Cosmologul Martin Rees dă omenirii o șansă de 50-50 de a supraviețui în secolul 21

Martin Rees este astronomul regal al Marii Britanii, profesor la Universitatea Cambridge și unul dintre cei mai importanți cosmologi din lume. Într-o carte din 2003, intitulată Our Final Hour (Ultima noastră oră), el a dat civilizației o șansă de 50-50 de a supraviețui secolului XXI, estimare la care a ajuns după ce a trecut în revistă toate modurile în care omenirea s-ar putea autodistruge.

Rees a urmat acea carte cu o alta despre amenințările existențiale, intitulată On the Future (Despre viitor): Perspective pentru omenire. Iar rezultatul noii cărți este clar: alegerile pe care le facem astăzi și în următoarele două decenii vor determina probabil soarta vieții pe Pământ.

Cea mai mare temere a lui Rees este capacitatea noastră tehnologică sporită, care oferă doar câtorva oameni puterea de a face mai mult rău decât oricând înainte. De exemplu, o mână de actori răi ar putea lansa coduri malițioase care să dea peste cap rețelele de calculatoare din întreaga lume, sau bioteroriștii ar putea dezlănțui un virus mortal care să devină rapid o pandemie globală, sau fizicienii prea dornici ar putea genera o gaură neagră prin zdrobirea protonilor între ei.

Apoi există posibilitatea foarte reală ca tehnologiile de bioinginerie, cum ar fi editarea genelor, să producă inegalități fără precedent în societate, care ar putea transforma viața așa cum o cunoaștem. Există, de asemenea, pericolul iminent al inteligenței artificiale, care, în funcție de persoana pe care o întrebați, este fie o amenințare existențială, fie o non-preocupare extrem de exagerată.

În ciuda tuturor acestor lucruri, Rees încă se numește pe sine însuși un „tehno-optimist”. Ceea ce înseamnă că el crede că putem valorifica știința și tehnologia pentru a ne salva pe noi înșine și planeta. Am vorbit cu el săptămâna trecută despre motivul pentru care rămâne plin de speranță în fața tuturor acestor amenințări și despre motivul pentru care crede că oamenii de știință au obligația etică de a se implica politic. L-am întrebat, de asemenea, dacă este de părere că ființele umane vor trebui să părăsească Pământul dacă vrem să supraviețuim pe termen lung. (Răspunsul său s-ar putea să vă surprindă.)

Urmează o transcriere ușor editată a conversației noastre.

Sean Illing

În cartea dvs. anterioară, Our Final Hour (Ultima noastră oră), ați spus că avem o șansă de 50% de a supraviețui secolului XXI. Ce părere aveți despre șansele noastre de astăzi?

Martin Rees

Ei bine, era evident că era o cifră aproximativă, dar încă mai cred că ar putea exista reculuri serioase pentru civilizația noastră și mă simt mai îngrijorat acum decât atunci în legătură cu faptul că tehnologia înseamnă că grupurile mici sau chiar indivizii pot, din greșeală sau în mod intenționat, să aibă un efect disruptiv care se propagă în cascadă la nivel global.

Este un lucru relativ nou și nu sunt sigur că apreciem pe deplin pericolele. Tehnologia nu numai că a mărit modalitățile prin care ne putem distruge, dar ne-a facilitat mult mai mult să o facem. Așa că asta înseamnă că suntem mereu aproape, potențial, de un dezastru global.

Îmi fac mai multe griji decât îmi făceam în legătură cu impactul colectiv pe care îl avem asupra resurselor și a mediului. Continuăm să construim și să ne extindem, și cerem mai multă energie și mai multe resurse, iar noi suntem pe ceea ce pare a fi o cale nesustenabilă. Preocupările mele în legătură cu acest lucru nu au făcut decât să crească din 2003, când am scris Our Final Hour.

Sean Illing

Ce ați spune că vă îngrijorează cel mai mult în acest moment? Ce vă ține treaz noaptea?

