Consecințele alfabetizării asupra unei culturi orale

În societățile de-a lungul istoriei, au existat două moduri majore de gândire – oralitatea și alfabetizarea. Pe măsură ce timpul a progresat și au fost introduse și adoptate noi tehnologii de comunicare, au avut loc schimbări în modul în care gândeam și schimbări în ceea ce privește puterea. Este important să recunoaștem acest lucru, deoarece în prezent ne aflăm într-o tranziție către lumea digitală și, odată cu aceasta, este posibil ca și modul în care gândim să se schimbe. Această lucrare susține că adoptarea pe scară largă a noilor tehnologii de comunicare determină schimbări în modul în care gândim, precum și schimbări ale puterii. În lumea orală, ne bazam pe gândirea mitică. În cele din urmă, gândirea mitică a evoluat în raționalitate din cauza puterii pe care alfabetizarea și cartea o aveau asupra societății noastre. Această lucrare discută schimbările în gândire de la o lume orală la o lume alfabetizată, schimbările de putere și faptul că ar trebui să fim îngrijorați de influența pe care tehnologiile de comunicare o au asupra viitorului nostru.

Din secolul al XII-lea î.Hr. până în secolul al V-lea î.Hr. am trăit într-o cultură orală. Această societate se baza foarte mult pe gândirea mitică și pe logica concretă. Este evidențiat faptul că oamenii se bazau pe gândirea mitică în această perioadă din cauza implicării total-senzoriale, a raționamentului contiguu și a amneziei structurale. În modul oral de gândire, experiența era concretă, vie și analogică. Folosirea de către Biserica Catolică a tămâiei, a vinului, a lumânărilor, a florilor și a cântărilor este un bun exemplu al modului în care au creat o experiență concretă prin implicarea total-senzorială. Oamenii din această epocă nu erau obișnuiți să gândească abstract în același mod pe care îl cunoaștem astăzi. Ei gândeau într-un mod foarte simplist și concret, folosindu-și simțurile și experiențele pentru a face ideile mai ușor de înțeles. Conceptul de transsubstanțiere este un exemplu al modului în care era procesată gândirea în această perioadă. Pentru catolici, vinul și pâinea din timpul împărtășaniei devin literalmente sângele și trupul lui Iisus. Această idee demonstrează perfect semnificația din spatele raționamentului contiguu. Un alt exemplu de raționament contiguu ar fi că, dacă mi-aș pune o mască de leu, aș deveni literalmente un leu. Acest mod de gândire pare străin pentru noi și este greu de înțeles, dar acesta este modul în care era procesată gândirea în timpul culturii orale. Pe măsură ce au fost dezvoltate și introduse noi tehnologii de comunicare, în special scrisul, acest mod mitic de gândire s-a transformat.

În timpul secolului al V-lea î.e.n. au fost introduse vocalele și scrisul. Acest lucru a contribuit la posibilitatea ca scrisul să devină ceva obișnuit în rândul cetățenilor obișnuiți. Platon și Aristotel au fost printre primii care au consemnat idei și au folosit scrisul ca pe un nou instrument educațional. Odată cu introducerea scrisului, ideile nu mai sunt efemere – povestirea ca practică educațională a început să dispară. Ideile sunt atașate de o persoană, un loc sau un lucru atunci când sunt consemnate în scris – sensul lor este fixat și definit. Acum că ideile erau definite, enunțate și fixate la locul lor, ceilalți puteau să citească și să reflecteze asupra semnificației lor pentru prima dată. Abilitățile de a reflecta și de a pune întrebări au început să devină mai importante pentru oamenii care trăiau în era alfabetizării. Epoca rațiunii a apărut din cauza schimbării modului nostru de gândire. În loc să fie traduse literal, acum era posibil să se scrie și să se gândească în mod creativ. Să luăm exemplul expresiei „există un elefant alb în cameră”. Într-o cultură orală, cineva care o auzea ar fi crezut literalmente că există un elefant fizic în cameră. După apariția scrisului, însă, oamenii au putut recunoaște că elefantul este o reprezentare a unei alte idei, nu o figură literală. Gândirea abstractă, logica și rațiunea au apărut în această nouă eră a literaturii. S-au format, de asemenea, raționalitatea și capacitatea de a analiza. Capacitatea de a privi două lucruri și de a compara și contrasta a condus, de asemenea, la referințe încrucișate și la indexare, un lucru pe care ne bazăm foarte mult și astăzi. Cu abilitatea de a raționa, am fost conduși să contestăm ideile și afirmațiile altora, ceea ce a condus la revoluția științifică. Acest nou mod de a gândi a afectat și alte aspecte ale societății.

