Echipa a identificat, de asemenea, plantele Cat’s claw, Cistus incanus și Chinese skullcap ca fiind eficiente împotriva Borrelia burgdorferi, specia bacteriană care provoacă boala Lyme.

În schimb, Stevia rebaudiana, Andrographis paniculata și extractul de semințe de grapefruit prezintă o activitate mică sau deloc împotriva fazei staționare a B. burgdorferi in vitro, în care celulele se divid lent sau nu se divid deloc.

Celele cu diviziune lentă sau latente sunt celule „persister”, care se pot forma în mod natural în condiții de foamete de nutrienți sau de stres și sunt mai rezistente la antibiotice.

„Având în vedere că abordările antibiotice tradiționale nu reușesc să rezolve toate simptomele la un subgrup de pacienți tratați pentru boala Lyme, este necesar să se dezvolte noi strategii de tratament, inclusiv identificarea agenților antimicrobieni care sunt eficienți împotriva microcoloniilor persistere de B. burgdorferi”, spun autorii studiului, condus de Dr. Ying Zhang, profesor în cadrul Departamentului de Microbiologie Moleculară și Imunologie de la Școala de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg.

Reacție în surdină

Constatările studiului au fost însă întâmpinate cu o reacție în surdină din partea Dr. Sally Cutler, profesor de microbiologie medicală la University of East London (UEL), care subliniază limitele lucrării.

„B. burgdorferi este foarte sensibil la antibiotice și, prin urmare, demonstrarea inhibării de către medicamentele naturale nu este deosebit de surprinzătoare”, spune ea. „Marea întrebare este dacă acestea ar putea arăta efecte benefice la om.

„Studiile de laborator sunt un bun punct de plecare, dar dificil de extrapolat la ceea ce se întâmplă în corpul uman. Utilizarea culturilor sincronizate în creștere activă sau în fază staționară, din nou, nu este o imitație pentru ceea ce s-ar putea întâmpla în timpul infecției unui om. Toate acestea sunt limitări ale lucrării actuale.”