De la dezvoltarea angiografiei cu contrast în anii 1920, s-au făcut progrese mari în testele de diagnosticare pentru a determina tipul de accident vascular cerebral și localizarea exactă a acestuia.

Tipurile de teste de diagnostic includ:

  • Teste de imagistică
  • Teste de activitate electrică
  • Teste de flux sanguin
  • Alte teste

Teste de imagistică

Testele de imagistică pot produce o imagine detaliată a creierului. Aceste teste includ tomografia computerizată (CT sau CAT) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM).

Tomografie computerizată

Un tomograf trimite o serie de raze X prin cap care sunt analizate de un computer pentru a crea o imagine detaliată a unei „felii” din zona studiată. Fiecare rază X durează o fracțiune de secundă.

În timpul unei scanări CT a capului, capul este poziționat în interiorul unui cilindru al scanerului CT. Întregul scaner se poate înclina, iar cilindrul de scanare cu raze X din interiorul acestuia se poate roti pentru a obține vederile necesare. Pentru o scanare a capului, se iau de obicei între 10 și 30 de felii. Rezultatele sunt imagini foarte detaliate ale capului, inclusiv ale creierului, ochilor, oaselor craniului și sinusurilor din interiorul oaselor din jurul nasului. Acesta este adesea unul dintre primele teste administrate pacienților care ar fi putut suferi un accident vascular cerebral. Aceste scanări oferă informații importante despre cauza accidentului vascular cerebral, precum și despre localizarea și amploarea leziunilor cerebrale. Tomografiile computerizate sunt imagini mai clare ale creierului decât radiografiile obișnuite.

Oriceodată, în timpul unei tomografii computerizate a capului se injectează în sânge un colorant special (substanță de contrast) care conține iod. Colorantul face ca vasele de sânge și anumite structuri din interiorul capului să fie mai vizibile pe imaginile scanării CT. Acest lucru este cunoscut sub numele de angiografie CT.

IRM

Un RMN produce o imagine a creierului folosind un câmp magnetic mare. De asemenea, poate arăta localizarea și amploarea leziunilor cerebrale, dar imaginea este mai clară și mai detaliată. Un RMN poate face distincția între blocarea fluxului sanguin din cauza unui cheag, care provoacă atacul ischemic tranzitoriu și accidentul vascular cerebral ischemic, și sângerarea, care provoacă accidentul vascular cerebral hemoragic. Acest tip de tehnică de diagnosticare este adesea utilizat pentru a diagnostica leziuni mici și profunde. După primele 24 de ore, RMN-ul poate identifica dimensiunea și localizarea exactă a zonei afectate de un accident vascular cerebral. Aceste informații îl pot ajuta pe medic să determine cât de bine se va recupera persoana în urma unui accident vascular cerebral.

Un RMN este mai sensibil decât o tomografie computerizată în detectarea modificărilor cauzate de lipsa de oxigen la nivelul celulelor cerebrale în primele 72 de ore după un accident vascular cerebral. Un RMN este mai precis decât o scanare CT a capului în identificarea multiplelor accidente vasculare cerebrale mici în interiorul creierului. Un RMN este, de asemenea, mai bun pentru detectarea accidentelor vasculare cerebrale în partea inferioară, din spate a creierului (cerebelul) și în partea creierului care se conectează cu măduva spinării (trunchiul cerebral). IRM poate identifica zonele mici de leziuni ale creierului mai bine decât o scanare CT. Un RMN pare să fie mai precis în detectarea accidentelor vasculare cerebrale cauzate de cheaguri (accidente vasculare cerebrale ischemice) în primele 3 zile după un accident vascular cerebral, dar testul este mai puțin precis dacă este efectuat în primele 24 de ore de la debutul simptomelor. O tomografie computerizată este uneori preferabilă în mediul acut, deoarece informațiile detaliate privind anatomia vaselor și perfuzia cerebrală sunt disponibile rapid cu această tehnologie.

