O gamă largă de studii susține concluzia că oamenii se apără împotriva amenințărilor prin izolarea lor mentală. S-a demonstrat că represorii procesează informațiile într-un mod grăbit, superficial sau minimalist. Atunci când li se prezintă anumite informații negative, ei vor genera adesea gânduri sau sentimente fericite spontane, minimizând impactul acestora. Persoanele depresive procesează mult mai minuțios informațiile, indiferent dacă acestea sunt bune sau rele. Acest nivel ridicat de procesare dezvoltă legături asociative puternice cu informații similare. Atunci când o persoană deprimată încearcă să evite o cogniție dăunătoare, ea se gândește adesea la un alt gând care o afectează negativ. Dovezile din studiile pe oameni și animale arată că izolarea stimulează sensibilitatea la amenințările sociale și motivează reînnoirea legăturilor sociale.

Un studiu a arătat că oamenii vor rămâne mulțumiți de performanța lor în fața unui feedback negativ atâta timp cât pot menține feedback-ul izolat de standardele de performanță. Cercetătorii ar fi prezentat standardele fie înainte de performanță, fie după performanță, dar înainte de feedback, fie atât după performanță, cât și după feedback. Persoanele care au primit standardele mai devreme și-au amintit de ele la fel de bine ca și ceilalți, dar pur și simplu le-au ignorat. Aceștia au reușit să izoleze feedback-ul lor de standarde, minimizând astfel amenințarea la adresa stimei lor de sine. Cei care au primit standardele mai târziu au fost mai puțin mulțumiți de performanța lor, fiind incapabili să evite lipsa lor de succes în comparație cu norma. Această formă de izolare a fost denumită trivializare.

Un alt tip notabil de izolare este denumit „time bracketing”, în care un anumit eșec sau neajuns perceput este îngropat în trecutul cuiva, eliminând efectiv impactul acestuia asupra sinelui actual. Acest tip de separare de trecut poate fi observat în experiențele de convertire religioasă sau de „renăscut din nou”, în anumite programe de recuperare a dependenței de droguri și în aruncarea la gunoi a dosarelor delincvente în sistemul juridic. Aceste practici acceptate din punct de vedere social fac efectiv ca izolarea să fie permisă din punct de vedere social, cel puțin în anumite cazuri; iar aceste comportamente par să elibereze o parte din stresul provocat de evenimentele din trecut. Persoanele cu stimă de sine scăzută folosesc adesea paranteza temporală atunci când descriu eșecurile din trecut. Prin faptul că se izolează de orice abatere pe care o aduc la cunoștință, ei susțin că aceasta nu are nimic de-a face cu starea lor actuală sau cu relațiile cu oamenii.

EffectEdit

S-a demonstrat că reprimatorii abituali au mai puține amintiri nefericite decât alte persoane, dar diferența constă în asociațiile secundare. Cercetările asupra refulatorilor au ajuns la concluzia că aceștia au reacții negative la fel de puternice la amintirile neplăcute, însă aceste amintiri nu au evocat alte sentimente negative la fel de mult ca și în cazul ne-refulatorilor. Expresia „arhitectura emoțiilor mai puțin complexe” a fost creată pentru a descrie acest fenomen. Represorii au amintiri neplăcute la fel ca oricine altcineva, dar sunt mai puțin tulburați de acestea, deoarece sunt relativ izolate în memorie. Cei mai actuali cercetători au fost de acord că izolarea este unul dintre cele mai eficiente și importante mecanisme de apărare împotriva cognițiilor dăunătoare. Este un mecanism de coping care nu necesită iluzii ale realității, ceea ce îl face mai plauzibil decât unele alternative (negare, sublimare, proiecție etc.). Vor fi necesare cercetări suplimentare pentru ca relatările despre izolare să fie considerate pe deplin concrete.

.