Pentru aproape toți oamenii, în aproape toate situațiile, multitasking-ul este imposibil. Atunci când credem că facem mai multe lucruri în același timp, de cele mai multe ori nu facem cu adevărat două lucruri în același timp – ci, în schimb, acțiuni individuale în succesiune rapidă.

Neuroștiința este clară: Suntem cablați pentru a fi mono-tasking. Un studiu a constatat că doar 2,5% dintre oameni sunt capabili să facă mai multe sarcini în mod eficient. Iar atunci când restul dintre noi încearcă să facă două activități complexe simultan, este pur și simplu o iluzie.

Știm la ce vă gândiți: Cui îi pasă? Multitasking. Mono-tasking. Totul este doar semantică, nu-i așa?

Greșit.

Încercarea de a face mai mult de un lucru în același timp – în special orice lucru potențial periculos, cum ar fi trimiterea de mesaje text în timp ce conducem – ne compromite serios capacitatea de a finaliza sarcinile în siguranță și bine. La fel de important, trecerea în mod repetat de la un proiect la altul, precum o pasăre colibri care sare de la o floare la alta și apoi se întoarce la floarea inițială, ne poate afecta capacitatea de a funcționa la cel mai bun nivel.

Amintește-ți acest lucru data viitoare când te ocupi de două sarcini dificile simultan.

În timp ce ar trebui să ne străduim să ne concentrăm pe sarcini singulare, avem dispozitive și resurse tehnologice care încurajează mitul multitasking-ului. Cu smartphone-ul în mână și căștile la locul lor, ne simțim împuterniciți să abordăm sarcinile zilei deodată sau să rămânem conectați în permanență.

Preocuparea neurologilor care studiază funcționarea creierului este că tendința noastră de a ne diviza atenția, mai degrabă decât de a ne concentra, ne împiedică capacitatea de a îndeplini chiar și sarcini simple. Acest lucru poate avea un impact extrem de negativ asupra:

Atenție. Acele reglementări împotriva utilizării telefonului mobil în timp ce conduceți se bazează pe date științifice. Dual tasking (efectuarea unei sarcini lingvistice sau auditive în timpul unei simulări de conducere) este asociată cu o activitate redusă în regiunile creierului importante pentru atenție, precum și cu performanțe mai slabe la volan. Mai multe studii au propus că persoanele care sunt multitasking mediatic intensiv adoptă un stil de control al atenției care favorizează procesarea paralelă a mai multor surse de informații în detrimentul concentrării asupra unei sarcini principale. Un alt studiu a comparat performanțele celor care fac multitasking mediatic intens față de cei care fac multitasking mediatic ușor. În mod surprinzător, multitaskerii mediatici grei au avut performanțe mai slabe la testele de capacitate de schimbare a sarcinilor, posibil din cauza dificultăților mai mari de filtrare a informațiilor irelevante.

Învățare. Un adagiu din anii 1700 afirmă:: „Există timp suficient pentru orice în cursul zilei, dacă nu faci decât un singur lucru deodată. Dar nu este suficient în timpul anului, dacă vei face două lucruri deodată”. În esență, cu cât facem mai multe lucruri în același timp, cu atât mai puțin reușim să realizăm, pentru că ne pierdem încet-încet capacitatea de a ne concentra suficient pentru a învăța. Atenția este esențială pentru a învăța. Dacă încercăm de la o vârstă fragedă să facem în mod constant mai multe lucruri în același timp, nu exersăm cum să ne detașăm de restul lumii, să ne angajăm într-o procesare mai profundă și să învățăm. Cercetările empirice au demonstrat că multitasking-ul cu tehnologia (cum ar fi trimiterea de mesaje text, ascultarea de muzică, verificarea e-mailurilor) are un impact negativ asupra studiului, efectuării temelor, învățării și notelor.

Mindfulness. Cei care sunt atenți sunt capabili să facă mai mult decât doar să acorde atenție; ei fac acest lucru în mod intenționat, în momentul prezent și fără a judeca. Aceasta este, probabil, cea mai avansată formă de atenție și poate avea ca rezultat luarea deciziilor într-un mediu lipsit de stres și mai puțin reactiv. Într-adevăr, multe terapii bazate pe mindfulness îi ajută pe pacienții care suferă de depresie, anxietate, dureri cronice, abuz de substanțe, ADHD și alte afecțiuni.

Să te izolezi din lumea multitasking aduce multe beneficii, în toate domeniile vieții și în orice cadru, inclusiv la locul de muncă. Cu siguranță a fost un aspect esențial al carierei noastre.

Oamenii presupun că îndemânarea unui chirurg constă, în primul rând, în fermitatea și precizia mâinilor sale, și există un oarecare adevăr în asta. Dar măiestria chirurgiei constă în capacitatea de a se concentra cu o singură minte asupra unui singur pacient și de a finaliza o serie de sarcini, toate în urmărirea unui anumit rezultat care poate dura mai multe ore pentru a fi finalizat.

Cirurgii nu se nasc neapărat cu această capacitate de a face o singură sarcină. O învățăm – prin ore și ore de chirurgie, de-a lungul a ani și ani de perfecționare. Și poate fi destul de plăcut. Mulți chirurgi spun că mediul pe care îl iubesc cel mai mult în spital este sala de operație, în ciuda stresului și a riscului inerent acestei meserii. Este un loc de izolare, un „acasă” sigur față de lumea multitasking.

Nu trebuie să fiți chirurg pentru a beneficia de pe urma eliberării de mitul multitasking-ului și a alegerii mono-tasking-ului. Fie că ne aflăm la volan într-o călătorie lungă, fie că organizăm un eveniment, îngrijim o grădină sau onorăm o comandă, performăm cel mai bine, fără echivoc, un singur lucru la un moment dat. Încercați-o.

Kubu este neuropsiholog la Cleveland Clinic și profesor de medicină la Cleveland Clinic Lerner College of Medicine. Machado este președinte al Institutului de Neurologie, precum și al Charles and Christine Carroll Family Endowed Chair in Functional Neurosurgery, la Cleveland Clinic.

Contactați-ne la [email protected].