Hantavirus

Hantavirus, orice membru al unui gen de virusuri (Hantavirus) din familia Bunyaviridae care provoacă boli respiratorii acute la om. Hantavirusurile sunt virusuri transmise de rozătoare, fiecare dintre ele fiind adaptat din punct de vedere evolutiv la o gazdă specifică de rozătoare. Infecția umană apare atunci când oamenii intră în contact neobișnuit și intens cu populații de rozătoare infectate, în principal prin inhalarea prafului care conține excremente uscate de rozătoare în interiorul și în jurul locuinței, dar și în mediul sălbatic.

Există o serie de hantavirusuri diferite, fiecare cu purtători specifici de rozătoare, și care provoacă două grupuri de bază de boli. Primul grup este cunoscut sub denumirea de febră hemoragică cu sindrom renal (HFRS). Aceste boli se dezvoltă de obicei în decurs de 1 până la 2 săptămâni de la expunere (uneori mai târziu) și se caracterizează prin febră acută, cefalee severă, vedere încețoșată și greață. Formele severe, cum ar fi cele care implică virusul Dobrava sau virusul Hantaan, pot duce la hemoragii interne și insuficiență renală. Una dintre primele boli HFRS care au fost caracterizate a fost febra hemoragică coreeană (numită și nefro-nefrită hemoragică), recunoscută în timpul Războiului din Coreea (1950-53). Febra hemoragică coreeană este fatală în 5 până la 15 la sută din cazuri. Este cauzată de virusul Hantaan și este transmisă de șoarecele de câmp vărgat (Apodemus agrarius), un tip de șoarece de pădure care este răspândit în Asia și în Europa de Est. O a doua boală HFRS, nephropathia epidemica, nu este de obicei fatală. Aceasta este cauzată de virusul Puumala, care este transmis de șoarecele de câmp (Myodes glareolus). Nephropathia epidemica a apărut în Scandinavia, în vestul Rusiei și în alte părți ale Europei. O boală hemoragică ușoară poate rezulta, de asemenea, din infecția cu virusul Seul, care este transmis de șobolanul norvegian (Rattus norvegicus). Infecțiile cu virusul Seoul apar de obicei în Asia, deși virusul a fost detectat și în alte părți, inclusiv în Brazilia și în Statele Unite ale Americii.

Cel de-al doilea grup de boli cauzate de hantavirus este sindromul pulmonar cu hantavirus (HPS), care este recunoscut într-o serie de locații separate în întreaga emisferă vestică. Bolile HPS prezintă o apariție rapidă a durerilor musculare și a febrei, ceea ce duce la detresă respiratorie acută. Aceste boli sunt fatale în aproximativ 50 la sută din cazuri. Prima boală HPS a fost identificată în sud-vestul Statelor Unite în 1993; aceasta este asociată cu un virus numit Sin Nombre, care este transmis de șoarecele cerb (Peromyscus maniculatus). Alte îmbolnăviri cu HPS au apărut în Florida, cauzate de virusul Black Creek Canal (transportat de șobolanul hispid de bumbac, Sigmodon hispidus); Louisiana, cauzate de virusul Bayou (transportat de șobolanul de orez de mlaștină, Oryzomys palustris); Chile și Argentina, cauzate de virusul Andes (transmis de Oligoryzomys longicaudatus, o specie de șobolan pigmeu al orezului); și America Centrală, cauzate de virusul Choclo (transmis de Oligoryzomys fulvescens, un alt șobolan pigmeu al orezului).

Infecțiile cu hantavirusuri sunt diagnosticate prin simptome, prin istoricul expunerii la rozătoare și prin identificarea în laborator a anticorpilor împotriva virusului care circulă în sânge. Unele cazuri au fost tratate cu medicamente antivirale, cum ar fi ribavirina, dar în majoritatea cazurilor accentul se pune pe controlul temperaturii corporale, a lichidelor și a electroliților. În cazurile severe, respirația este ajutată mecanic, iar toxinele sunt eliminate prin dializă renală. Infecțiile cu hantavirus pot fi prevenite prin controlul infestărilor de rozătoare din jurul locuințelor, prin spălarea zonelor infestate cu solvenți și dezinfectanți și prin limitarea expunerii la mediile probabile de rozătoare din mediul natural.

.