Teste de activitate electrică

Testele de activitate electrică înregistrează impulsurile electrice ale creierului. Aceste teste includ o electroencefalogramă (EEG) și teste de răspuns evocat. În cadrul unui EEG, se pun electrozi pe scalpul unei persoane pentru a capta impulsurile electrice, care sunt imprimate ca unde cerebrale. Un test de răspuns evocat măsoară modul în care creierul gestionează diferite informații senzoriale, folosind electrozi care înregistrează impulsuri electrice legate de auz, senzații corporale sau vedere.

Teste de flux sanguin

Testele de flux sanguin pot dezvălui probleme în fluxul de sânge către creier, în mod normal prin utilizarea tehnologiei cu ultrasunete. În timpul acestor teste, o sondă este plasată peste artera în cauză – de obicei arterele de la nivelul gâtului sau de la baza craniului – și se măsoară cantitatea de flux sanguin. Astfel de teste includ imagistica în modul B, testarea Doppler și scanarea duplex, care oferă informații detaliate despre starea arterelor.

Angiografie

Angiografia (cunoscută și sub numele de arteriografie) este un alt tip de test al fluxului sanguin. În cadrul acestuia, se injectează coloranți speciali în vasele de sânge și se realizează o radiografie. Angiografia oferă o imagine a fluxului de sânge prin vase. Acest lucru permite evaluarea dimensiunii și localizării blocajelor. Acest test poate fi deosebit de valoros în diagnosticarea anevrismelor și a vaselor de sânge malformate și în furnizarea de informații înainte de o intervenție chirurgicală.

Angiografia carotidiană este cel mai bun test disponibil pentru a identifica și măsura blocajul din arterele carotide ale gâtului. Se face de obicei după ce o ecografie carotidiană a arătat că probabil există un blocaj în arteră și dacă se ia în considerare o intervenție chirurgicală (endarterectomie) pentru a elimina blocajul și a redeschide artera. În cadrul acestui test, un tub mic (cateter) este introdus într-o arteră (adesea în braț) și trecut prin alte vase de sânge pentru a ajunge la artera carotidă. Un colorant este apoi injectat prin tub și în arteră. Colorantul conturează vasul de sânge și se fac radiografii pentru a evalua gradul de îngustare și starea unei plăci. Dacă o placă este aspră, este mai probabil să se formeze cheaguri în vasul de sânge. Când se injectează colorantul, unele persoane simt o senzație de arsură la nivelul feței și al capului, o scurtă durere de cap, roșeață pe o parte a feței sau greață. Testul durează, de obicei, între una și trei ore, iar timp de aproximativ șase ore după test, locul în care a fost introdus tubul este atent supravegheat pentru sângerare. Pacientului i se poate administra un medicament pentru a-l ajuta să se relaxeze în timpul testului.

Angiografia cerebrală folosește aceeași tehnică pentru a studia arterele creierului. De obicei se face în același timp cu arteriografia carotidiană pentru a evalua fluxul sanguin prin creier. Rezultatele vor ajuta să se decidă dacă este adecvată o intervenție chirurgicală pentru redeschiderea unei artere blocate (endarterectomie carotidiană). Angiografia atrage după sine riscul ca procedura în sine să provoace desprinderea unei bucăți de placă și să călătorească prin sânge până la creier, provocând un accident vascular cerebral în timpul procedurii.

