Desfășurarea panglicii care îmi ascunde propriile atracții și dorințe intime este o sarcină descurajantă. Exprimarea identității mele de aro ace, un om cu atracție sexuală și romantică scăzută sau absentă, pare să vină întotdeauna cu presupunerea tăcută că sunt incapabil să fiu atras de alții și că sunt pur și simplu lipsit de dorința de intimitate cu ceilalți. Concepțiile greșite ale asexualității, care este adesea înțeleasă greșit ca fiind literalmente „fără sex”, și ale aromantismului, adesea înțeleasă greșit ca fiind literalmente „fără romantism”, susțin și întăresc ideea comună că persoanele ca mine nu au capacitatea de a se angaja în niciun comportament sau experiență privind atracția sau intimitatea. Deoarece sexul și romantismul sunt percepute ca constituind în întregime ceea ce înseamnă să experimentezi atracția și intimitatea, presupunerea că persoanele ace, aro și aro ace nu pot experimenta astfel de forme de conexiune există ca fiind implicită.
Inclusiv pentru aceia dintre noi care nu se identifică în spectrul ace sau aro, este crucial să recunoaștem modul în care atracția și intimitatea sunt capabile să existe fără sex sau romantism pentru a începe să dezgropăm complexitatea interioară și exterioară a modului în care acestea pot funcționa diferit în viețile noastre. Deși mie personal îmi lipsește atracția sexuală și romantică, încă mai obțin plăcere și tânjesc după intimitate cu ceilalți ca urmare a modului în care experimentez atracția senzuală. Atracția senzuală este atracția care se bazează pe o înclinație sau pasiune de a se angaja cu o altă persoană într-o manieră care ar putea fi descrisă ca fiind fizică, tactilă sau care se intersectează cu oricare și toate simțurile. Atracția senzuală poate include dorința de a îmbrățișa, de a săruta, de a îmbrățișa, de a îmbrățișa, de a ține mâna altei persoane, existând în același timp și fără dorința de activitate sexuală sau de angajament romantic. Atracția senzuală este una dintre multele alte forme de atracție care pot exista în afara celei sexuale și romantice, cum ar fi cea emoțională, estetică și intelectuală.
Placerea pe care o poate primi cineva prin angajarea sau imaginarea unui scenariu senzual poate genera excitare sexuală sau chiar poate fi satisfăcută prin stimulare sexuală, dar totuși există fără nicio atracție sexuală îndreptată către ochiul dorinței sale. Personal, intimitatea după care tânjesc nu constă în dorința de a mă angaja în acte sexuale cu o persoană de care aș putea fi atras, ci de a mă angaja cu ea într-o dinamică senzuală care implică atingerea, sunetul și chiar vederea a ceea ce mi se pare plăcut să văd. Gratificarea pe care o pot obține dintr-o experiență complet nonsexuală, dar profund senzuală, este satisfăcătoare în sine, mai ales ca persoană care nu se simte niciodată tânjind după un angajament sexual sau romantic. În timp ce societatea pare să înțeleagă senzualitatea ca fiind profund legată de sexualitate, atracția senzuală și intimitatea nu trebuie neapărat să fie legate de dorința sau atracția sexuală. Da, uneori oamenii chiar „vor doar să se îmbrățișeze” (sau să facă orice altceva non-sexual, de altfel). Și, uneori, asta este tot ceea ce unii dintre noi ar dori să facă.