Martin Rees

Pe termen scurt, mă îngrijorează efectele perturbatoare ale unor atacuri cibernetice sau ale unei forme de teroare biologică, cum ar fi eliberarea intenționată a unui virus mortal. Aceste tipuri de evenimente se pot întâmpla chiar acum și pot fi desfășurate de grupuri mici sau chiar de un individ. Este extrem de greu să te protejezi împotriva acestui tip de amenințare.

Disfuncțiile de acest tip vor fi o problemă din ce în ce mai mare în viitorul nostru și vor duce la mai multe tensiuni între intimitate, securitate și libertate. Și va deveni din ce în ce mai acută pe măsură ce trece timpul.

De asemenea, mă îngrijorează faptul că societățile noastre sunt mai fragile acum și mai puțin tolerante la perturbări. În Evul Mediu, de exemplu, când ciuma neagră a omorât jumătate din populația orașelor, ceilalți au continuat într-un fel de fatalitate.

Dar cred că dacă am avea un fel de pandemie astăzi, și odată ce ar depăși capacitatea spitalelor de a face față tuturor cazurilor, atunci cred că ar exista o dezorganizare socială catastrofală cu mult înainte ca numărul de cazuri să ajungă la 1 la sută. Panica, cu alte cuvinte, s-ar răspândi instantaneu și ar fi imposibil de stăpânit.

Sean Illing

Să ne retragem puțin de pe marginea prăpastiei și să vorbim despre știință și tehnologie. Credeți că ritmul schimbărilor tehnologice este acum prea rapid pentru ca societatea să țină pasul?

Martin Rees

Cred că este uimitor de rapid. Este prea rapid pentru societate? Nu știu. Știu însă că ne luptăm să facem față tuturor acestor tehnologii. Uitați-vă doar la impactul social media asupra geopoliticii chiar acum. Iar riscurile inteligenței artificiale și ale biotehnologiei depășesc cu mult social media. Dar aceste lucruri au, de asemenea, beneficii potențiale uriașe pentru societate, dacă le putem gestiona în mod responsabil.

Sean Illing

Ei bine, cam acesta este punctul meu de vedere: Tehnologia se mișcă mai repede decât cultura, iar decalajul este în creștere. Nu văd niciun motiv pentru a crede că putem gestiona aceste inovații „în mod responsabil”. De fapt, se pare că facem exact contrariul: Tehnologia perturbă societatea, iar apoi ne luptăm să ne adaptăm în urma acestor perturbări.

Martin Rees

În mod cert, înțeleg punctul de vedere și nu sunt neapărat în dezacord. Dezavantajele sunt enorme, iar mizele sunt din ce în ce mai mari. Dar aceste schimbări vor veni, fie că vrem sau nu, așa că trebuie să încercăm să maximizăm beneficiile și, în același timp, să minimizăm riscurile.

Sean Illing

Credeți că cea mai mare amenințare existențială pentru noi în acest moment suntem noi înșine și nu o amenințare externă din partea lumii naturale?

Martin Rees

Cred că principalele amenințări sunt cele pe care le provocăm noi. Sunt astronom, dar nu-mi fac griji cu privire la asteroizii care se năpustesc asupra Pământului și ne distrug, pentru că putem vedea aceste lucruri venind. Mă îngrijorează nebunia umană, lăcomia umană și erorile umane. Mă îngrijorează mult mai mult, să zicem, un război nuclear decât un dezastru natural. Amenințările umane de acest fel cresc mult mai repede decât riscurile tradiționale, cum ar fi asteroizii, și, în multe cazuri, pur și simplu nu suntem pregătiți să le facem față.

Sean Illing

În carte vorbiți mult despre cooperare și despre nevoia de a lua decizii mai bune. Mă îngrijorează adesea faptul că structurile noastre de stimulare – la nivel individual și colectiv – sunt atât de nealiniate cu interesele noastre reale, încât este aproape imposibil să ne imaginăm că luăm genul de decizii inteligente, pe termen lung, pe care va trebui să le luăm pentru a naviga în viitor. Sunt curios ce părere aveți despre acest lucru și ce rol credeți că joacă știința și tehnologia.