Doppler transcranian

Doppler transcranian (TCD) este un studiu cu ultrasunete care permite medicilor să măsoare viteza cu care sângele se deplasează prin arterele creierului. Aceste informații importante în timp real oferă informații valoroase despre caracterul adecvat al fluxului sanguin în creier, precum și despre modelele de flux. Alte informații importante care pot fi obținute cu ajutorul acestei proceduri includ capacitatea arterelor de a se adapta la o cerere mai mare de oxigen, dacă mici cheaguri de sânge pătrund în arterele din creier și dacă o mică gaură în inimă permite ca un amestec de sânge venos să pătrundă în circulația arterială. TCD este utilizat în mod obișnuit pentru a ajuta medicii în diagnosticarea și gestionarea bolilor vaselor de sânge din creier, inclusiv a bolii aterosclerotice, a evenimentelor embolice (un obiect care se deplasează prin vasele de sânge și se depune în aval blocând fluxul de sânge către acel vas) și a vasospasmului (o îngustare a arterei cauzată de stoarcerea mușchiului vasului). TCD este o metodă remarcabilă pentru evaluarea circulației sanguine a creierului. Acest test de diagnosticare oferă avantajele unei sensibilități și specificități ridicate, este neinvaziv, nu utilizează agenți de contrast (colorant iodat), nu expune pacientul la radiații ionizante (raze X), este disponibil la patul pacientului, atât în staționar, cât și în ambulatoriu, este nedureros și este relativ ieftin în comparație cu alte teste care produc informații similare.

Evoluția echipamentului TCD a permis ca testul să fie foarte portabil și permite ca tehnologul să efectueze testul la patul pacientului sau în ambulatoriu. În timpul unui test TCD, pacientul va fi rugat să stea întins pe o masă de examinare timp de aproximativ 30-45 de minute, în timp ce tehnologul folosește un transductor cu ultrasunete pentru a dobândi informațiile necesare. Nu există nicio cerință de post sau altă pregătire a pacientului pentru un examen TCD și toate medicamentele zilnice pot fi luate în rutina lor normală.

Suntem încântați să oferim acest test de diagnosticare important și valoros în cadrul programului Shands at UF Stroke. Acest test, precum și celelalte resurse și personalul nostru expert sunt aici pentru a vă ajuta în prevenirea primară și secundară a accidentului vascular cerebral și a bolii cerebrovasculare, precum și în reabilitare, educație și sprijin pentru pacienți.

Eșantion de raport Doppler transcranian
Eșantion de raport Doppler extracranian

Pentru mai multe informații despre TCD, vă rugăm să consultați:
American Academy of Neurology TCD Assessment
„Neurosonology”. Garami și Alexandrov, Neurol. Clin. 27 (2008) 89-108

Duplex Scanări

Duplex Scanările sunt o formă sensibilă de ecografie efectuată la nivelul gâtului atunci când se suspectează o îngustare a arterelor carotide din cauza acumulării de plăci. Este adesea primul test utilizat atunci când sunteți evaluat pentru o intervenție chirurgicală de redeschidere a unei artere blocate (endarterectomie carotidiană). În cadrul ecografiei cu ultrasunete a arterei carotide, undele sonore înalte sunt ricoșate în vasele de sânge și țesuturile gâtului pentru a crea o imagine a arterelor. Scanarea duplex, care este o tehnică mai nouă decât ecografia tradițională a arterei carotide și care acum este folosită mai des, este capabilă să măsoare fluxul sanguin în mai multe puncte din vasul de sânge în același timp. Este folosită mai des decât metodele mai vechi de ecografie carotidiană.

În timpul scanării duplex, un instrument este deplasat pe ambele părți ale gâtului. Imaginea bidimensională rezultată arată clar cantitatea de blocaj din arteră. Această metodă prezintă, de asemenea, imagini color care indică cât de repede curge sângele în orice punct al vasului de sânge. Deși ultrasonografia carotidiană este mai rapidă, mai sigură, mai puțin dureroasă și mai puțin costisitoare decât arteriografia carotidiană, este posibil ca aceasta să nu fie întotdeauna la fel de precisă în determinarea cantității de blocaj al fluxului de sânge ca unele alte teste. Cu toate acestea, ultrasonografia carotidiană este adesea primul test utilizat și poate fi folosită pentru a decide dacă sunt necesare alte teste. Folosind o tehnologie similară, imagistica Doppler transcraniană este o ecografie a capului.

Angiografia prin rezonanță magnetică

Angiografia prin rezonanță magnetică (ARM) este o formă de RMN care poate măsura fluxul sanguin prin vasele de sânge. Testul utilizează un câmp magnetic puternic și semnale radio pentru a crea imagini ale fluxului sanguin prin vasele de sânge. Cu o RMN, se poate vedea atât fluxul de sânge din interiorul vasului, cât și starea pereților vaselor de sânge. O MRA realizează rapid imagini care pot fi văzute individual sau împreună ca o imagine tridimensională.