Gândirea noastră s-a schimbat datorită apariției și acceptării pe scară largă a scrisului ca tehnologie. Am început să gândim în tipare liniare. Când ne gândeam la „ani” nu ne mai bazam pe ideea de renaștere eternă sau de anotimpuri ciclice. Dintr-o dată, a existat un sfârșit finit – un trecut, un prezent și un viitor (început, mijloc și sfârșit). Acest lucru este văzut ca o consecință a alfabetizării, ideea acestei noi gândiri abstracte și contraintuitive. Introducerea alfabetizării pe scară largă nu numai că a schimbat modul de gândire, dar a schimbat și principalele surse de putere.

Biserica a fost cea mai puternică forță în secolele V-XII d.Hr. În această perioadă, Biserica avea monopolul cunoașterii, în sensul că controla alfabetizarea. Preoții și călugării erau singurii funcționari care știau să citească și să scrie. Congregația se baza pe preot pentru a împărtăși cunoștințele pe cale orală prin intermediul predicilor. Acest lucru a creat o oralitate secundară în care doar cetățenii din clasele superioare și oficialii bisericii aveau privilegiul de a fi alfabetizați. Biserica a jucat un rol cheie în viața tuturor. Oamenii se bazau pe biserică pentru cunoștințe despre știință, spațiu, rațiune și moralitate – toate aceste subiecte erau transmise de la amvon. Eisenstein a vorbit despre profunzimea influenței Bisericii în instituțiile societății: „Până la apariția tiparului, cercetarea științifică despre „cum merg cerurile mergea mână în mână cu preocupările religioase despre cum să ajungi în rai””. Biserica Catolică a influențat fiecare aspect al vieții: a fost instituția religioasă dominantă, instituția educațională și a influențat deciziile instituțiilor guvernamentale. Au format identitățile de grup ale oamenilor și au jucat un rol major în instituția familiei. Nu se poate contesta faptul că Biserica a fost una dintre cele mai puternice forțe în timpul culturii orale și al apariției alfabetizării.

Până la dezvoltarea presei tipografice în secolul al XV-lea e.n., Biserica s-a bazat pe povestiri pentru a educa oamenii din oralitate. Gândirea mioritică s-a schimbat rapid odată cu revoluția limbajului tipărit. Alfabetizarea a adus multe beneficii și progrese în societate, dar a avut și consecințe. Una dintre consecințele alfabetizării a fost democratizarea cunoașterii. Puterea Bisericii a prosperat datorită faptului că nimeni nu i-a contestat. Educația trecuse de la monopolul bisericii la o democrație liberă în care ideile multor savanți erau ușor de răspândit în masă (cu ajutorul tiparului). Cu cât mai mulți oameni de știință care își exprimau opiniile împotriva adevărurilor de necontestat ale Bisericii (precum Nicolae Copernic) au determinat mai multe persoane să facă un pas înapoi și să își pună la îndoială convingerile personale. Biserica nu avea cum să-i împiedice pe indivizi să se educe, să-și spună părerea, să se revolte și să formeze bisericile protestante. Această revoluție a pus probleme Bisericii Catolice, deoarece monopolul lor asupra cunoașterii și puterii a început să se dizolve. Când Martin Luther și-a postat cele 95 de teze, acestea au fost distribuite rapid datorită presei tipografice. Fie că a vrut sau nu să se întâmple acest lucru, a început o revoluție. Oamenii au început să conteste Biserica și să se opună controlului acesteia. O altă consecință a alfabetizării este dezvoltarea individualismului. În cultura orală, mentalitatea de grup era extrem de importantă. Cu toate acestea, în lumea alfabetizată, oamenii nu se mai legau de un anumit grup sau de o anumită idee, ci mai degrabă curgeau liber între ei. Pe măsură ce oamenii își formau identități ca indivizi și se „descopereau pe ei înșiși”, puterea a fost luată de la Biserica „unică și adevărată”.

