Deși studiile clinice randomizate au demonstrat în mod convingător eficacitatea medicamentelor antihiperlipidemice, este de așteptat ca atât întreruperea medicamentelor antihiperlipidemice, cât și eșecul de a atinge nivelurile țintă ale lipidelor să atenueze efectul acestor medicamente asupra reducerii ratelor de spitalizare pentru evenimente coronariene. Acest studiu compară ratele de spitalizare și nivelurile colesterolului lipoproteic cu densitate scăzută (LDL-C) în timpul și după întreruperea tratamentului cu medicamente antihiperlipidemice. A fost efectuat un studiu retrospectiv de cohortă în rândul a 2369 de pacienți la 2 organizații de întreținere a sănătății (HMO) în perioada 1988-1994. Au fost comparate ratele de spitalizare legate de boli coronariene (CHD) și de spitalizare non-CHD și nivelurile de LDL-C între 14 și 180 de zile după inițierea sau întreruperea tratamentului medicamentos pentru perioadele de utilizare și neutilizare a medicamentelor antihiperlipidemice. Raportul ratei de spitalizare pentru CHD în timpul perioadelor de utilizare a medicamentelor antihiperlipidemice în comparație cu perioadele de neutilizare a fost de 1,02 (95% CI, 0,74 – 1,40), excluzând primele 6 luni de la inițierea sau întreruperea tratamentului și controlând sexul pacientului, vârsta, istoricul de CHD, hipertensiunea arterială, diabetul și locul HMO. În schimb, raportul ratei ajustate a fost de 0,70 (IC 95%, 0,61 la 0,80) pentru spitalizarea non-CHD. Procentul de pacienți cu antecedente de CHD care au atins niveluri de LDL-C <130 mg/dL a fost de 27% < sau =6 luni după inițierea tratamentului medicamentos antihiperlipidemic, comparativ cu 18% în timpul întreruperilor de tratament medicamentos (P = 0,04). Acest studiu nu a reușit să demonstreze eficacitatea terapiei hipolipemiante în reducerea spitalizărilor pentru boli coronariene în mediul comunitar, aparent pentru că majoritatea beneficiarilor fie au întrerupt terapia, fie nu au reușit să obțină reducerea dorită a LDL-C în timp ce primeau terapia. Aceste rezultate indică necesitatea unor intervenții pentru a îmbunătăți complianța pacienților și managementul tulburărilor lipidice.