Cei care se autointitulează „musulmani” rareori înțeleg semnificația acestui cuvânt arab. Atunci când este tradus în limba engleză, ‘Muslim’ înseamnă literalmente ‘Supunere’. Un ‘musulman’ este o persoană a cărei ‘Supunere’ față de edictele așa cum au fost revelate lui Moise în Tora, lui David în Psalmi, lui Iisus în Evanghelii și lui Mahomed în Coran, este un articol important al credinței sale:
‘Spune : Noi credem în Allah și în ceea ce ne-a fost transmis nouă și în ceea ce a fost transmis lui Avraam, lui Ismael, lui Isaac, lui Iacob și urmașilor celor doisprezece fii ai lui Iacob, în ceea ce a fost dat lui Moise și lui Iisus și în ceea ce a fost dat Profeților de către Domnul lor. Noi nu facem nicio deosebire între niciunul dintre ei și Lui ne-am supus” (Coran 2:136).

A fi „musulman” nu este un privilegiu extins exclusiv la arabi sau la vorbitorii de limbă arabă. Este refugiul celor pioși; așa cum este deja practicat de oamenii de credință iudaică, creștină și islamică:
‘Cu adevărat, cei care cred și cei care sunt evrei și creștini și sabii, oricine crede în Allah și în Ziua de Apoi și face fapte bune și drepte își va avea răsplata la Domnul lor, asupra lor nu va fi nici o teamă și nici nu se vor întrista’ (Coran 2:62).

Toate credințele abrahamice se apropie spre o structură similară în ceea ce privește credințele și practicile lor. Un „musulman” practicant nu ar trebui, prin urmare, să simtă nici o antipatie față de vreuna dintre credințele abrahamice:
„Și dacă Allah nu ar reține omenirea prin faptul că unii se opun altora, ar fi dărâmate mănăstirile, bisericile, sinagogile și moscheile în care numele lui Allah este menționat cu mare profuzie” (Coran 22:40).

Nu ar fi timpul ca noi, musulmanii, să studiem Coranul și să reflectăm asupra învățăturilor sale, pentru a nu ne baza în întregime pe ceea ce ne predică „mullahii” noștri.

Husein Moloobhoy este directorul Inițiativei de Cercetare a Gândirii Islamice și membru al Institutului Musulman. Acest blog este al doilea dintr-o serie de postări săptămânale.

.