Modelele animale de învățare asociativă a amenințărilor oferă o bază pentru înțelegerea fricii și anxietății umane. Pornind de la cercetările din modelele animale, voi explora o serie de mijloace prin care răspunsurile defensive dezadaptative pot fi dobândite și diminuate la om. În primul rând, voi sublinia modul în care extincția și reglarea emoțiilor, tehnici adaptate în terapia cognitiv-comportamentală, pot fi utilizate pentru a controla răspunsurile defensive învățate prin intermediul semnalelor inhibitorii de la cortexul prefrontal ventromedial la amigdala. Un dezavantaj al acestor tehnici este că aceste răspunsuri sunt doar inhibate și pot reveni, unul dintre factori fiind stresul. Voi trece apoi în revistă cercetările care examinează controlul de durată al răspunsurilor defensive dezadaptative prin vizarea reconsolidării memoriei și voi prezenta dovezi care sugerează că interferența comportamentală a reconsolidării la om diminuează implicarea circuitelor inhibitorii din cortexul prefrontal, deși există limitări în ceea ce privește eficacitatea sa. În cele din urmă, voi descrie două tehnici comportamentale noi care ar putea duce la o reducere mai durabilă a fricii prin asigurarea controlului asupra factorului de stres și prin introducerea noutății.