Când te uiți la un elefant, poate părea logic să presupui că ar fi înrudit cu un animal mare și cenușiu precum rinocerul, dar această presupunere ar fi greșită. Interesant este că cele mai apropiate rude ale elefantului nu seamănă deloc cu ele. Deși acest subiect rămâne oarecum controversat în comunitatea științifică, unii au indicat hyraxul de stâncă drept cea mai apropiată rudă evolutivă vie a elefantului¹. Este important de subliniat, totuși, că acest argument nu vine fără controverse, iar mulți au respins ideea că hyraxul ar fi cea mai apropiată rudă a elefantului².

Hiraxul de stâncă (Procavia capensis) este un mamifer mic, blănos, asemănător cu o cîrtiță de pământ, care trăiește în crăpăturile stâncoase din majoritatea regiunilor din Africa³. Ca și elefantul, hyraxul de stâncă face parte din Afrotheria, care este un superordin format din strămoșii mamiferelor timpurii de origine afro-arabă care datează de acum 80 până la 100 de milioane de ani⁴. Aceștia aparțin chiar și aceleiași clade din cadrul Afrotheria, numită Paenungulata. Hyraxul de stâncă aparține ordinului Hyracoidea, care a deviat de la calea evolutivă a elefantului în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani⁵. Acest lucru poate părea mult timp în urmă, dar, de fapt, nu este atât de îndepărtat pe scara timpului evolutiv. Dacă luăm în considerare mărimea și aspectul elefantului în comparație cu hyraxul de stâncă, acest lucru reprezintă o surpriză.

Elefantul și hyraxul de stâncă împărtășesc de fapt multe caracteristici reproductive care indică un strămoș comun. Testiculele masculilor de hyrax și ale elefanților rămân ambele în interiorul abdomenului retroperitoneal și nu coboară într-un scrot, ca cele ale multor alte mamifere⁶. Femelele lor au ambele origini placentare similare și poartă sarcinile pentru perioade lungi de timp, 7-8 luni și, respectiv, 21-22 de luni. Perioada de gestație a hyraxului este mai scurtă decât cea a elefantului din cauza dimensiunilor sale mai mici, dar este foarte lungă în raport cu alte animale de dimensiuni similare, cum ar fi pisicile, care poartă de obicei sarcina timp de ~2 luni. Spre deosebire de cele mai multe alte mamifere non-primate, glandele mamare sunt situate mai sus, lângă picioarele din față, la ambele specii⁷.

În timp ce hyraxul de stâncă poate părea asemănător cu un rozător în aparență, incisivii lor sunt mai asemănători cu colții de elefant decât cu dinții de rozătoare. Atât „colții” elefantului, cât și cei ai hyraxului de stâncă sunt unici în comparație cu cei ai altor animale cu colți, deoarece se dezvoltă din incisivi mai degrabă decât din canini². La fel ca elefantul, hyraxul de stâncă are unghii aplatizate, asemănătoare unor copite și tălpi foarte sensibile, dar nu are vezică biliară și nici spațiu pleural în interiorul cutiei toracice⁶.

În plus față de aceste asemănări morfologice, hyraxul și elefantul au în comun unele secvențe de gene mitocondriale și componente moleculare¹⁷. Recent, s-a descoperit că ambele specii au mioglobina încărcată, care se leagă mai puternic de oxigen și este asociată cu comportamentul de scufundare la animalele acvatice și parțial acvatice. Acest lucru sugerează că este posibil ca ambele să fi evoluat dintr-un strămoș acvatic comun, în ciuda stilului lor de viață actual terestru⁸.

Hiraxul de stâncă, ca și elefantul, este un animal inteligent, cu o capacitate de memorie pe termen lung, deși, deloc surprinzător, elefanții cu creierul mare prezintă o funcție cognitivă mai mare decât verișorii lor cu blană. În ciuda acestui fapt, ambii duc o viață foarte socială și folosesc comunicații vocale complexe în cadrul grupurilor lor⁹. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că hyraxul, ca și elefantul, are un hipocampus relativ mare¹⁰, regiunea creierului implicată în special în formarea memoriei¹¹.

Hyraxul de stâncă nu este singura rudă neobișnuită a elefantului. Alți verișori notabili includ „vacile de mare” subungulate: lamantini (Trichechus manatus) și dugoni (Dugong dugon). Ambele mamifere acvatice au incisivi asemănători unor colți și o piele cenușie și groasă¹². Atât lamantinii, cât și dugonzii au buze prehensile care au o funcție similară cu cea a trompei unui elefant¹³. Unele dovezi au sugerat că acești sireni sunt, de fapt, mai apropiați de elefant decât hyraxul, dar nu s-a ajuns încă la un consens final. Poate cel mai important, un lucru pe care aceste specii îl au în comun este faptul că sunt în pericol din cauza amenințării oamenilor¹².
Relațiile aparent neverosimile dintre speciile de animale nu sunt unice pentru elefant. Echidna este cea mai apropiată rudă cu ornitorincul¹⁴, se spune că focile sunt verișoarele urșilor¹⁵, iar crabii cu potcoavă sunt strâns legați de păianjeni¹⁶. Evoluția funcționează în moduri misterioase, iar oamenii de știință lucrează mai mult ca niciodată pentru a-i descoperi secretele.

