Cuvântul cheie în definiția artelor marțiale este MARȚIAL. Marțial vine de la cuvântul Marte (zeul roman al războiului) și înseamnă războinic sau legat de război. Prin urmare, artele marțiale pot fi definite ca fiind arta de a fi un războinic. Antrenamentul în artele marțiale dezvoltă aspectele fizice și mentale ale faptului de a fi un războinic (fie pentru a se apăra împotriva pericolelor din lumea civilă, fie în profesiile militare/de aplicare a legii).

O definiție mai tehnică a artelor marțiale este antrenamentul de luptă neînarmată și/sau bazată pe arme pentru autoapărare sau acțiuni polițienești/militare. Această pregătire este structurată și predată de instructori calificați. Cursanții de arte marțiale învață și practică în mod constant tehnici precum lovituri de picior, pumni, apucături și/sau mânuirea armelor (de exemplu, bastoane Bo din lemn). Exemple de arte marțiale bine cunoscute sunt Karate Shotokan, Muay Thai, Krav Maga, Arte marțiale mixte (MMA), Jiu-Jitsu brazilian (BJJ) și Taekwondo. Cu toate acestea, există sute de alte stiluri populare de arte marțiale.

Dincolo de accentul principal pe aplicațiile de autoapărare, antrenamentul în arte marțiale are multe alte beneficii. Artele marțiale pot ajuta la îmbunătățirea condiției fizice, cum ar fi viteza, forța și condiționarea. De asemenea, poate îmbunătăți coordonarea generală, echilibrul și flexibilitatea. Mai mult, antrenamentul în arte marțiale poate ajuta la disciplina internă și la rezistența mentală. La rândul lor, aceste beneficii îi ajută pe elevii de arte marțiale să gestioneze cu mai mult succes situațiile „marțiale”, deoarece antrenamentul îi face adesea mai puternici, mai rapizi și mai capabili să gestioneze mental și fizic situațiile periculoase și stresante.

Artele marțiale au fost create cu mii de ani în urmă pentru a apăra comunitățile împotriva invadatorilor și pentru a proteja indivizii de bandiți. Artele marțiale bazate pe arme, bazate pe săbii și sulițe, au fost create foarte devreme în istoria omului și au fost practicate de majoritatea națiunilor și grupurilor. Experții sunt de părere că stilurile structurate de luptă neînarmată cu o bază mare de elevi au fost dezvoltate mai târziu. Cu toate acestea, multe stiluri de arte marțiale au fost dezvoltate cu mii de ani în urmă. Printre exemplele de stiluri antice de arte marțiale neînarmate se numără Boxul (mai multe țări), Pankration (Grecia) și Shaolin Kung Fu (China). Unele definiții ale artelor marțiale afirmă că artele marțiale sunt „în principal de origine japoneză”. Totuși, acest lucru nu este adevărat. Stilurile de arte marțiale au fost create într-o mare varietate de țări și regiuni, cum ar fi China, India, Israel, Brazilia, Africa, Europa, Coreea… și, bineînțeles, Japonia.

În ultimii ani, unele școli de arte marțiale s-au transformat parțial sau total în centre de mediere, studiouri de exerciții fizice, zone de activități pentru copii etc. Chiar și elementele de instruire care ar putea părea că nu au legătură cu aplicațiile de autoapărare, cum ar fi kata de karate sau competițiile de sparring „sportive” bazate pe puncte, sunt metode de arte marțiale pentru a preda autoapărarea. Kata permite elevilor să practice tehnici de arte marțiale (adică lovituri de picior, pumni și blocaje) fără un partener. În plus, sparringul pe puncte le permite elevilor să se antreneze împotriva unui partener în mișcare și imprevizibil. Cu toate acestea, majoritatea școlilor de arte marțiale rămân dedicate învățării tehnicilor de autoapărare pentru elevii lor. Marea majoritate a stilurilor de arte marțiale din epoca modernă rămân fidele definiției artelor marțiale de a-i învăța pe elevi arta de a fi un războinic.

Definiția artelor marțiale & Istoria artelor marțiale

Definiția artelor marțiale – Adevăratul sens al karate-ului