Martin Rees

Sunt de acord că decalajul dintre stimulentele care ne conduc comportamentul și interesele noastre reale este din ce în ce mai mare, iar multe dintre problemele cu care ne confruntăm necesită acorduri internaționale și planificare pe termen lung, schimbările climatice fiind un exemplu evident. Și ne este greu să-i convingem pe politicieni să facă ceea ce este în interesul nostru pe termen lung atunci când tot ceea ce îi interesează este să fie realeși.

În calitate de oameni de știință, trebuie să încercăm să găsim soluții pentru aceste probleme, dar trebuie, de asemenea, să creștem conștiința și interesul publicului. Politicienilor le pasă de ceea ce apare în presă, de ceea ce se află în cutiile lor poștale, iar oamenii de știință trebuie să facă tot ce pot pentru a menține aceste probleme urgente pe radarul lor. Consider că aceasta este obligația mea ca om de știință.

În același timp, oamenii de știință nu au o înțelepciune specială în ceea ce privește politica sau etica, așa că nu avem răspunsurile atunci când vine vorba de decizii despre ce să prețuim sau să facem. Publicul mai larg trebuie să fie implicat în această conversație, iar oamenii de știință pot ajuta prin educarea lor cât mai mult posibil.

Sean Illing

Mă bucur că ați ajuns acolo, pentru că eu cred că acesta este un punct crucial. De multe ori uităm că știința este un instrument care ne ajută să obținem mai mult din ceea ce ne dorim, dar nu ne poate spune ce ar trebui să ne dorim sau să facem. Dar dacă te uiți la cultura noastră de acum, mi se pare clar că permitem ca valorile noastre să fie decise de tehnologiile pe care le-am construit, și nu invers.

Martin Rees

Afirmați un punct de vedere excelent și aveți dreptate când spuneți că avem nevoie de un sistem de valori pe care știința însăși nu ni-l poate oferi. În carte, vorbesc despre oamenii de știință din domeniul atomic care au dezvoltat arme nucleare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mulți dintre ei implicându-se politic după război pentru a face tot ce pot pentru a controla puterile pe care au ajutat să le dezlănțuie. Ei au crezut că au o obligație specială.

Și cred că acest lucru este valabil și pentru oamenii de știință din alte domenii. Vedem cum unele dintre marile companii de tehnologie, cum ar fi Facebook și Twitter, își asumă responsabilitatea poate prea târziu în joc, dar există și alte exemple de oameni de știință care lucrează în domenii precum bioingineria, care înțeleg acum riscurile și fac eforturi mari pentru a le controla.

Dar marea diferență acum este că există mult mai mulți oameni din întreaga lume cu expertiză în toate aceste tehnologii, în special în IA și bioinginerie. Iar presiunile comerciale pentru a le dezvolta sunt enorme, ceea ce înseamnă că încercările de a impune reglementări nu vor avea decât un succes moderat.

Așa că, chiar dacă vom dezvolta o etică pentru a ghida aceste tehnologii, nu sunt sigur că vom putea vreodată să o impunem la nivel global. Iar acest lucru este extrem de înfricoșător.

Sean Illing

Oameni precum Steven Pinker susțin că viața se îmbunătățește în mod constant și că rațiunea și tehnologia sunt principalele motoare ale acestei îmbunătățiri. Există ceva incontestabil de adevărat în acest argument, dar cred că ratează, de asemenea, ceva fundamental despre natura noastră și despre fragilitatea lumii pe care am creat-o.

Martin Rees

Am citit cartea lui Pinker și am avut schimburi cu el pe această temă. Nu există nicio îndoială că are dreptate în ceea ce privește îmbunătățirea speranței de viață și mai puțini oameni în sărăcie și toate acestea, dar cred că trece cu vederea două lucruri. Primul este ceea ce am menționat mai devreme despre faptul că noile tehnologii creează noi amenințări care pot fi declanșate relativ ușor de grupuri mici de oameni sau indivizi.

