Se efectuează teste de coagulare pentru a demonstra prezența anticoagulantului lupic capabil să prelungească timpul testelor de coagulare pe bază de fosfolipide.
Prezența anticoagulantului lupic este foarte specifică pentru APS și există o asociere puternică între acesta din urmă și evenimentele trombotice sau pierderea fătului.
Cu toate acestea, numărul de falsuri pozitive și falsuri negative este destul de mare.
Mulți factori pot influența lipsa de sensibilitate și specificitate a acestor teste, inclusiv variabile preanalitice, analitice și postanalitice.

Criterii de diagnostic pentru anticoagulant lupic circulant

Există patru astfel de criterii care sunt rezumate mai jos.

Tabelul II: Criterii pentru diagnosticul de laborator al anticoagulantului lupic

1. Prelungirea timpilor de testare a coagulării dependentă de fosfolipide

2. Demonstrarea inhibiției într-un test mixt pacient/plasmă normală

3. Demonstrarea faptului că timpul de coagulare prelungit este dependent de fosfolipide: scurtarea sau corectarea timpului de coagulare inițial prelungit prin adăugarea de fosfolipide în exces (test de confirmare)

4. Excluderea inhibitorilor specifici îndreptați împotriva factorilor de coagulare (de ex.ex. anticorpii anti-factor VIII)

Variabile preanalitice în depistarea anticoagulantului lupic circulant

Etapa preanalitică este crucială pentru diagnosticul de APS.
Prezența trombocitelor reziduale în plasmă poate afecta testele de coagulare care depind de fosfolipidele derivate din trombocite; aceste fosfolipide pot neutraliza anticorpii antifosfolipidici prezenți în probă și pot produce falsuri negative. Prin urmare, se recomandă efectuarea unei duble centrifugări care să cuprindă o centrifugare inițială la 2 000 g timp de 15 minute la temperatura ambiantă, urmată de o a doua centrifugare la peste 2 500 g timp de 10 minute, pentru a obține plasmă care să conțină mai puțin de 10 000 de trombocite/µL.

Sale de teste

Au fost propuse numeroase teste dependente de fosfolipide.
Din cauza sensibilității variabile între teste, precum și a lipsei de standardizare a anumitor teste, Societatea Internațională de Tromboză și Hemostază (ISTH) a emis linii directoare cu privire la alegerea testelor care trebuie utilizate.
Ar trebui utilizate două sisteme de testare separate care utilizează principii diferite.
Timp de venin de viperă Russell diluat (DRVVT) ar trebui să fie utilizat în toate cazurile. Acest test este considerat specific și robust pentru detectarea anticoagulantelor lupice.
Cel de-al doilea test care trebuie efectuat este APTT folosind siliciul ca activator, datorită sensibilității sale. Nu se recomandă utilizarea caolinului sau a acidului elagic ca activator, nici utilizarea timpului de tromboplastină diluat, a testelor bazate pe timpii de ecarină sau textarină, sau a timpului de coagulare cu caolin.

Studiu de amestecare

Plasma comună utilizată trebuie preparată în conformitate cu metodele obișnuite. Este necesară o centrifugare dublă pentru a obține plasmă care să conțină mai puțin de 10 000 de trombocite/µL și care să aibă o activitate apropiată de 100% pentru toți factorii. Se poate utiliza plasmă din comerț, liofilizată sau congelată, cu condiția ca aceasta să îndeplinească condițiile necesare și să fi fost validată în acest scop.
Testul de amestecare trebuie să implice un raport de 1:1 între plasma de test și plasma normală amestecată fără preincubare.
Testarea timpului de trombină înainte de studiul de amestecare ar putea demonstra prezența în probă a heparinei sau a altor inhibitori. Cu toate acestea, anumiți reactivi, în special cei utilizați în testele DRVVT, conțin un inhibitor al heparinei, permițând efectuarea testului în probe care conțin până la 0,8 UI de anti-Xa/mL.

Teste de confirmare

Acestea implică evaluarea corecției timpului de coagulare pentru proba de plasmă în prezența unui exces de fosfolipide. Trebuie să se utilizeze fosfolipide bistratificate sau fosfolipide cu fază hexagonală. În schimb, utilizarea trombocitelor congelate-dezghețate nu este recomandată din cauza variației dintre loturi.

Excluderea inhibitorilor specifici îndreptați împotriva factorilor de coagulare

Este esențială depistarea unui inhibitor specific îndreptat împotriva unui anumit factor de coagulare (în primul rând factorul VIII sau factorul IX), deoarece prezența unor astfel de inhibitori poate expune pacienții la un risc hemoragic ridicat și potențial amenințător de viață, care necesită un management imediat de către echipe specializate. Acest test presupune dozarea factorului în cauză și, dacă este necesar, depistarea și dozarea specifică a inhibitorului

.