William Shakespeare, 1 Henry VI (1589-90; rev. 1594-95):

Tal. O, tânăr John Talbot, am trimis după tine
Pentru a te instrui în strategiile războiului,
Pentru ca numele lui Talbot să fie în tine reînviat,
Când vârsta fără sevă și membrele slabe incapabile
Îl vor aduce pe tatăl tău la scaunul său căzut. (4.5.1-5)

William Shakespeare, Sonete (1593-1609):

Pentru mine, frumoasă prietenă, tu nu poți fi niciodată bătrână,
Pentru că așa cum erai când ți-am privit prima dată ochiul,
Așa pare frumusețea ta încă. (104.1-3)

William Shakespeare, The Rape of Lucrece (1593-94):

Priam, de ce ești bătrân și totuși nu ești înțelept? (1550)

William Shakespeare, Love’s Labours Lost (1594-95; rev. 1597):

Frumusețea vernisează vârsta, ca pe un nou-născut,
Și dă cârjei copilăria leagănului. (4.3.240-41)

William Shakespeare, Regele Ioan (1594-96):

Sal. O, el e bătrân și nu roșește la moarte. (4.3.76)

William Shakespeare, Neguțătorul din Veneția (1596-97):

De ce ar trebui ca un om, al cărui sânge e cald înăuntru,
Să stea ca bunicul său tăiat în alabastru? (1.1.83-84)

William Shakespeare, Mult zgomot pentru nimic (1598-99):

După cum se spune, „Când vârsta e înăuntru, spiritul e afară”. (3.5.33-34)

William Shakespeare, Henric al V-lea (1599):

Cu credință, Kate, cu cât voi fi mai bătrân, cu atât voi părea mai bun. Mângâierea mea este că bătrânețea, tat rău stratificator al frumuseții, nu mai poate face stricăciuni pe fața mea. (5.2.228-31)

William Shakespeare, As You Like It (1599):

Ultima scenă dintre toate,
Ce încheie această ciudată istorie plină de evenimente,
Este a doua copilărie și simpla uitare,
Fără dinți, fără ochi, fără gust, fără nimic. (2.7.163-66)

William Shakespeare, Hamlet (1600-01):

Ticălosul satiric spune aici că bătrânii au barbă căruntă; că fețele lor sunt zbârcite; ochii lor purtând chihlimbar gros și gumă de prun; și că au o lipsă de spirit din belșug, împreună cu cele mai slabe jamboane; toate acestea, domnule, deși le cred cu toată puterea și cu toată puterea, totuși consider că nu este cinstit să fie așezate astfel. (2.2.196-202)

William Shakespeare, All’s Well That Ends Well (1602-03):

Virginitatea, ca un curtezan bătrân, își poartă căciula demodată, bogat potrivită, dar nepotrivită. (1.1.156-57)

William Shakespeare, Troilus și Cressida (1601-03):

Frumusețea, inteligența,
Nașterea înaltă, vigoarea oaselor, deșertul în slujbă,
Iubirea, prietenia, caritatea, sunt supuse toate
Timpului invidios și calomniator.
O singură atingere a naturii înrudește întreaga lume. (3.3171-75)

William Shakespeare, Măsură pentru măsură (1604):

Când vei fi bătrân și bogat,
Nu ai nici căldură, nici afecțiune, nici membre, nici frumusețe,
Pentru a-ți face plăcute bogățiile. (3.1.36-38)

William Shakespeare, Regele Lear (1605):

Bătrânii nebuni sunt din nou prunci și trebuie să fie folosiți
Cu cecuri ca niște lingușeli, când sunt văzuți abuzați. (1.319-20)

Cum ești bătrân și reverend, ar trebui să fii înțelept. (1.4.240)

Reg. O, domnule, tu ești bătrân,
Natura în tine stă pe marginea
Din limita sa. Ar trebui să fii condus și condus
De o discreție care să-ți discearnă starea
Mai bine decât tine însuți. (2.4.147-50)

Aici stau eu, sclavul tău,
Un bătrân sărac, infirm, slab și disprețuit. (3.2.19-20)

William Shakespeare, Macbeth (1606):

Ceea ce ar trebui să însoțească bătrânețea,
Ca onoarea, dragostea, supunerea, trupele de prieteni,
Nu trebuie să caut să am. (5.3.24-26)

William Shakespeare, Timon din Atena (1607-08):

Fiu de șaisprezece ani,
Smulge cârja căptușită de la bătrânul tău sire șchiop,
Cu ea scoate-i creierii în bătaie. (4.1.13-15)