Scop/obiective: Să ofere o analiză cuprinzătoare a literaturii de specialitate referitoare la fenomenul extravazării vezicantelor antineoplazice în cadrul concepțiilor greșite comune deținute de asistentele medicale oncologice.

Surse de date: Ghiduri naționale, articole publicate în reviste profesionale de specialitate și proceedings, precum și experiențele clinice ale autorilor în îngrijirea pacienților care primesc agenți vezicanți.

Sinteza datelor: Extravazarea antineoplazică a agentului vezicant poate duce la o morbiditate semnificativă, limitând sever calitatea vieții pacienților cu cancer. Este, de asemenea, o preocupare legată de responsabilitate pentru asistentele de oncologie. Există multe întrebări fără răspuns în ceea ce privește extravazarea, deoarece fenomenul este dificil de studiat la om, iar leziunile reale de extravazare sunt atât sporadice, cât și subraportate. Incidența extravazării de la dispozitivele de acces vascular este necunoscută. În mod similar, multe dintre strategiile de management recomandate au o bază empirică. Concepțiile greșite cu privire la natura leziunilor prin extravazare și la modul în care acestea ar trebui gestionate contribuie la rezultate slabe pentru pacienți și la creșterea răspunderii.

Concluzii: Dezaprobarea a 10 mituri cu privire la natura și managementul extravazării vezicante este un pas adjuvant în transpunerea ghidurilor naționale existente în standarde instituționale viabile și în practici profesionale adecvate.

Implicații nursing: Asistentele medicale oncologice se află într-o poziție strategică pentru a observa fezabilitatea și eficacitatea ghidurilor de prevenire și management stabilite la nivel național și local. Asistentele medicale oncologice implicate în administrarea de agenți vezicanți antineoplazici sunt responsabile pentru menținerea unei baze de cunoștințe actuale despre vezicanți și pentru planificarea îngrijirii medicale în cadrul standardelor de practică stabilite.