• O economie mixtă este un tip de organizare economică a societății care combină elemente atât ale economiei de piață, cât și ale economiei planificate. Majoritatea economiilor de astăzi sunt economii mixte.

    Pentru a înțelege o economie mixtă, trebuie să știți ce este o economie de piață și o economie planificată. O economie de piață este o metodă de organizare economică în care deciziile economice se iau prin interacțiunea dintre cerere și ofertă, iar rolul guvernului este acela de spectator care se asigură doar că nimeni nu încalcă regulile. Pe de altă parte, într-o economie dirijată, guvernul este totul, adică producătorul tuturor bunurilor, proprietarul tuturor mijloacelor de producție (pământ și capital), angajatorul tuturor oamenilor și directorul general al tuturor întreprinderilor.

    Caracteristici

    O economie mixtă îmbină caracteristicile economiei de piață și ale economiei planificate pentru a păstra beneficiile acestora și a evita capcanele lor. Popularitatea economiilor mixte provine din faptul că atât economia de piață pură, cât și economia de comandă pură s-au dovedit a fi structuri economice condamnate. De exemplu, într-o economie de tip laissez-faire, lipsa de supraveghere guvernamentală poate însemna o degradare severă a mediului, o exploatare galopantă a angajaților, o supraproducție excesivă, o coordonare foarte slabă etc. În mod similar, o economie de comandă pură este un monolit birocratic care ucide toate stimulentele pentru inovare tehnologică, ceea ce duce la stagnare, încalcă libertatea oamenilor, concentrează puterea în mâinile a foarte puțini, etc.

    Exemplu

    Statele Unite sunt un bun exemplu de economie mixtă. Pe de o parte, permite și aplică drepturi depline de proprietate privată, adică brevete, drepturi de autor, etc. Pe de altă parte, este necesar mediul, securitatea socială și legislația antitrust pentru a asigura condiții de concurență echitabile.

    Avantaje și dezavantaje

    Din moment ce o economie mixtă îmbină caracteristicile bune atât ale economiei de piață, cât și ale economiei planificate, este cea mai populară deoarece:

    • Lasă forțele pieței să determine în cea mai mare parte chestiunea alocării resurselor, fără a lăsa pe cineva prea mare să poată exploata consumatorii sau angajații.
    • Acesta permite guvernului să promulge legi și să promulge reglementări pentru a face companiile să plătească pentru externalitățile negative ale deciziilor lor, salvând astfel omenirea de la dezastrul ecologic și alte implicații negative.
    • Dă guvernului dreptul (sub forma legilor antitrust) să împiedice companiile să monopolizeze industriile; și, în unele cazuri, chiar să desființeze companii pentru a încuraja concurența.
    • Dă dreptul guvernelor să folosească tarifele și sancțiunile economice pentru a încuraja bunăstarea globală, de exemplu, prin pedepsirea regimurilor/țărilor care practică munca copiilor, au cadre deficitare de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului etc.
    • Obligă guvernele să protejeze drepturile fundamentale ale cetățenilor săi, și anume libertatea, viața privată etc.
    • Le permite guvernelor să majoreze impozitele și să adopte alte măsuri politice pentru a crea o plasă de siguranță pentru cei vulnerabili din punct de vedere economic și, într-un fel, să răscumpere disparitatea veniturilor și a bogăției.
    • Economia mixtă permite guvernului să utilizeze politica fiscală și politica monetară ca instrument de amortizare a ciclurilor economice.

    În ciuda flexibilității semnificative permise atât întreprinderilor private, cât și guvernului într-o economie mixtă, se strecoară unele dezavantaje, de exemplu:

    • Încercarea guvernului de a corecta dezechilibrele economice poate avea ca rezultat o datorie excesivă și deficite bugetare nesustenabile.
    • Dacă impozitele sunt de două ori mai mari, poate duce la o fugă de capital din țară către țări cu impozite scăzute sau către paradisuri fiscale care, pe termen lung, dăunează economiei țării prin reducerea producției și a nivelului de ocupare a forței de muncă.
    • Discreția semnificativă din partea guvernului poate încuraja lobby-ul din partea diferitelor segmente ale societății pentru a înclina politicile în favoarea lor.
    • Intervențiile guvernului pentru a evita crizele sistematice pot avea ca rezultat un sindrom „too big-to-fail” în care companiile își asumă riscuri excesive știind că vor fi salvate.

    by Obaidullah Jan, ACA, CFA and last modified on Nov 7, 2018
    Studiezi pentru programul CFA®? Accesați notițele și banca de întrebări pentru CFA® Level 1 scrise de mine la AlphaBetaPrep.com

    • Subiecte conexe

      • Economie de piață
      • Economie de comandă
      • Politică fiscală
      • Politică monetară

      .