Animalele domestice și exotice de la Casa Albă în istoria americană
Primul președinte al Americii, George Washington, a fost un iubitor înfocat de animale, după cum reiese din numărul mare de cai, câini și animale de fermă care locuiau la proprietatea sa rezidențială din Mount Vernon, în Virginia. El le-a dat cățeilor săi nume unice și colorate, cum ar fi Sweet Lips, Madame Moose Cornwallis și Truelove. De asemenea, se știe că Washington a primit în dar de la regele Spaniei o pereche de măgari, dintre care unul a murit în timpul călătoriei. Celălalt a fost numit Royal Gift. Se crede că primul președinte a cheltuit o bună parte din timp și efort pentru a crește măgarul cu iepele sale americane.
Cel de-al treilea președinte al Americii, Thomas Jefferson, a făcut unele dintre cele mai interesante adăugiri de animale la Casa Albă. În 1803, el a comandat o expediție în teritoriile nou dobândite din partea de vest a țării. Cei doi soldați și exploratori de încredere ai săi care au condus expediția, Meriwether Lewis și William Clark, au trimis o mare varietate de animale, atât vii cât și moarte, pentru ca președintele să le studieze.
„Cei mai memorabili au fost doi pui de urs grizzly pe care i-a ținut într-o cușcă la Casa Albă”, scrie Pickens. La fel de dragă publicului a fost și pasărea cântătoare de companie a lui Jefferson, Dick, care era frecvent văzută zburând în voie în biroul președintelui și care se așeza pe umerii stăpânului său. Jefferson este creditat, de asemenea, ca fiind cel care a construit faimoasele grajduri pentru cai, care acum fac parte din West Colonnade.
Președintele Ronald Reagan pe armăsarul său arab El Alamein. (Wikimedia Commons)
Cel de-al șaselea președinte al SUA, John Quincy Adams, avea reputația de a avea un aligator pe care îl ținea într-o cadă de baie din camera estică neterminată a Casei Albe. Se știe că aligatorul i-a fost dăruit de aristocratul și ofițerul militar francez Marquis de Lafayette, care a luptat în războiul revoluționar american. Povestea spune că Lafayette a primit o serie de cadouri în timpul turneului său prin cele 24 de state în 1824 și 1825, cel mai neobișnuit dintre ele fiind aligatorul pe care l-a oferit mai târziu președintelui Adams.
Adams nu a fost singurul cu un gust neobișnuit în materie de animale de companie. Martin Van Buren, care a preluat mandatul în 1837, a fost încântat să primească o pereche de pui de tigru de la sultanul din Oman la începutul președinției sale. În momentul în care a început să facă aranjamentele pentru cazarea lor la Casa Albă, Congresul și-a exprimat dezaprobarea față de această situație. Van Buren s-a certat vehement cu Congresul pentru a i se permite să păstreze puii de tigru. A fost nevoit să cedeze în cele din urmă, iar puii au fost confiscați de Congres, care i-a trimis la grădina zoologică locală.
Dar, bineînțeles, întotdeauna câinii de la Casa Albă au fost cei care au primit cea mai multă afecțiune din partea publicului. Începând cu administrația lui William McKinley, în 1897, fiecare președinte al Americii a deținut un câine. Primul câine de companie prezidențial care a beneficiat de o acoperire regulată în ziare a fost un Airedale pe care Warren G. Harding (1921-23) l-a primit în dar de la unul dintre susținătorii săi din Toledo, Ohio. Botezat Laddie Boy, câinele a fost tratat ca un membru al familiei Harding. I s-a permis să se plimbe prin White, a participat la întâlniri cu președintele și chiar i s-a oferit propriul scaun de cabinet făcut la comandă. „Președintele Harding însuși își făcea timp să scrie scrisori copiilor în numele lui Laddie”, se arată într-un reportaj despre câine publicat în The Toledo Gazette în 2012. Acesta adaugă că „copiii din întreaga țară îl iubeau pe Laddie și, în fiecare an, pe 26 iulie, i se dădeau petreceri de aniversare la Casa Albă, la care erau invitați să se alăture și alți câini din cartier.”
Laddie Boy a început să dispară din atenția publicului odată cu îmbolnăvirea bruscă a lui Harding în 1923. Potrivit relatărilor, câinele a urlat timp de trei zile înainte ca Harding să moară. Totuși, la scurt timp după aceea, în încercarea de a construi un memorial pentru Harding și tovarășul său canin, mii de băieți de ziar din întreaga țară au donat câte un penny fiecare, care au fost topite și turnate într-o sculptură în mărime naturală a lui Laddie Boy.
Primul câine de companie prezidențial care a beneficiat de o acoperire regulată în ziare a fost un Airedale pe care Warren G. Harding (1921-23) a primit în dar de la unul dintre susținătorii săi din Toledo, Ohio, pe nume Laddie Boy. (Wikimedia Commons)
Cățelul lui Franklin Roosevelt, Fala, El și Ea al lui Lyndon Johnson, darul canin al lui John F. Kennedy din Uniunea Sovietică, Pushinka, cockerul lui Richart Nixon, Checkers, precum și, mai recent, câinii de apă portughezi ai lui Barack Obama, Bo și Sunny, sunt câteva dintre numele bine cunoscute din lista câinilor de la Casa Albă.
Câinii de apă portughezi ai lui Barack Obama, Bo și Sunny. (Wikimedia Commons)
Între timp, pisica lui Bill Clinton, Socks, a devenit o celebritate la scurt timp după ce și-a început mandatul prezidențial, primind mailuri de la fani și ajungând pe prima pagină a ziarelor. Când președintele a adoptat un Labrador Retriever, Buddy, în 1997, cele două animale au fost în centrul atenției pentru că nu se înțelegeau. Se știe că Clinton a făcut o remarcă celebră: „M-am descurcat mai bine cu arabii – palestinienii și israelienii – decât m-am descurcat cu Socks și Buddy.”
