Biserica Catolică a reacționat cu furie la politizarea simbolurilor religioase de către dl Salvini. Pietro Parolin, cardinalul secretar de stat, l-a mustrat pe ministru, spunând că „este întotdeauna periculos să îl invoci pe Dumnezeu pentru propria persoană”. Avvenire, ziarul Conferinței Episcopale din Italia, l-a descris pe dl Salvini ca fiind „purtătorul de torțe al unui catolicism propriu, foarte îndepărtat de învățătura Papei și a Bisericii.”

O sursă a tensiunilor dintre dl Salvini și biserică se află în retorica și politicile agresive anti-imigrație ale ministrului. Anul trecut, dl Salvini a ordonat porturilor italiene să blocheze acostarea ambarcațiunilor de salvare a migranților; de asemenea, a promovat cu succes un proiect de lege care a impus noi restricții asupra solicitanților de azil în Italia și a dat biroului său puteri practic necontrolate pentru a interzice intrarea oricărei nave în apele italiene. Aceste eforturi l-au pus în contradicție directă cu Papa Francisc, care a făcut din primirea migranților o temă centrală a pontificatului său.

Dar dacă milioane de catolici îl votează pe dl Salvini – sondajele arată că 33% dintre catolicii practicanți au votat pentru Liga, ceea ce îl face partidul lider în rândul credincioșilor – s-ar putea să fie, de asemenea, pentru că el umple un vid în politica italiană lăsat de propria retragere a bisericii, sub Francisc, din dezbaterea politică.

Anevoința bisericii lui Francisc de a-i pedepsi pe politicienii care fac referire la creștinism reprezintă o ruptură bruscă cu politicile lui Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, care au încercat să mențină punctele de vedere ale bisericii relevante în societățile, inclusiv în Italia, care au devenit din ce în ce mai laice. Sub acești papi, purtătorii de cuvânt ai bisericii au criticat uniunile civile și căsătoriile între persoane de același sex, atât în Italia, cât și în străinătate, și au făcut campanie împotriva unor proceduri precum fertilizarea in vitro.

Dar Papa Francisc a îmbrățișat un nou model. Într-un discurs adresat bisericii italiene în 2015, el a cerut să se pună capăt așa-numiților episcopi-piloți, păstori clerici care caută să dirijeze alegerile politice ale turmei lor. Francisc i-a îndemnat pe liderii bisericii să își limiteze acțiunea la dimensiunea pastorală. Mesajul a fost în concordanță cu ideea sa că episcopii ar trebui să fie „păstori care trăiesc cu mirosul oilor”, având grijă de cei săraci și de cei marginalizați mai degrabă decât să fie obsedați de problemele sociale. (Cu toate acestea, unii critici au susținut că, sub conducerea lui Francisc, biserica nu s-a retras atât de mult din politică, cât a îmbrățișat un alt fel de politică – că, în ciuda protestelor sale, biserica lui Francisc nu i-a demis pe episcopii-piloți, ci le-a ordonat să piloteze subtil poporul catolic într-o direcție diferită, mai progresistă.)

.