În ultimul deceniu sau cam așa ceva, am asistat la o explozie a terapiilor de vindecare și a canalelor de spiritualitate cu care ne putem conecta. Reiki, vindecarea theta și ghidarea îngerilor sunt doar câteva dintre ele. Dar există o filozofie care este unul dintre cele mai vechi sisteme de credință din lume, datând de acum aproape 30.000 de ani și care este încă răspândită în câteva culturi din întreaga lume. Șamanismul este o practică spirituală tradițională despre care se știe că a început în Siberia și Mongolia. În antichitate, practicanții săi erau numiți vrăjitori sau „preoți ai diavolului”, deoarece șamanii au puterea de a intra în transă în voie. Pentru a înțelege corect, șamanii sunt vindecători care pot trece în stări modificate de conștiință, se pot conecta cu lumea spiritelor pentru a aduce înapoi informații în scopuri de vindecare și îi ajută pe indivizi să își diagnosticheze problema folosind cunoștințele pe care le adună.

crystallinks.com

Atunci care sunt instrumentele și tehnicile?

Șamanii folosesc tehnici și instrumente elaborate pentru a-și îndeplini ritualurile. Acestea pot varia, dar esența principală rămâne aceeași. De exemplu, tobele și zornăitoarele sunt elemente esențiale. Cu toate acestea, în anumite părți ale lumii, este posibil ca acestea să nu fie deloc necesare. Accentul principal este pus pe cât de eficient se poate conecta șamanul cu energiile necesare pentru vindecare. Detașarea de ego și mândrie sunt principalele lecții pe care un șaman se străduiește să le stăpânească. Compasiunea și empatia sunt abilități necesare pentru a fi un șaman de succes.

Câteva dintre tehnicile folosite includ recuperarea sufletului, canalizarea spiritelor, vindecarea cu pietre și pipa sacră. În fiecare dintre aceste procese, șamanul călătorește în alte lumi. Cu toate acestea, el/ea păstrează controlul asupra corpului său fizic. În cazul recuperării sufletului, șamanul intră într-o stare de transă pentru a aduce înapoi părți lipsă din sufletul unui client. În vindecarea cu pietre, pietrele sunt folosite pentru a crea benzi de putere în jurul individului, pentru protecție. Acestea servesc drept scuturi.

Canalizarea spiritelor este una dintre cele mai comune tehnici. Aceasta presupune realizarea unei conexiuni directe cu lumea spiritelor și corpul clientului. Spiritele își trimit vindecarea prin cântece pline de compasiune. Pipa sacră este folosită mai ales de către șamanii din America de Nord.

Consumul de alcool, ciuperci magice și infuzii halucinogene este obișnuit pentru atingerea extazului în vederea realizării ritualurilor lor. Șamanii sunt îmbrăcați în veșminte din piele de animal, însoțiți de un coif elaborat și de o tobă de percuție (sau tamburină). Coiful este alcătuit din pene de pasăre, iar acestea îi conferă șamanului putere și versatilitate. În unele tradiții, coafura este confecționată din coarne de cerb.

pinterest.com

Șamanii din întreaga lume

Cele mai vechi referiri la șamanism în Siberia sunt din jurul secolului al XIV-lea. Acesta implica o reverență pentru toate spiritele, deoarece se credea că totul în lumea naturală era guvernat de forța spiritului. În acele vremuri, șamanii nu se limitau doar la a fi vindecători, ci își asumau și alte roluri, cum ar fi vindecarea bolilor, interpretarea viselor, binecuvântarea nou-născuților, supravegherea înmormântărilor și chiar servind ca moașe. Da, și femeile puteau fi șamani. Ele sunt denumite Shamankas.

Inițierea a fost fie un proces ereditar prin oricare dintre părinți, fie atunci când individul a simțit o chemare puternică către cult și a părăsit societatea obișnuită pentru a se deda la această practică. De multe ori, aceste inițieri includeau episoade de renaștere, călătorii în lumea interlopă sau experiențe extracorporale.

shamanicrituals.com

Cercetarea arată că șamanii din Siberia au călătorit peste podul terestru Bering, care lega Siberia de Alaska, și astfel șamanismul a ajuns în părți din America de Nord, America de Sud și Africa. Podul Bering a dispărut în urmă cu 12.000 de ani din cauza topirii ghețarilor arctici. Astăzi, în aceste regiuni există mai multe triburi și comunități, care continuă să persevereze în această practică, fiecare cu propriile variante și adaptări.