Grație inovațiilor în tehnologiile de comunicare, în special a presei tipografice, am văzut cum gândirea și structurile de putere s-au adaptat pentru a se potrivi cu noua cultură a lumii alfabetizate. Toate acestea sunt importante de reținut, deoarece ne aflăm într-o altă tranziție culturală chiar acum. Este greu să privim din exterior ceea ce se întâmplă în mod specific cu noi astăzi, dar dacă privim în trecut și ascultăm ceea ce au concluzionat cercetători precum Innis, putem ghici ce se poate întâmpla. Pe măsură ce ne îndreptăm spre această lume digitală, ce părți ale alfabetizării și oralității vor rămâne? Ce aspecte ale alfabetizării noastre actuale se vor schimba sau vor fi depășite? Unii susțin că ne îndreptăm spre o altă oralitate secundară și că, de fapt, s-ar putea să ne întoarcem înapoi. Harold Innis susține: „Invențiile în domeniul tehnologiilor de comunicare obligă la reașezări în ceea ce privește monopolul cunoașterii”. În timp ce analizăm tranziția de la lumea orală la lumea alfabetizată, este clar că cartea, ca tehnologie de comunicare, combinată cu presa tipografică, a revoluționat complet modul nostru de gândire și puterea, a dus la democratizarea cunoașterii și a schimbat cine deținea monopolul asupra cunoașterii. S-ar putea ca acest lucru să fie ceea ce se întâmplă cu noi astăzi? Este internetul ca tehnologie de comunicare care ne schimbă modul de gândire? Innis face, de asemenea, o afirmație profundă în cartea sa „The Bias of Communication”, în care sugerează că vom deveni atât de dependenți de noile tehnologii de comunicare încât vom evolua pentru a deveni un alt tip de civilizație.

Poate că putem presupune că utilizarea unui mediu de comunicare pe o perioadă lungă de timp va determina într-o oarecare măsură caracterul cunoștințelor care vor fi comunicate și sugerează că influența sa omniprezentă va crea în cele din urmă o civilizație în care viața și flexibilitatea vor deveni extrem de greu de menținut și că avantajele unui nou mediu vor deveni de așa natură încât vor duce la apariția unei noi civilizații.

Innis ne avertizează că, pe măsură ce ne obișnuim și devenim dependenți de tehnologiile de comunicare, vom crea în cele din urmă un nou stil de viață care ne va duce la transformarea într-o civilizație complet nouă cu totul și cu totul. Este acesta un lucru de care trebuie să ne îngrijorăm?

Adoptarea pe scară largă a noilor tehnologii de comunicare determină schimbări de putere și ne modifică modul de gândire. Studiind schimbările de cultură din trecut, am putea avea o imagine mai bună asupra a ceea ce ni se întâmplă astăzi. Am asistat la o revoluție completă a modului nostru de gândire pe măsură ce alfabetizarea a dominat lumea. Ne-am îndepărtat de gândirea mitică și am trecut la o lume în care rațiunea și ideile abstracte au devenit norma. Punerea sub semnul întrebării și compararea ideilor celorlalți a dus la o schimbare de putere care ne-a îndepărtat de Biserica Catolică și a creat o democrație omniprezentă a cunoașterii. Cum ne putem pregăti pentru schimbările iminente pe care le va aduce era digitală? Ne putem pregăti deloc? Poate că nu, dar este important să recunoaștem că tehnologia comunicării este o forță extrem de influentă care conduce schimbarea în cunoaștere și gândire.

Bibliografie

Eisenstein, Elizabeth. 1980. „The Emergence of Print Culture in the West” (Apariția culturii tipărite în Occident). Journal of Communication 30 (1).

Innis, Harold Adams. 2008. The Bias of Communication. Toronto; Buffalo, NY: University of Toronto Press.

Weimer, Donna. „Oral to Literate Culture”. Prezentare la Juniata College, Huntingdon, PA, 25 septembrie 2012.

Weimer, Donna. „The Age of Faith” [Vârsta credinței]. Prezentare la Juniata College, Huntingdon, PA, 2 octombrie 2012.

Weimer, Donna. „The Age of Reason” [Vârsta rațiunii]. Prezentare la Juniata College, Huntingdon, PA, 2 octombrie 2012.

.