Cercetare corelațională: definiție cu exemplu
Cercetarea corelațională este un tip de metodă de cercetare non-experimentală în care un cercetător măsoară două variabile, înțelege și evaluează relația statistică dintre ele fără nicio influență din partea vreunei variabile străine.
Mintea noastră poate face lucruri geniale. De exemplu, poate să memoreze jingle-ul unui camion de pizza. Cu cât jingle-ul este mai tare, cu atât camionul de pizza este mai aproape de noi. Cine ne-a învățat asta? Nimeni! Ne-am bazat pe înțelegerea noastră și am ajuns la o concluzie. Nu ne oprim aici, nu-i așa? Dacă există mai multe camioane de pizza în zonă și fiecare dintre ele are un jingle diferit, le vom memora pe toate și vom face legătura între jingle și camionul de pizza respectiv.
Înțelegeri de cercetare
Acest lucru este tocmai cercetarea corelațională, stabilind o relație între două variabile, „jingle” și „distanța camionului” în acest exemplu particular. Studiul corelațional caută variabile care par să interacționeze una cu cealaltă. Când vedeți că o variabilă se schimbă, aveți o idee corectă despre cum se va schimba cealaltă variabilă.
Exemplu de cercetare corelațională
Coeficientul de corelație arată corelația dintre două variabile (Un coeficient de corelație este o măsură statistică ce calculează puterea relației dintre două variabile), o valoare măsurată între -1 și +1. Atunci când coeficientul de corelație este apropiat de +1, există o corelație pozitivă între cele două variabile. În cazul în care valoarea este apropiată de -1, există o corelație negativă între cele două variabile. Când valoarea este apropiată de zero, atunci nu există nicio relație între cele două variabile.
Să luăm un exemplu pentru a înțelege cercetarea corelațională.
Considerăm ipotetic; un cercetător studiază o corelație între cancer și căsătorie. În acest studiu, există două variabile: boala și căsătoria. Să spunem că mariajul are o asociere negativă cu cancerul. Aceasta înseamnă că persoanele căsătorite au mai puține șanse de a dezvolta cancer.
Dar, acest lucru nu înseamnă neapărat că mariajul evită direct cancerul. În cercetarea corelațională, nu este posibil să se stabilească faptul, ce cauzează ce. Este o concepție greșită că un studiu corelațional implică două variabile cantitative. Cu toate acestea, realitatea este că se măsoară două variabile, dar niciuna nu este modificată. Acest lucru este adevărat indiferent dacă variabilele sunt cantitative sau categorice.
Tipuri de cercetare corelațională
În principal au fost identificate trei tipuri de cercetare corelațională:
1. Corelația pozitivă: O relație pozitivă între două variabile este atunci când o creștere a unei variabile duce la o creștere a celeilalte variabile. O scădere a unei variabile va determina o reducere a celeilalte variabile. De exemplu, suma de bani pe care o are o persoană ar putea avea o corelație pozitivă cu numărul de mașini pe care persoana le deține.
2. Corelație negativă: O corelație negativă este, la propriu, opusul unei relații pozitive. Dacă există o creștere a unei variabile, a doua variabilă va prezenta o scădere și invers.
De exemplu, a fi educat ar putea fi corelat negativ cu rata criminalității atunci când o creștere a unei variabile duce la o scădere a alteia și invers. Dacă nivelul de educație dintr-o țară este îmbunătățit, poate scădea rata criminalității. Vă rugăm să rețineți că acest lucru nu înseamnă că lipsa de educație duce la infracțiuni. Înseamnă doar că se crede că lipsa educației și criminalitatea au un motiv comun – sărăcia.
3. Nicio corelație: În acest al treilea tip, nu există o corelație între cele două variabile. O schimbare într-o variabilă poate să nu vadă neapărat o diferență în cealaltă variabilă. De exemplu, a fi milionar și fericirea nu sunt corelate. O creștere a banilor nu duce la fericire.
Caracteristicile cercetării corelaționale
Cercetarea corelațională are trei caracteristici principale. Acestea sunt:
- Non-experimentală: Studiul corelațional este non-experimental. Aceasta înseamnă că cercetătorii nu trebuie să manipuleze variabilele cu o metodologie științifică pentru a fi de acord sau nu cu o ipoteză. Cercetătorul doar măsoară și observă relația dintre variabile, fără să le modifice sau să le supună unor condiționări externe.
- Backward-looking: Cercetarea corelațională se uită doar înapoi la datele istorice și observă evenimentele din trecut. Cercetătorii o folosesc pentru a măsura și a depista modele istorice între două variabile. Un studiu corelațional poate arăta o relație pozitivă între două variabile, dar aceasta se poate schimba în viitor.
- Dinamic: Tiparele dintre două variabile din cercetarea corelațională nu sunt niciodată constante și se schimbă mereu. Două variabile care au avut o corelație negativă în trecut pot avea o relație de corelație pozitivă în viitor, din cauza diverșilor factori.
Colectarea informațiilor din cercetare
Colectarea datelor în cercetarea corelațională
Caracteristica distinctivă a cercetării corelaționale este că cercetătorul nu poate manipula niciuna dintre variabilele implicate. Nu contează cum sau unde sunt măsurate variabilele. Un cercetător ar putea observa participanții într-un mediu închis sau într-un cadru public.
Cercetătorii folosesc două metode de colectare a datelor pentru a colecta informații în cercetarea corelațională.
Observația naturalistă
Observația naturalistă este o modalitate de colectare a datelor în care comportamentul oamenilor este observat în mediul lor natural, în care aceștia există în mod obișnuit. Această metodă este un tip de cercetare de teren. Aceasta ar putea însemna că un cercetător ar putea observa oamenii într-un magazin alimentar, la cinematograf, la locul de joacă sau în locuri similare.
Cercetătorii care sunt de obicei implicați în acest tip de colectare a datelor fac observații cât mai discret posibil, astfel încât participanții implicați în studiu să nu fie conștienți de faptul că sunt observați, altfel ar putea devia de la a fi ei înșiși în mod natural.
Etatic, această metodă este acceptabilă dacă participanții rămân anonimi și dacă studiul se desfășoară într-un cadru public, un loc în care oamenii nu s-ar aștepta în mod normal la o intimitate completă. Așa cum am menționat anterior, luând exemplul magazinului alimentar, unde oamenii pot fi observați în timp ce colectează un articol de pe culoar și îl pun în pungile de cumpărături. Acest lucru este acceptabil din punct de vedere etic și acesta este motivul pentru care majoritatea cercetătorilor aleg mediile publice pentru a-și înregistra observațiile. Această metodă de colectare a datelor ar putea fi atât calitativă, cât și cantitativă.
Date de arhivă
O altă abordare a datelor corelaționale este utilizarea datelor de arhivă. Informațiile de arhivă sunt datele care au fost colectate anterior prin efectuarea unor tipuri similare de cercetare. Datele de arhivă sunt de obicei puse la dispoziție prin intermediul cercetării primare.
În contrast cu observația naturalistă, informațiile colectate prin intermediul datelor de arhivă pot fi destul de simple. De exemplu, numărarea numărului de persoane cu numele Richard din diferitele state ale Americii pe baza înregistrărilor de securitate socială este destul de simplă.
.
Lasă un răspuns