Înțelegerea modului în care medicii testează pentru SM și stabilesc un diagnostic

În prezent, niciun simptom individual sau test de laborator unic nu poate fi folosit pentru a diagnostica o persoană cu SM. În schimb, medicii trebuie să se bazeze pe mai multe strategii pentru a determina dacă sunt îndeplinite suficiente criterii pentru a pune cu încredere un diagnostic și a exclude alte posibile cauze ale simptomelor pe care le are pacientul. Unele dintre aceste strategii de diagnosticare a SM includ:

  • Examinarea amănunțită a istoricului medical al pacientului
  • Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM)
  • Testarea potențialului evocat (PE)
  • Analiza lichidului spinal

Criterii pentru diagnosticarea sclerozei multiple

Pentru a pune un diagnostic corect de SM, medicii trebuie:

  • Să găsească dovezi de afectare în cel puțin două zone distincte ale sistemului nervos central (SNC) – inclusiv creierul, măduva spinării și nervii optici
  • Să găsească dovezi de afectare care au avut loc la cel puțin o lună distanță
  • Să elimine toate celelalte diagnostice posibile

Criteriile McDonald revizuite facilitează și eficientizează procesul de diagnosticare a SM la noii pacienți, chiar dacă aceștia au suferit doar un atac de SM. Criteriile actualizate includ îndrumări specifice pentru RMN (imagistica prin rezonanță magnetică), VEP (potențialele evocate vizuale) și analiza lichidului cefalorahidian pentru a accelera diagnosticarea SM.

Instrumente pe care medicii le folosesc pentru a testa SM

În timp ce nu există un test definitiv pentru SM, medicii folosesc următoarele instrumente pentru a ajuta la diagnosticarea SM la pacienți:

MRI: IRM este cea mai bună tehnologie imagistică pentru a detecta cicatricile sau plăcile de SM în diferite părți ale sistemului nervos central (SNC). Acest test poate distinge, de asemenea, plăcile vechi de SM de cele care sunt în prezent active sau noi.

Potențialul evocat vizual (VEP): Testele de potențial evocat (PE) înregistrează răspunsul electric al sistemului nervos la stimularea căilor senzoriale izolate – cum ar fi cele vizuale, auditive sau senzoriale generale. Deoarece timpul de răspuns încetinit este rezultatul deteriorării mielinei, EP-urile pot descoperi adesea existența cicatricilor de-a lungul căilor nervoase, ceea ce examenele neurologice pot rata. Potențialele evocate vizuale se dovedesc a fi cele mai utile în confirmarea diagnosticului de SM.

Teste de sânge: În prezent, nu există teste de sânge definitive pentru diagnosticarea SM, dar acestea pot fi folosite pentru a exclude alte afecțiuni care pot mima simptomele SM, inclusiv boala Lyme, bolile colagen-vasculare, tulburări ereditare rare și sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA).

.