Context/obiective: Stările de perimenopauză și postmenopauză sunt frecvent însoțite de o varietate de simptome de dezechilibru hormonal. Deși predomină simptomele vasomotorii, vaginale și genito-urinare, pot apărea și afecțiuni gastrointestinale, cum ar fi balonarea abdominală. În acest studiu, am investigat natura și prevalența plângerilor gastrointestinale și a celor de tip sindromul intestinului iritabil (SII) la femeile care trec prin perioada climacterică și postmenopauză.

Pacienți/metode: 228 de femei (170 la postmenopauză și 58 la premenopauză) care s-au prezentat pentru evaluare la un cabinet de îngrijire primară limitat la sănătatea femeilor au fost evaluate prospectiv cu ajutorul unui chestionar de simptome gastrointestinale validat anterior, conceput pentru a evalua simptomele sugestive de SII. La momentul participării lor la studiu, niciuna dintre aceste femei nu se prezenta pentru evaluarea simptomelor abdominale sau genito-urinare.

Rezultate: Treizeci și opt la sută dintre femeile aflate la postmenopauză au raportat alterarea funcției intestinale, spre deosebire de 14% dintre cele aflate la premenopauză (p < 0,001). În ciuda acestui fapt, cele două grupuri nu au diferit în ceea ce privește apariția durerii abdominale, a diareei sau a constipației, sugestive pentru SII. Prevalența afecțiunilor de tip SII a atins un vârf de 36% în perioada climacterică (40-49 de ani). Utilizarea laxativelor (9,4% prevalență), gazele/flatulența excesivă (48% prevalență) și arsurile cardiace/regurgitarea acidă (34% prevalență) au fost, de asemenea, mai frecvente în rândul femeilor aflate la postmenopauză. Utilizarea estrogenilor nu a afectat simptomele gastrointestinale în niciunul dintre cele două grupuri.

Concluzii: Deși posibilul rol al îmbătrânirii asupra percepției simptomelor – indiferent de statusul hormonal – nu poate fi exclus, aceste rezultate sugerează că femeile aflate la peri- și postmenopauză au o prevalență ridicată a funcției intestinale alterate și a plângerilor gastrointestinale asemănătoare SII, care ar trebui să fie evaluate cu atenție. În cazul în care diagnosticul de SII este confirmat, un tratament adecvat poate îmbunătăți simptomele pacientelor, deși această abordare necesită studii suplimentare.