¹Perkin, Andrew. „De ce este elefantul un „văr” al hyraxului? A short introduction to the Afrotheria of the Eastern Arc and Coastal Forests”. The Arc Journal: 7.

²Safaris Thomson. „Asemănători cu porcușorul de Guineea, verișori ai elefantului: Rock Hyraxes”. Thomson Safaris, 2 februarie 2015. http://www.thomsonsafaris.com/blog/rock-hyraxes/

³Rübsamen, K., I.d Hume, și W.v Engelhardt. „Fiziologia hyraxului de stâncă”. Comparative Biochemistry and Physiology Part A: Physiology 72, nr. 2 (1982): 271-77. doi:10.10.1016/0300-9629(82)90219-5.

⁴Tabuce, Rodolphe, Robert J. Asher, and Thomas Lehmann. „Afrotherian mammals: a review of current data”. Mammalia 72, nr. 1 (2008). doi:10.1515/mamm.2008.004.

⁵Rohland, Nadin, Anna-Sapfo Malaspinas, Joshua L. Pollack, Montgomery Slatkin, Paul Matheus, and Michael Hofreiter. „Proboscidean mitogenomics: chronology and mode of elephant evolution using mastodon as outgroup”. PLoS biology 5, nr. 8 (2007): e207.

⁶Carnaby, Trevor. Beat About The Bush: Mamifere. Jacana Media, 2006.

⁷”Rock hyraxes and elephants: Asemănări și diferențe”. Doctorul celei de-a doua opinii. Accesat la 22 septembrie 2017. http://www.second-opinion-doc.com/rock-hyraxes-and-elephants-the-similarities-and-differences.html.

⁸Mirceta, S., A. V. Signore, J. M. Burns, A. R. Cossins, K. L. Campbell, și M. Berenbrink. „Evolution of Mammalian Diving Capacity Traced by Myoglobin Net Surface Charge”. Science 340, nr. 6138 (2013): 1234192. doi:10.1126/science.1234192.

⁹Kershenbaum, Arik, Amiyaal Ilany, Leon Blaustein, și Eli Geffen. „Syntactic structure and geographical dialects in the songs of male rock hyraxes”. Proceedings of the Royal Society of London B: Biological Sciences 279, nr. 1740 (2012): 2974-2981.

¹⁰Hakeem, Atiya Y., Patrick R. Hof, Chet C. Sherwood, Robert C. Switzer, L.e.l. Rasmussen, și John M. Allman. „Brain of the African elephant (Loxodonta africana): Neuroanatomie din imagini de rezonanță magnetică”. The Anatomical Record Part A: Discoveries in Molecular, Cellular, and Evolutionary Biology 287A, nr. 1 (2005): 1117-127. doi:10.1002/ar.a.20255.

¹¹Parți ale creierului – Memoria & the Brain – The Human Memory. Accesat la 29 septembrie 2017. http://www.human-memory.net/brain_parts.html.

¹²Marsh, Helene, Thomas J. O’Shea, și John E. Reynolds III. Ecology and conservation of the Sirenia: dugongs and manatees. №18. Cambridge University Press, 2011.

¹³Marshall, C. D., L. A. Clark, și R. L. Reep. „Hidrostatul muscular al lamantinului de Florida (Trichechus manatus latirostris): un model morfologic funcțional de utilizare a periorașului perioral”. Marine Mammal Science 14, nr. 2 (1998): 290-303.

¹⁴Weil, Anne. „Mammalian evolution: Relationships to chew over”. Nature 409, nr. 6816 (2001): 28-31. doi:10.1038/35051199.

¹⁵Koretsky, Irina A., și Lawrence G. Barnes. „Pinniped evolutionary history and paleobiogeography”. Mesozoic and Cenozoic vertebrates and paleoenvironments: tributes to the career of Prof. Dan Grigorescu. București: Ars Docendi (2006): 143-153.

¹⁶Garwood, Russell J., și Jason Dunlop. „Three-dimensional reconstruction and the phylogeny of extinct chelicerate orders”. PeerJ 2 (2014). doi:10.7717/peerj.641.

¹⁷ Springer, Mark S., Gregory C. Cleven, Ole Madsen, Wilfried de Jong W., și et al. „Endemic African Mammals Shake the Phylogenetic Tree”. Nature 388, nr. 6637 (03 iulie 1997): 61-4. doi:http://dx.doi.org/10.1038/40386. https://search.proquest.com/docview/204499119?accountid=10267.