De asemenea, el pare să creadă că ființele umane au avansat din punct de vedere etic în comparație cu generațiile anterioare, iar eu nu sunt atât de sigur de asta. În perioada medievală, viața era mizerabilă și oamenii nu puteau face nimic pentru a o îmbunătăți. Astăzi, decalajul dintre felul în care este lumea și felul în care ar putea fi este enorm.

Avem un miliard de oameni în lume într-o sărăcie abjectă, care ar putea fi ameliorată de bogăția celor mai bogați o mie de oameni de pe planetă. Faptul că permitem ca acest lucru să continue spune cu siguranță ceva semnificativ despre cât de mult – sau de puțin – progres moral am făcut din epoca medievală.

Sean Illing

Credeți că omenirea va trebui să se deplaseze dincolo de Pământ dacă vrea să supraviețuiască pe termen lung?

Martin Rees

Cert este că sper că nu. Sper că vor exista câțiva pionieri care să călătorească în spațiu și să formeze o mică colonie pe Marte, dar cred că acest lucru ar trebui lăsat în seama sectorului privat. Nu văd niciun motiv practic pentru ca NASA să mai trimită oameni în spațiu. Sectorul privat își poate permite să își asume mai multe riscuri decât NASA, iar mulți aventurieri sunt fericiți să trăiască cu riscurile călătoriei în spațiu.

Putem spera că acești oameni vor merge pe Marte și vor fi în fruntea dezvoltării de noi tehnologii, pentru că vor avea toate motivele să se adapteze la un mediu ostil. Dar nu sunt deloc de acord cu Elon Musk și cu regretatul meu coleg Stephen Hawking care vorbesc despre o imigrație în masă pe Marte. Cred că este o iluzie periculoasă, deoarece Marte va fi un mediu mai ostil decât vârful Everestului sau Polul Sud, iar rezolvarea schimbărilor climatice aici, pe Pământ, este mult mai importantă decât terraformarea planetei Marte.

Sean Illing

Vă numiți un „tehno-optimist”, în ciuda faptului că ați scris două cărți despre toate modurile în care viața umană poate fi anihilată. De unde izvorăște optimismul dumneavoastră?

Martin Rees

Sunt un optimist în sensul că eu cred că abilitatea tehnologiei de a asigura o viață bună pentru toată lumea, nu doar în țările noastre, ci în întreaga lume, va crește. Dar sunt, de asemenea, un pesimist etic în sensul că recunosc că acest lucru nu se întâmplă în modul în care ar trebui. Avem o sărăcie abjectă în țările noastre, avem regiuni întregi ale lumii în care oamenii se află în sărăcie, iar acest lucru este un eșec politic. Și acest decalaj se lărgește, nu se apropie.

Sean Illing

Credeți că umanitatea va trebui să evolueze în altceva, în ceva postuman, pentru a supraviețui încă 100 de secole?

Martin Rees

Umanitatea nu s-a schimbat atât de mult în ceea ce privește fizicul și mentalitatea. Dacă, din cauza tehnologiei, a călătoriilor spațiale sau a altor dezvoltări, evoluția începe să se producă pe o scară de timp mult mai rapidă, aceasta va avea consecințe importante pentru viața umană.

De exemplu, încă ne putem bucura de literatura scrisă de autorii greci și romani acum mai bine de 2.000 de ani, deoarece caracterul ființelor umane nu s-a schimbat atât de mult, iar noi recunoaștem viețile lor emoționale în propria noastră lume. Dar dacă ne gândim la ceea ce s-ar putea întâmpla cu tehnicile de bioinginerie sau cu inteligența artificială, este foarte posibil ca, peste un secol sau două, oamenii să aibă doar o înțelegere algoritmică a noastră și a ceea ce am fost.

Dacă se va întâmpla asta, dacă vom pierde această continuitate între generațiile de ființe umane, va fi o schimbare totală a jocului. Nu știu ce va urma, dar vom fi intrat într-o nouă fază a evoluției umane.