Civil

Justiția civilă în Anglia și Țara Galilor

Justiția civilă în Anglia și Țara Galilor se desfășoară în principal în cadrul instanțelor județene și, în cazul unor cazuri mai importante sau mai complexe, la Înalta Curte. Jurisdicția acoperă o gamă foarte largă – de la pretenții destul de mici sau simple, de exemplu, bunuri deteriorate sau recuperarea unei datorii, până la pretenții mari între companii multinaționale.

Cazurile civile implică audieri în sala de judecată deschisă la care publicul poate asista, audieri în camera privată a judecătorului din care publicul este exclus și chestiuni decise de judecător în privat, dar numai pe baza documentelor.

Cele mai multe litigii civile nu ajung în instanță, iar cele care ajung, de multe ori, nu ajung la un proces complet. Multe dintre ele sunt soluționate prin mediere (un proces care are loc în afara unei instanțe pentru a rezolva un litigiu) sau prin utilizarea procedurilor de plângere stabilite. Dar atunci când un caz ajunge în instanță, scopul este să fie cât mai simplu posibil. Pentru cererile mai mici, există o modalitate rapidă și ieftină de soluționare a litigiilor – prin intermediul instanței pentru cereri cu valoare redusă.

Judecătorii din jurisdicția civilă nu au puterea de a încarcera o parte care pierde. În mod normal, dar nu întotdeauna, aceștia acordă „despăgubiri” financiare părții care are câștig de cauză, a căror valoare depinde de circumstanțele cererii.

Un judecător care audiază o cauză civilă

Înainte de a judeca o cauză civilă, judecătorul citește documentele relevante ale cauzei și se familiarizează cu detaliile acesteia.

Marea majoritate a cauzelor civile judecate în instanță nu au un juriu (procesele pentru calomnie și defăimare sunt principalele excepții) și judecătorul le audiază singur, hotărând asupra lor prin constatarea faptelor, aplicându-le legea relevantă – și pot exista discuții considerabile cu privire la care este de fapt această lege – și apoi pronunțând o hotărâre motivată.

Judecătorii joacă, de asemenea, un rol activ în gestionarea cauzelor civile odată ce acestea au început, ajutând la asigurarea faptului că acestea se desfășoară cât mai rapid și mai eficient posibil.

Aceasta include:

• încurajarea părților să coopereze între ele în desfășurarea cauzei;
• ajutarea părților să soluționeze cauza;
• încurajarea părților să utilizeze o procedură alternativă de soluționare a litigiilor, dacă este cazul; și
• controlul desfășurării cauzei.

Ocazional, părțile vor fi convenit asupra faptelor relevante și nu va fi necesar ca judecătorul să audieze probe în direct. Problemele se pot referi la legea care trebuie aplicată sau la termenii hotărârii care urmează să fie pronunțată. Dar, de cele mai multe ori, părțile și martorii lor vor prezenta probe scrise și în direct, iar martorii în direct pot fi interogați. Judecătorul se asigură că toate părțile implicate au posibilitatea de a-și prezenta și examina cazul cât mai complet și mai corect posibil. În timpul procesului, judecătorul va pune întrebări cu privire la orice aspect care, în opinia sa, necesită clarificări. Judecătorul decide, de asemenea, cu privire la toate chestiunile de procedură care pot apărea în timpul unei audieri.

Judecata

După ce judecătorul a ascultat probele tuturor părților implicate și toate observațiile (reprezentările) pe care acestea doresc să le prezinte, acesta pronunță hotărârea. Aceasta poate avea loc imediat sau, în cazul în care cazul este complicat, la o dată ulterioară.

Judecătorii civili au puterea de a pedepsi părțile dacă, de exemplu, acestea se află în stare de sfidare a instanței, dar, în general, cauzele civile nu implică impunerea vreunei pedepse.

Dacă judecătorul decide că reclamantul are dreptul la despăgubiri, el sau ea va trebui să treacă la stabilirea sumei. Sau reclamantul ar fi putut solicita un ordin judecătoresc – de exemplu, pentru a-i interzice pârâtului să facă zgomot excesiv cântând la tobe în apartamentul de la etaj la primele ore ale dimineții, sau o declarație – un ordin care să precizeze granița exactă dintre două proprietăți asupra căreia părțile nu au reușit niciodată să se pună de acord. Sarcina judecătorului este de a decide care este soluția adecvată, dacă este cazul, și care sunt termenii exacți ai acesteia.

