Multe lucruri pot provoca constipația unei pisici: un blocaj intestinal, stres, prea puțin exercițiu, prea puțină apă, artrită, o tumoare sau cu totul altceva. Simptomele includ eforturi pentru a defeca, fecale mici sau tari și, uneori, lipsa defecării timp de câteva zile. Un caz ușor de constipație poate fi tratat prin adăugarea de fibre în dieta pisicii sau prin administrarea unui laxativ. Cazurile severe pot necesita o procedură pentru a elimina fecalele impactate. Iar în situații extreme, dacă nervii colonului au fost afectați de o impactare prelungită, poate fi recomandată o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta secțiunea deteriorată a colonului.
Vizualizare generală
Constipația poate părea o problemă destul de inofensivă, dar pentru unele pisici constipația poate duce la procese de boală care pot fi chiar fatale.
Constipația este o afecțiune în care pisicile elimină fecalele mai rar sau în cantități mai mici decât în mod normal. Fecalele sunt adesea tari și uscate, ceea ce poate determina pisicile să facă eforturi sau să aibă dificultăți în a elimina materiile fecale. În timp ce constipația poate apărea periodic, obstipația este o formă mai persistentă și mai severă de constipație, în care defecația este imposibilă sau aproape imposibilă.
Cauza constipației și a obstipației (forma severă, în stadiu terminal a acestui proces de boală) este considerată a fi multifactorială. Unele dintre cauzele potențiale includ:
- Blocaje de la bulgări de păr sau alte materiale străine
- Reticența de a folosi litiera din cauza stresului, a schimbării litierei, a unei cutii pline/surde sau a unei urinări dureroase
- Lipsa de exerciții fizice
- Scăderea aportului de apă
- Deshidratarea, adesea cauzată de boli renale
- Leziuni nervoase
- Artrita, ceea ce face dureroasă ghemuirea
- Tumori
- Unele medicamente, inclusiv anestezicele
- Traumatisme
La unele pisici, o afecțiune numită megacolon contribuie la constipație și obstipație. Megacolonul se caracterizează prin scăderea capacității colonului de a deplasa materiile fecale în mod normal. Materialul fecal se acumulează în colon, ceea ce duce la constipație. Cercetătorii consideră că megacolonul este cauzat de o problemă de contracție a mușchilor din colon. De asemenea, s-a sugerat că o retenție severă și prelungită a materiilor fecale (ca în cazul constipației sau al obstipației) poate întinde și deteriora mușchii colonului, provocând apariția megacolonului. Cu toate acestea, cauza megacolonului este nedeterminată în majoritatea cazurilor.
Simptome și identificare
Pisicile cu constipație sau obstipație pot prezenta următoarele semne:
- Defecație infrecventă sau fără defecare
- Strângere pentru a defeca
- Greu, fecale uscate
- Defecare în afara litierei
- Cantități mici de fecale
- Cantități mici de scaun lichid cu mucus sau sânge
- Vărsături
- Lipsa poftei de mâncare
- Depresie
Pisicile masculine cu tractul urinar blocat pot, de asemenea, să facă eforturi în litieră. Proprietarii pot confunda acest lucru cu constipația, ceea ce reprezintă o problemă, deoarece un tract urinar blocat este o urgență medicală. Dacă pisica dumneavoastră face eforturi în litieră și nu există urme de urină sau există doar o cantitate mică de urină, contactați imediat medicul veterinar!
Veterinarii pot fi capabili să palpeze (pipăie) abdomenul pentru a detecta fecale ferme în intestine. Cu toate acestea, la pisicile supraponderale, grăsimea abdominală poate limita capacitatea medicului veterinar de a palpa materiile fecale din intestine. În aceste cazuri, poate fi necesară o radiografie (raze X) pentru a evalua problema. În cazul obstipației sau al megacolonului, colonul va fi mult întins peste dimensiunea sa normală.
Ocazional, poate fi necesar un examen endoscopic. Este necesară anestezia pentru această procedură, care presupune introducerea unui tub care conține o cameră mică în rect. Acest lucru permite medicului veterinar să se uite în interiorul rectului și al colonului pentru a căuta anomalii, cum ar fi îngustarea colonului sau tumori care pot împiedica trecerea materiilor fecale. O biopsie a țesutului poate ajuta, de asemenea, la identificarea altor procese de boală care cauzează/contribuie la acest proces.
Veterinarii vor recomanda, de asemenea, analize de sânge pentru a căuta boli subiacente care pot cauza deshidratarea ce duce la constipație.
Rasele afectate
Toate rasele de pisici sunt susceptibile de a dezvolta constipație.
Tratament
Tratamentul variază în funcție de gradul de constipație și de gradul de disconfort cu care se confruntă un animal de companie. Dacă constipația este ușoară, medicii veterinari pot suplimenta dieta unei pisici cu fibre, cum ar fi dovleacul conservat, tărâțe sau psyllium. Alte medicamente, cum ar fi balsamurile de scaun, laxativele și modificatorii de motilitate, pot ajuta, de asemenea.
Dacă o afecțiune subiacentă, cum ar fi boala de rinichi, poate cauza deshidratare și constipație, tratarea problemei și rehidratarea pisicii cu terapie cu fluide poate ajuta.
Pentru forme mai severe de constipație, pot fi necesare clisme. Anestezia pentru îndepărtarea manuală a materiilor fecale poate fi recomandată în cazurile severe.
În cazurile de megacolon, diametrul colonului poate fi uneori întins atât de mult încât mușchii tractului digestiv sunt afectați permanent. Când acest lucru se întâmplă, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a porțiunilor afectate ale colonului. Complicațiile postoperatorii pot include diaree cronică, dar această procedură este deseori considerată salvatoare.
Prevenție
Pentru că deshidratarea este frecvent implicată în constipație, este esențial să vă asigurați că pisicile au acces suficient la apă curată. În mod similar, dacă o pisică are o boală de rinichi sau o altă boală care predispune la deshidratare, poate fi recomandată o terapie suplimentară cu lichide. Pisicile cu artrită pot beneficia de suplimente pentru articulații sau de medicamente pentru durere, iar pisicile cu antecedente de constipație pot beneficia pe termen lung de o dietă specială sau de un supliment care să ofere fibre suplimentare.
Obstipația și megacolonul pot fi prevenite în unele cazuri prin observarea foarte asiduă a comportamentelor de eliminare ale pisicii și prin gestionarea medicală a procesului de boală pe tot parcursul.
Acest articol a fost revizuit de un medic veterinar.
Lasă un răspuns