  • O MRA este adesea utilizată pentru a determina dacă există o îngustare a vaselor de sânge (în special a arterelor carotide), vase de sânge cu o formă anormală sau un anevrism.
  • MRA-urile sunt relativ sigure și ușor de efectuat și costă mai puțin decât alte teste. Persoanele cu stimulatoare cardiace sau cu anumite implanturi metalice nu pot efectua o ARM. Femeile însărcinate nu ar trebui să facă o ARM.
  • Imaginile arterelor carotide care sunt produse de o ARM nu sunt la fel de clare ca cele produse cu ajutorul arteriografiei carotidiene.
  • MRA nu este mai sensibilă decât ultrasonografia carotidiană/ scanarea duplex, dar este mai scumpă.
  • MRA nu produce imagini clare atunci când fluxul de sânge prin vas este foarte rapid sau când vasul are o îngustare severă.
  • Găurile (ulcerațiile) din interiorul plăcii nu pot fi întotdeauna văzute cu o MRA.

Ecocardiografie

Ecocardiografia (ECHO) este un tip sofisticat de testare a fluxului de sânge care utilizează unde sonore cu frecvență înaltă pentru a produce o imagine a inimii. Undele sonore sunt trimise prin intermediul unui dispozitiv numit transductor și sunt reflectate de diferitele structuri ale inimii. Aceste ecouri sunt convertite în imagini ale inimii care pot fi vizualizate pe un monitor asemănător unui ecran TV. O ecocardiogramă este utilizată pentru a evalua cât de bine se umplu camerele inimii cu sânge și pompează sângele către restul corpului. ECHO poate fi folosită, de asemenea, pentru a estima cantitatea de sânge pompată din ventriculul stâng cu fiecare bătaie a inimii (numită fracție de ejecție).

O ecocardiogramă poate ajuta la evaluarea dimensiunii inimii și a funcției valvelor cardiace, identificând zonele în care circulația sângelui în inimă este deficitară, zonele de mușchi cardiac care nu se contractă normal, leziuni anterioare ale mușchiului cardiac cauzate de afectarea circulației sângelui sau dovezi de insuficiență cardiacă congestivă, în special la persoanele cu dureri în piept sau cu un posibil atac de cord. În plus, ECHO poate identifica unele defecte cardiace care au fost prezente încă de la naștere (defecte cardiace congenitale).

Există mai multe tipuri diferite de ecocardiograme:

  • Ecocardiogramă transtoracică (ETT). Aceasta este metoda standard, cea mai frecvent utilizată de ecocardiografie. Vizualizările inimii sunt create prin deplasarea transductorului în diferite locuri de pe peretele toracic sau abdominal.
  • Ecocardiogramă transesofagiană (ETE). Acesta este un tip special de test în care instrumentul care emite unde sonore (transductorul) este trecut prin esofag în loc să fie deplasat pe partea exterioară a peretelui toracic. O TEE poate arăta imagini mai clare ale inimii, deoarece transductorul este situat mai aproape de inimă, iar plămânii și oasele peretelui toracic nu blochează undele sonore. O ETE necesită un sedativ și un anestezic aplicat pe gât pentru a ușura disconfortul.

Alte teste

Un alt test de diagnosticare este puncția lombară (puncție medulară), în care se introduce un ac în canalul spinal pentru a colecta probe din lichidul limpede, transparent, care înconjoară creierul și măduva spinării. Se măsoară presiunea acestui lichid, iar probele sunt analizate pentru culoare, numărul de celule sanguine, proteine, glucoză și alte substanțe. O parte din lichid poate fi plasată în condiții care favorizează creșterea organismelor infecțioase (cultivate), cum ar fi bacteriile sau ciupercile, pentru a verifica dacă există o infecție.

.