Cod de proprietate

Formatul Apple ALAC, ca toate celelalte formate de fișiere Apple, este proprietar. Codul nu este ușor accesibil publicului pentru a fi prelucrat sau modificat. FLAC este un format gratuit, atât din punct de vedere monetar, cât și în sensul că este open source. Formatul este neprotejat și nu este brevetat. Dezvoltatorii și muzicienii pot utiliza fișiere FLAC fără a fi nevoiți să plătească sau să ceară permisiunea unei companii. Cu toate acestea, nu există un suport oficial disponibil pentru codificarea materialului existent în afara referinței.

Jucători acceptați

FLAC rulează nativ pe o gamă largă de playere media, inclusiv XMMS, VLC, Cog, Play, Winamp, Yahoo! Music Engine, Songbird și VUPlayer. Unele alte playere pot utiliza fișiere FLAC prin adăugarea unui filtru sau a unui plugin. Printre acestea se numără Adobe Audition, Windows Media Player, DirectShow, Media Center, MediaMonkey, Quintessential Player și dBpowerAMP. Fișierele ALAC funcționează numai pe Apple iTunes și dispozitivele aferente, cum ar fi iPod.

Suport pentru sisteme de operare

La data publicării, fișierele FLAC pot fi redate pe sistemele de operare Windows, Linux, Mac OSX, BSD, Solaris, OS/2, BeOS și Amiga. Fișierele ALAC funcționează pe sisteme de operare mult mai puține, fiind redate doar în Windows și Mac OS X. Cu toate acestea, această diferență nu va afecta majoritatea utilizatorilor: Windows și Mac OS X reprezintă majoritatea pieței sistemelor de operare. Linux controlează de obicei aproximativ 5% din piață, potrivit W3Schools.com. Alte sisteme de operare, în special sistemele învechite, cum ar fi Amiga și BeOS, reprezintă doar un mic procent din piață.

Viteza

Codificatoarele FLAC și ALAC au viteze de codare și decodare ușor diferite. Codificatorul FLAC 1.1.2, setat la modul implicit, codifică muzica de 19,9 ori mai mult decât rata reală de redare și o decodifică la o rată de 44,7 ori mai mare decât cea reală. Codificarea și decodificarea ALAC este ceva mai lentă. Codificarea automată de la Apple funcționează la o viteză de 15,6 ori mai mare decât viteza de redare, în timp ce decodificarea funcționează la o viteză de 34 de ori mai mare decât viteza reală de redare.