Costuri

După ce a fost pronunțată hotărârea în cauză, judecătorul trebuie să se ocupe de costurile cauzei. Acestea pot include onorariile oricăror avocați, cheltuielile de judecată plătite de părți, onorariile martorilor experți, indemnizațiile care pot fi acordate justițiabililor care au acționat personal (fără avocați), câștigurile pierdute și cheltuielile de deplasare și alte cheltuieli suportate de părți și de martorii acestora. Regula generală este că partea care nu a avut câștig de cauză va trebui să plătească cheltuielile de judecată ale părții care a avut câștig de cauză, dar judecătorul are o largă libertate de a se abate de la această regulă. Decizia judecătorului cu privire la această parte a cauzei va fi foarte importantă pentru părți. Acesta poate decide, de exemplu, că partea care nu a avut câștig de cauză ar trebui să plătească doar o parte din cheltuielile de judecată ale părții câștigătoare sau că fiecare parte ar trebui să suporte propriile cheltuieli de judecată. Judecătorul poate audia observații cu privire la acest aspect la sfârșitul cauzei.

Curtea de Apel – Divizia Civilă

Divizia Civilă a Curții de Apel audiază căile de atac de la toate diviziile Înaltei Curți și, în unele cazuri, de la curțile județene și de la anumite tribunale. Divizia civilă este prezidată de către Master of the Rolls. Introducerea unui recurs este condiționată de obținerea unei „permisiuni”, care poate fi acordată de către instanța inferioară sau, de obicei, chiar de către Curtea de Apel. Cererile de autorizare a recursului sunt de obicei soluționate de un singur Lord Justice, iar recursurile complete de doi sau trei judecători. Divizia civilă a Curții de Apel se ocupă, de asemenea, de cauzele familiale.

High Court – Queen’s Bench Division – Civil

Președintele Queen’s Bench Division prezidează această divizie, care include atât jurisdicția penală, cât și cea civilă. Judecătorii care fac parte din Queen’s Bench Division a Înaltei Curți se ocupă de afacerile de „common law”, adică de acțiunile referitoare la contracte, cu excepția celor atribuite în mod specific Chancery Division, și de delictele civile (cunoscute sub numele de răspundere civilă delictuală). Aceștia audiază, de asemenea, chestiuni mai specializate, cum ar fi cererile de control judiciar.

Exemple de cauze contractuale de care se ocupă judecătorii de la Queen’s Bench Division sunt neplata bunurilor și serviciilor și încălcarea contractului.

Judecătorii care fac parte din Queen’s Bench Division a Înaltei Curți se ocupă de acțiuni referitoare la diferite tipuri de delicte civile. Printre acestea se numără:

• Drepturi împotriva persoanei, de exemplu, defăimare și calomnie
• Drepturi împotriva proprietății, de exemplu, încălcarea proprietății
• Drepturi care pot fi împotriva persoanelor sau a proprietății – de exemplu, neglijență sau deranjamente.

De asemenea, aceștia se ocupă de chestiuni care implică atât contracte, cât și răspundere civilă delictuală, cum ar fi cazurile de vătămare corporală care arată neglijență și încălcarea unei obligații contractuale de îngrijire. Alte cauze tratate pot fi atât infracțiuni, cât și delicte, cum ar fi agresiunea.

Divizia Queen’s Bench conține, de asemenea:

• Tribunalul Comercial
• Tribunalul Amiralității; și administrează
• Tribunalul Tehnologiei și Construcțiilor

Judecătorii Înaltei Curți care fac parte din aceste instanțe audiază cauze care implică examinarea îndelungată a aspectelor tehnice, de exemplu, litigii în domeniul construcțiilor.

Judecătorii de la The Queen’s Bench Division participă, de asemenea, la Employment Appeals Tribunal.

High Court – Chancery Division

High Court – Chancery Division

The Chancery Division este o divizie a Înaltei Curți de Justiție. Divizia este condusă de cancelarul Înaltei Curți și își are sediul la Rolls Building (lângă Chancery Lane/Fetter Lane).

La Rolls Building din Londra, există în prezent optsprezece judecători ai Înaltei Curți atașați la Chancery Division, în plus față de cancelarul Înaltei Curți. Judecătorul pentru întreprinderi, șef al Intellectual Property and Enterprise Court, este, de asemenea, considerat membru al diviziei. În plus, există șase judecători denumiți Chancery Masters (dintre care unul este Chief Master) și cinci judecători denumiți Bankruptcy Registrars (dintre care unul este Chief Registrar).

Domeniile de activitate de care se ocupă Chancery Division sunt:

• Litigii legate de afaceri și de proprietate
• Cazuri de concurență
• Revendicări în materie de brevete
• Alte revendicări în materie de proprietate intelectuală, cum ar fi mărcile comerciale sau desenele și modelele
• Lucrări privind societățile comerciale
• Revendicări în materie de insolvabilitate, atât personale, cât și corporative
• Contenciosul creanțelor
• Contenciosul creanțelor succesorale
• Lucrări generale de Chancery, inclusiv litigii comerciale și industriale și executarea ipotecilor

Divizia include:

• The Bankruptcy and Companies Court
• The Patents Court
• Chancery Chambers (Masters)
• The Intellectual Property and Enterprise Court

The Central London County Court are, de asemenea, o listă Chancery.