Politica animalelor de companie prezidențiale
Pe lângă evidențierea laturii iubitoare de animale a caracterelor lor, animalele de companie au fost, de asemenea, folosite în mod strategic de către președinții americani în diverse momente. Fala lui Roosevelt, de exemplu, a avut un rol esențial în asigurarea realegerii stăpânului său.
Terrierul scoțian a călătorit alături de președinte, a participat la întâlniri importante și a fost, de asemenea, făcut soldat onorific al armatei ca parte a eforturilor de strângere de fonduri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul campaniei electorale din 1944, republicanii l-au acuzat pe Roosevelt că și-a abandonat accidental câinele în Insulele Aleutine, trimițând apoi un distrugător naval să îl recupereze pe cheltuiala contribuabililor americani.
Roosevelt s-a apărat cu un discurs emoționant, elaborat cu grijă. „Acești lideri republicani nu s-au mulțumit cu atacuri la adresa mea, sau a soției mele, sau a fiului meu… acum îl includ și pe cățelușul meu, Fala. Ei bine, bineînțeles, eu nu resimt atacurile, iar familia mea nu resimte atacurile, dar Fala le resimte”, a declarat el în fața publicului. „Sunt obișnuit să aud minciuni răutăcioase despre mine… Dar cred că am dreptul să mă resemnez, să mă opun afirmațiilor calomnioase despre câinele meu.” Se crede că discursul lui Fala a ajutat la revigorarea campaniei lui Roosevelt, care a continuat să câștige un al patrulea mandat fără precedent ca președinte al SUA.
Opt ani mai târziu, discursul lui Fala l-a inspirat pe Richard Nixon care, înainte de alegerile prezidențiale din 1952, a ținut ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „discursul Checkers”, după numele câinelui său cocker spaniol. În acel moment, Nixon era candidatul republican la funcția de vicepreședinte și fusese acuzat de nereguli legate de un fond creat pentru a face față cheltuielilor sale politice. În timpul unui discurs televizat de o jumătate de oră, Nixon s-a apărat în timp ce a menționat intenția sa de a păstra un cadou, un câine alb-negru pe care copiii săi îl numeau Checkers. „Copiii, ca toți copiii, iubesc câinele și vreau doar să spun asta, chiar acum, că, indiferent de ceea ce se spune despre el, îl vom păstra”, spusese Nixon. Se știe că discursul despre Checkers a stârnit o imensă simpatie din partea publicului și a salvat cariera lui Nixon. El a rămas pe lista partidului și a fost ales vicepreședinte.
Scriind despre utilizarea strategică a animalelor de companie prezidențiale în public, autorii lucrării din 2012 susțin: „în timp de război, ele spun țării că ei și restul națiunii sunt pe mâini bune… În vremuri de scandal personal, ele ne conving că președintele este doar un om.”
În același timp, cercetătorii observă că este mai puțin probabil ca animalele de companie să fie văzute în vremuri de constrângere economică, când priveliștea unui cățeluș răsfățat este cel mai puțin atrăgătoare pentru public.
În consecință, absența unui câine sau a oricărui animal de companie la Casa Albă pe parcursul administrației Trump a fost atent analizată ca o marcă a personalității sale. În 2019, în timpul unui miting la El Paso, în Texas, Trump a explicat că nu deținea un câine deoarece ideea i se părea „falsă”. „Nu m-ar deranja să am unul, sincer, dar nu am timp. Cum aș arăta dacă aș plimba un câine pe peluza Casei Albe?”, întrebase el.
La scurt timp, un articol preluat de Washington Post a analizat lipsa de afecțiune a lui Trump față de câini. „Există dovezi că lui Trump nu-i plac prea mult câinii, posibil din cauza tendințelor sale germofobe”, se arată în articolul scris de Antonia Noori Farzan. Ea își bazează analiza pe memoriile scrise de prima soție a lui Trump, Ivana Trump, în care aceasta vorbește despre motivul pentru care Trump nu este un fan al câinilor. Articolul din Washington Post mai notează: „Trump are un obicei îndelungat de a compara oamenii pe care îi percepe ca fiind dușmani cu câinii, adesea în timp ce îi acuză de comportamente care nu sunt asociate în mod normal cu caninii.”
Perspectiva ca Biden să readucă câinii la Casa Albă a primit, în mod previzibil, o mare parte din atenția pozitivă a presei americane. Se așteaptă ca Biden să „vindece” America după patru ani de administrație Trump, iar prietenii săi blănoși de la Casa Albă sunt poate exact companionii potriviți în această călătorie.
Citește mai departe:
Pets at the White House: 50 de ani de președinți și animalele lor de companie de Jennifer B. Pickens
Animalele de companie de la Casa Albă de Margaret Truman
Ai actualizări
Unleashing presidential power: The politics of pets in the White House de Forrest Maltzman, James H. Lebovic, Elizabeth N. Saunders, and Emma Furth
📣 The Indian Express este acum pe Telegramă. Faceți clic aici pentru a vă alătura canalului nostru (@indianexpress) și rămâneți la curent cu cele mai recente titluri
Pentru toate cele mai recente știri din domeniul cercetării, descărcați Indian Express App.
-
- Site-ul Indian Express a fost evaluat ca fiind VERDE pentru credibilitatea și fiabilitatea sa de către Newsguard, un serviciu global care evaluează sursele de știri pentru standardele lor jurnalistice.
- Etichete:alegeri americane 2020Joe BidenPreședintele Donald TrumpCasa Albă
Lasă un răspuns