Ai citit cartea lui Timothy Keller The Prodigal Prophet. La sfârșit, la p.227, el scrie: „De unde știm că Iona a fost atât de recalcitrant, sfidător și neștiutor? De unde știm că a ținut acel discurs incredibil „Îl urăsc pe Dumnezeul iubirii”? De unde știm despre rugăciunea lui din interiorul peștelui? Singurul mod în care am putea ști aceste lucruri este ca Iona să le fi spus altora. Ce fel de om ar lăsa lumea să vadă ce prost a fost? Doar cineva care a devenit bucuros și sigur de dragostea lui Dumnezeu. Doar cineva care credea că este în același timp păcătos, dar complet acceptat. Pe scurt, cineva care a găsit în evanghelia harului însăși puterea lui Dumnezeu (Romani 1:16).”

Îmi place atât de mult această poveste pentru că văd harul lui Dumnezeu față de mine, personal, înșirat în ea. Am vrut atât de mult să „aparțin” „bisericii”, încât din nou și din nou am fugit de scopul lui Dumnezeu pentru viața mea. Mi-am ținut gura închisă, atunci când El mi-a cerut să vorbesc în biserici și m-am liniștit ca să fac pe plac, în loc să trăiesc adevărul pe care El mi-a deschis inima să-l primesc atunci când m-a chemat acasă.

Nu am reușit să Îl văd în cei pe care El i-a pus chiar în fața mea – oameni care tânjesc după El, care, deși au fugit de El (așa cum am făcut eu, ca un Prodigal timp de peste 20 de ani), sunt încă ATÂT de plini de El (Dumnezeu nu Își părăsește NICIODATĂ copiii, chiar și atunci când aceștia fug de frică și rușine, crezând într-un idol). Nu L-am văzut pe El în ei pentru că am pus părerea omului mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu – mai presus de Promisiunile pe care El le-a rostit în mod repetat asupra prietenilor și membrilor familiei mele care au fugit. Îmi doream „biserica” mea și nu eram pregătită să renunț la ea. Dar Isus a luat-o de la mine și OH cât de recunoscătoare Îi sunt. El m-a condus la ATÂT de multă pocăință.

Toate acestea pentru a spune: Îmi place ceea ce tu și soțul tău ați văzut în rugăciunea lui Iona. Da: arată atât umanitatea lui, cât și puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este tulburat de slăbiciunea noastră – El nu se potolește niciodată până când, asemenea psalmistului din Psalmul 119, Îi mulțumim pentru necazurile noastre, atunci când vedem că ele ne-au determinat să iubim Cuvântul Său, să facem voia Sa.

.