Cu toate acestea, chiar și invocând pe scurt acest colocviu, trebuie să recunoaștem că fraza populară orientată spre relații „vreau doar să mă îmbrățișez” încă deține o presupunere sexuală iminentă care vine atât de des cu exprimarea oricărei forme sau dorințe de atracție și intimitate, odihnindu-se discret în spatele vălului de „doar”. Utilizarea sa aici implică faptul că expeditorul acestui mesaj nu dorește în prezent să meargă mai departe de îmbrățișări, deoarece „vreau doar să mă îmbrățișez”. Acest lucru poziționează sexul ca fiind „cel mai departe” presupus sau implicit unde cineva ar putea merge în intimitate, codificând lingvistic intimitatea senzuală, care în acest caz este apropierea fizică de o altă persoană prin îmbrățișare, fie ca un pas pentru a obține sex, fie ca o expresie care nu există până la sexul în sine. Procedând astfel, senzualul este poziționat sub sexual în ierarhia modului în care oamenii pot sau nu pot exprima intimitatea și atracția.
Motivul acestei stratificări de valoare între atracția sexuală și senzuală poate fi atribuit înțelegerii larg răspândite a „atracției” în sine ca fiind, fără îndoială, un efort sexual și, frecvent, și unul romantic. Trăim într-o societate în care sexul și ideile despre ceea ce constituie gesturi romantice au fost marcate ca fiind cele mai semnificative sau cele mai „profunde” modalități de exprimare a atracției și de a fi pasional intim unul cu celălalt. Alte forme de exprimare a atracției umane și a intimității dincolo de sex, cum ar fi senzualitatea, sunt frecvent marcate deja din punct de vedere social ca fiind precursoare ale sexului sau depind în alt mod de o prezență „mai profundă” așteptată a atracției sexuale sau a dorinței de a obține sex. Dacă cineva trebuie să își comunice interesul senzual față de o altă ființă umană, cum ar fi sărutul sau chiar ținerea mâinii altei persoane, interesul sexual este adesea presupus în mod automat că există, indiferent dacă există sau nu.
Exprimarea atracției senzuale a cuiva față de o altă persoană poartă astfel o presupunere sexuală că aceasta, fie în mod deschis, fie în mod ascuns, dorește să „meargă mai departe”. În cadrul paradigmei atracției, sexul este recunoscut ca fiind dominant – poziționat la apogeul modului în care un om își poate articula cel mai pasional și semnificativ dorința, interesul sau „dragostea” față de altul. Fără a înțelege mai întâi atracția ca fiind multistratificată, în care formele de atracție pot exista ca fiind independente unele de altele, intimitatea senzuală nu poate fi dezlegată de aceste așteptări sexuale. Atunci când senzualitatea se odihnește în umbra sexualității, fiecare atingere, privire, gust, miros și sunet devine impregnat de o semnificație sexuală asumată. Atracția și intimitatea senzuală pot fi profund emoționale, pasionale și/sau pot implica dinamici de putere și joc, cum ar fi în cazul diverselor subculturi sub umbrela kink sau BDSM, fără ca sexul sau romantismul să fie vreodată prezente.
Obținerea unei satisfacții senzuale sau excitarea de către un alt om prin experiențe senzoriale de atracție și intimitate poate exista independent de sex. Acest lucru nu înseamnă că ele vor exista sau există întotdeauna. De fapt, mulți oameni se bucură de intimitatea senzuală ca un precursor al sexului sau ca o modalitate de a aduce un sens suplimentar relațiilor lor sexuale, ceea ce este bine. Cu toate acestea, deși sexul poate poseda semnificație pentru mulți dintre noi, clasificarea acestuia ca fiind cea mai semnificativă, pasională sau „cea mai înaltă formă” de atracție, intimitate sau chiar iubire pe care un om o poate exprima față de un alt om aplatizează modurile în care oamenii pot exprima aceste forme de conexiune. Este important să recunoaștem modul în care senzualitatea poate funcționa separat de sex, în special pentru aceia dintre noi care nu doresc sex, nu au atracție sexuală, sunt repulsionați de sex sau pur și simplu ar dori să experimenteze satisfacția senzuală fără o presupunere sau o cerere sexuală din partea societății, a grupurilor de colegi sau a potențialilor noștri parteneri. Uneori chiar „vrem doar să ne îmbrățișăm”, iar acest lucru este la fel de semnificativ.
Lasă un răspuns