Sedințe de Chancery în afara Londrei

Următoarele registre districtuale se ocupă de afaceri de Chancery în afara Londrei:

• Birmingham
• Bristol
• Cardiff
• Leeds
• Liverpool
• Manchester
• Newcastle
• Preston

În antetul unei cereri la Chancery County Court trebuie să se menționeze „Chancery Business”.

Regiuni și judecători supraveghetori

Judecătorii supraveghetori de Chancery sunt numiți pentru a se ocupa de lucrările de Chancery din afara Londrei, în funcție de regiune.

• Sud-est și Londra – Chancellor of the High Court
• Midlands – Mr Justice Newey
• Nord-est – Mr Justice Norris (vicecancelar al comitatului Palatine)
• Nord-vest – Mr Justice Norris (vicecancelar al comitatului Palatine)
• Sud-vest – Mr. Justice Newey
• Wales – Mr. Justice Newey

Pentru mai multe informații, a se vedea:

Interim Applications in the Chancery Division: A Guide for Litigants in Person
Publicat la 30 iulie 2013

Circuit Judges – Civil

Judecătorii de circuit pot să se ocupe exclusiv de cauze civile, de familie, penale sau să își împartă timpul între cele trei. Judecătorii de circuit se ocupă de o varietate de cauze civile și de familie și se pot specializa în anumite domenii de drept, de exemplu, comercial. Judecătorii de circuit audiază, în general, cereri în valoare de peste 15 000 de lire sterline sau cele care implică o complexitate sau o importanță mai mare.

Recorders – Civil

Recorders Civil stau ca judecători plătiți cu taxă în instanțele județene. Unii Recorders Civil pot fi, de asemenea, autorizați să suplinească judecătorii de circuit specializați în materie civilă – de exemplu, în Chancery Division, Mercantile Court și Technology and Construction Court.

Competența statutară a unui Recorder este, în general, identică cu cea a unui judecător de circuit, deși practica obișnuită este că Recorders nu audiază apelurile de la judecătorii districtuali. Jurisdicția acoperă aproape întregul domeniu al dreptului civil și este în mare parte concurentă cu cea a Înaltei Curți. În plus, o serie de legi conferă competență exclusivă instanțelor județene.

Cazurile listate în fața unui Recorder Civil pot include litigii în domeniul locuințelor, al proprietarilor și chiriașilor comerciali, al contractelor, al răspunderii civile delictuale, al vătămărilor corporale sau recursuri împotriva deciziilor autorităților locale în ceea ce privește exercitarea funcției lor referitoare la persoanele fără adăpost, (partea VII din Legea locuințelor din 1996).

Judecător districtual

Judecătorii districtuali sunt judecători cu normă întreagă care se ocupă de majoritatea cauzelor din cadrul instanțelor districtuale din Anglia și Țara Galilor.

Lucrările lor implică: soluționarea litigiilor civile, cum ar fi cazurile de vătămare corporală, cereri de despăgubiri și acțiuni în încetare; proceduri de punere în posesie împotriva debitorilor de credite ipotecare și a chiriașilor de imobile și cereri de furnizare de bunuri rezonabile din averea persoanelor decedate. Mulți judecători districtuali se vor ocupa, de asemenea, de petițiile de faliment, precum și de lichidarea societăților insolvabile.

Judecători districtuali adjuncți

Un judecător districtual adjunct este numit să stea în cadrul tribunalului districtual sau în cadrul unui registru districtual al Înaltei Curți pentru a gestiona cazurile și a judeca cauze civile, de familie, de costuri, de executare și de insolvență. Aceștia judecă cauzele cu privire la cererile cu valoare redusă și cauzele accelerate, audierile pentru măsuri provizorii în materie de familie, audierea cererilor provizorii și emiterea de instrucțiuni procedurale care pregătesc cauzele pentru proces. Jurisdicția lor este, în linii mari, similară cu cea a unui judecător districtual cu normă întreagă, deși au o autoritate limitată de a se ocupa de cauzele de familie în care sunt implicați copii.

Este un post plătit, deschis oricărui avocat sau barrister pe deplin calificat și care profesează în prezent, cu cel puțin cinci ani de experiență. Nu există o limită minimă de vârstă pentru a candida, deși un adjunct se va pensiona de obicei la 70 de ani.

.