V-ați întrebat vreodată ce procese sunt folosite pentru a alege un ambasador la Națiunile Unite? Fiecare țară își selectează ambasadorii la Națiunile Unite prin propriul proces, care poate varia foarte mult.
În 1961, a fost creată Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice. Documentul oferă cadrul pentru relațiile diplomatice dintre țări. În mod specific, acesta definește misiunea diplomatică și limitele imunității diplomatice pentru ambasadori. Misiunea diplomatică este un privilegiu acordat care permite diplomaților să lucreze fără a fi hărțuiți de țara gazdă. Imunitatea diplomatică asigură o trecere sigură pentru diplomat și îl protejează pe acesta de urmărirea penală din partea țării gazdă. Ambasadorii la Națiunile Unite intră sub incidența convenției, la fel ca și ambasadorii unei anumite țări.
În primul rând, este important să știm ce presupune funcția de ambasador la Națiunile Unite. Un ambasador reprezintă în mod oficial punctul de vedere al statului sau al organismului non-statal respectiv. Cea mai importantă sarcină a ambasadorului la ONU din partea Statelor Unite este aceea de a reprezenta interesele Statelor Unite în cadrul Consiliului de Securitate. Deoarece nu toate țările fac parte din Consiliul de Securitate în același timp, cea mai importantă sarcină pentru fiecare stat diferă. De asemenea, fiecare ambasador va raporta guvernului său respectiv despre discuțiile pe care le poartă și pe care le aude la Națiunile Unite.

Există două procese principale pentru a alege un ambasador la Națiunile Unite. Există numirea profesioniștilor diplomați de carieră, care este ceea ce utilizează Franța și multe alte țări. Celălalt proces este acela de a numi fie un profesionist fără carieră, fie unul de carieră, similar cu procesul din Statele Unite ale Americii și Nigeria.
În Statele Unite ale Americii, ambasadorul la Națiunile Unite este ales de președinte și apoi confirmat de Senat. Fiind o numire prezidențială, nu există o limită de mandat, dar ambasadorul poate fi revocat de către președinte în orice moment și se așteaptă ca acesta să prezinte o scrisoare de demisie la sfârșitul unei președinții. În mod tradițional, ambasadorul a fost un membru al cabinetului, deoarece îl consiliază pe președinte și pe secretarul de stat. Cu toate acestea, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna și nu este o cerință a postului. Au existat o serie de ambasadori care nu au fost membri ai cabinetului și, de fapt, actualul ambasador nu este membru al acestuia. Actualul ambasador al Statelor Unite la Națiunile Unite este Kelly Craft. Craft, anterior ambasador în Canada, a fost nominalizată de președintele Trump la 22 februarie 2019 și confirmată de Senat la 31 iulie 2019. Craft a depus jurământul la 10 septembrie 2019.
Republica Federală a Nigeriei are modalități similare de alegere a ambasadorilor la Națiunile Unite. În Nigeria, toți ambasadorii sunt numiți de către președinte, fără vot de confirmare. Tijjani Muhammad-Bande este actualul reprezentant nigerian la Națiunile Unite. La 4 iunie 2019, Muhammad-Bande a fost ales în funcția de al 74-lea președinte al Adunării Generale. Președinția sa va începe în septembrie 2020.
În Franța, ambasadorii sunt membri de carieră ai serviciului diplomatic și sunt aleși într-un mod diferit. Din 2010, orice potențial candidat trebuie să fi primit o formare și o educație din partea Institutului Diplomatic și Consular. Ministrul afacerilor externe nominalizează un candidat, iar președintele francez va numi ambasadorul în cadrul unei reuniuni a Consiliului de Miniștri. Actualul ambasador la Națiunile Unite este Nicolas de Rivière. Rivière a fost numit ambasador la 8 iulie 2019.
În cazul în care un ambasador ar urma să fie ambasador într-o țară străină în loc de Organizația Națiunilor Unite, există o etapă suplimentară. După ce a fost nominalizat, potențialul ambasador trebuie să obțină aprobarea țării în care a fost desemnat. Acest proces se numește agrément și este definit și în Conferința de la Viena din 1961. Agrémentul poate fi refuzat din orice motiv de către țara primitoare. Ambasadorul este etichetat persona non grata (persoană nedorită sau inacceptabilă) și este obligat să părăsească țara pentru a se întoarce în statul de origine. Dacă oficialul străin nu părăsește statul gazdă într-un interval de timp acceptabil, ambasadorul își poate pierde imunitatea diplomatică și ar putea fi arestat.
Din moment ce ambasadorii își consiliază guvernele respective și interacționează cu alți diplomați, este important să fiți atenți atunci când alegeți potențiali ambasadori. Ar fi imperativ să alegeți un ambasador care să fie diplomat și curtenitor, să fie capabil să mențină comunicații globale, să aibă abilități puternice de a vorbi în public și să vrea să vadă că lumea se schimbă în bine.

.